Apuseni: Pietrele Galbenei, Ghetarul de la Focul Viu, Cheile Galbenei, Avenul Bortig, Balcoanele Ponorului (Circuitul Galbenei)

Traseu:

*Camping Glăvoi – Pietrele Galbenei – Gheţarul Focul Viu – Poiana Florilor – Cheile Galbenei –  Izbucul Galbenei – Avenul Borţig – Balcoanele Ponorului – Camping Glăvoi

Data: 23 iulie 2015 (Concediu 2015)

Cazare: la Cabana Scăriţa, zona Padiş

Mircea e cu entuziasmul dat la maximum: „Să vedem şi aia, şi aia...! Să vedeţi pe unde vă duc...! O să fie tare fain! Super!”.

Nu că noi am fi lăsat entuziasmul sub pernă, pe la cabană ori în corturi – el pur şi simplu explodează la munte.

Şi eu sunt la fel, dar azi m-a întrecut. ☺

Circuitul Galbenei, pe care îl avem în plan azi, este considerat cel mai dificil şi mai lung traseu din zona Padiş, Munţii Bihorului.

V-am povestit eu cum a stat treaba cu şase persoane într-o maşină de două, de la cabana unde ne-am cazat şase dintre noi la Glăvoi (La Grajduri), unde ne-a aşteptat restul grupului.

☺ Fotografia şi povestea cu buluceala le găsiţi AICI.

GALBEN LA PUTERE (Circuitul Galbenei)

Se urcă, se coboară, se urcă, se coboară, se urcă, se coboară şi tot aşa... până capitulezi. Pe o băncuţă, la o terasă, în Glăvoi, la orele serii. După mai bine de nouă ore de pădure, apă, lanţuri şi gheţari. Biiine, fie, şi pauze.

 

Am remarcat mereu, de fiecare dată când eu şi colegul de apartament am avut treabă prin zonă: Nu ştiu ce-i cu indicatoarele din Apuseni – Padiş, însă eu n-am văzut atâtea cercuri galbene never-ever. Poate mă lămureşte şi pe mine cineva: de ce trebuie atâtea cercuri (galbene) pentru a încadra bulina de culoare galbenă? Sunt cercuri simple, duble şi chiar triple!

Aha, ştiu! Doar ca să nu se piardă galbenul... ☺

Pietrele Galbenei reprezintă o rezervație naturală cu suprafața de 6,30 hectare.

De aici aceţi acces direct cu privirea spre Groapa Ruginoasă - sus, spre stânga imaginii.

 

Peştera Gheţarul Focul Viu

S-a mai degradat ceva din 2012 – gheaţa s-a mai topit, scările din lemn până în buza Focului sunt când şi când. Din cauza umezelii, au putrezit, s-au mâncat.

 

Apropo, aşteptaţi-vă la un val de frig cu fiecare pas ce vă apropie de peşteră! – este aceeaşi senzaţie de la coborârea către Peştera Scărişoara, însă mai scurtă şi mai intensă.

Ce bine că-i vară şi ne răcorim!

 

La orele amiezii, lumina cade într-un anumit unghi pe triunghiul de gheaţă şi formează o senzaţie de foc a stalagmitelor.

 

☺ Accesul la Peştera Gheţarul Focul Viu se face numai până la un balcon (din lemn) amenajat, tocmai pentru a nu deteriora ce a mai rămas din gheţar.

 

☺ Sus suntem la 1200 m altitudine, iar la peşteră se coboară până la 1165 m.

Peştera Gheţarul Focul Viu are în componenţă două săli.

Sala Mare are 46 de metri în înălțime și o lungime de 68 de metri. În mijloc se află un ghețar de aproximativ 25.000 de metri cubi. Blocul de gheaţă fosilă se estimează că are aceeaşi vârstă cu Gheţarul de la Scărişoara.

☺ Ghețarul Focul Viu este al treilea ca mărime din România, după cel de la Peștera Scărișoara și cel de la Avenul Borțig.

Sala Mică este situată după Sala Mare, însă acolo nu există elemente carstice deosebite. Peştera se termină printr-un horn înfundat.

Lungimea totată a Peşterii Gheţatul Focul Viu este de 165 de metri.

Poiana Florilor

Coborâm uşor, dar năduşim din toţi rărunchii.

E caniculă, zăpuşeală... nu neapărat soare. Dacă la 1000 de metri altitudine aerul e irespirabil, nu vreau să-mi închipui ce trag cei din Bucureşti.

 

Vara, locul este invadat de sute de specii de flori.

 

Cheile Galbenei

A venit şi mult-mult aşteptata reîntâlnire cu Cheile Galbenei!

În 2012 şi 2013, eu şi colegul de apartament am venit aici prin Arieşeni – Valea Cobleşului.

În aceste două dăţi nu l-am văzut niciodată ca traseu de via ferrata – de fapt, habar n-aveam ce-i aia. ☺ Eu eram încântată de lanţuri, cabluri, scoabe, lanţuri orizontale deasupra apei, de tot ce adună în el cuvântul PALPITANT.

M-a dat pe spate Cascada Evantai.

M-au cucerit marmitele – ochiurile de apă din stâncă.

Aşa că l-am numit traseul meu preferat din România.

☺ Traseele de via ferrata sunt trasee montane prevăzute cu cabluri, scoabe şi podeţe metalice.

Via ferrata („calea de fier”, într-o traducere aproximativă) în Cheile Galbenei este până la Cascada Evantai.

În România, cel mai lung traseu de via ferrata este cel din Valea lui Stan.

Despre experienţa noastră din 2013 puteţi citi AICI.

☺ Cheile Galbenei se întind pe o lungime de 700 de metri (în linie aeriană), cu o diferenţă de nivel de 100 de metri.

Traseu Cheile Galbenei

La intrarea în Chei vă aşteaptă o porţiune de escaladat bolovani. Dacă a plouat, prizele nu mai sunt atât de sigure – încă, cu atenţie, se trece în siguranţă.

 

Uşor-uşor, ajutaţi de un cablu şi de câteva scoabe, suntem suspendaţi deasupra râului.

 

În 2012 şi 2013, după „lanţurile de picioare” (cam 25 de metri) am sărit, de fiecare dată, din bolovan în bolovan, fără a mai fi nevoie să escaladăm peretele cu scoabe ori să avem contact cu apa. Ţin minte că, în 2013, plouase mult, cu numai câteva ore înainte de escaladarea noastră.

Acum am prins o perioadă umedă în Cheile Galbenei. Deşi azi e joi şi nu a mai plouat de luni. Ne-am transformat în maimuţe de pereţi - cu scoabele şi cablurile aferente.

Mai departe, majoritatea celor din grup au ocolit „tunelul”, prin vale, traversând râul.

 

Eu, Mari şi Mihai am coborât pe noroi şi ceva pietriş – prizele de picior au avut un pic de suferit.

 

Ceva mai târziu, eu am realizat un plonjon pe spate de toată frumuseţea, fiindcă am alunecat pe o piatră, la traversarea Galbenei. Direct în apă.

Noroc cu rucsacul, că m-a protejat; că mi-a protejat în special capul. S-a udat rucsacul, dar măcar eu am scăpat întreagă – doar cu o mică sperietură.

În 2012 şi 2013 nu exista apă în zonă, astfel că escaladarea bolovanilor se realiza mult mai uşor.

În faţa noastră se înalţă, preţ de vreo 7 metri, micuţa, dar spectaculoasa Cascadă Evantai. La baza ei se formează un lăcuşor.

 

☺ Doina şi Mircea intră în peştera de lângă Cascada Evantai.

Traseul până la grotă, lungă de circa 50 de metri, este următorul: de pe poteca normală se face stânga, până la cascadă; se intră prin dreapta cascadei.

În peşteră se merge doar în dreapta apei. Mircea zice că piatra dinăuntru nu alunecă. Dacă vă încumetaţi, nu uitaţi frontala!

Din peştera de lângă Cascada Evantai se iese prin altă parte, înainte de caburile de căţărare.

 

Seria „Eu şi Mircea”

 

Marmitele – perfecţiunea naturii

 

☺ Pereţii Cheilor Galbenei ajung şi la peste 100 de metri înălţime, fiind săpaţi de apa Văii Galbena.

 

Două-trei sfaturi legate de Cheile Galbenei

☺ Parcurgeţi acest traseu NUMAI dacă aveţi experienţă montană şi condiţie fizică bună.

!! Atenţie la prizele în porţiunile dotate cu lanţuri/cabluri – sunt solicitante. În Cheile Galbenei aveţi susţinere atât pentru mâini, cât şi pentru picioare.

De-aia-mi place mie: Sunt în elementul meu!!!

☺ Fiţi echipaţi cu încălţăminte cu aderenţă şi, eventual, aveţi la voi sandale de apă – în cazul în care doriţi să evitaţi cablurile şi lanţurile şi apelaţi la „varianta prin apă”. Ţineţi cont că pietrele alunecă, iar temperatura apei este scăzută!

Puneţi în rucsac chiar şi îmbrăcăminte de schimb, pentru orice eventualitate a contactului cu apa gheaţă.

☺ Iarna sau la topirea zăpezilor parcurgerea Cheilor Galbenei nu este recomandată.

☺ Beţele de trekking vă pot folosi în Cheile Galbenei doar pentru echilibru, la traversarea apei.

Traseul prin Cheile Galbenei este considerat unul de DIFICULTATE MARE.

☺ Dacă vă grăbiţi, dacă nu vă surâde experienţa „Cheile Galbenei” sau mai ştiu eu ce alt motiv, puteţi evita Cheile Galbenei din Circuitul Galbenei dacă urmaţi indicatoarele din Poiana Florilor.

De altfel, fiecare poate alege ce îi convine din Circuitul Galbenei – există în fiecare punct variante şi variante.

Că tot am pomenit din nou de Circuitul Galbenei, traseul oficial este: Cabana Cetăţile Ponorului  (Padiş) – Camping Glăvoi – Pietrele Galbenei – Gheţarul Focul Viu – Poiana Florilor – Cheile Galbenei –  Izbucul Galbenei – Avenul Borţig – Camping Glăvoi – Cabana Cetăţile Ponorului  (Padiş) şi durează aproximativ 10 ore.

Cheile Galbenei se sfârşesc la Izbucul Galbenei.

Aceasta este apa care intră în subteran în Cetăţile Ponorului, străbate 3,7 kilometri, apoi dă naştere râului Galbena.

Ochiul de apă are 7 metri în diametru.

Deiu, micul nostru erou

De la Izbucul Galbenei se poate merge direct la Balcoanele Ponorului (Cetăţilor Ponorului) sau, cu ocolire, la Avenul Borţig.

 

Avenul Borţig (Gheţarul Borţig)

Pare un urcuş interminabil. În practică, e doar o oră şi jumătate. Se sfârşeşte oare azi??

De la locul de popas – un trunchi căzut  de copac – nu rataţi indicatoarele către aven: câteva minute de coborâre.

 

E pur şi simplu impresionantă gaura asta! Ca să ajungi s-o priveşti din unghiul „cel mai cel”, stai fix pe o margine de hău.

 

☺ Avenul Borţig, monument al naturii, adăposteşte un bloc de gheaţă cu volumul de 30.000 de metri cubi – al doilea ca mărime din România, după Gheţarul de la Scărişoara şi înaintea Gheţarului Focul Viu (vezi mai sus).

Lungimea Avenului Borţig este de 150 de metri, iar adâncimea – de 54 de metri. Deschiderea are un diametru de 35 de metri.

 

Termenul „aven” este definit, conform DEX, ca o „prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață”.

☺ Czárán Gyula (1847, Şepreuş, Arad – 1906, Moneasa, Arad), cu origini armene, a construit (de două ori) în aven o scară de lemn cu peste 150 de trepte, iar în blocul de gheaţă a scobit coridoare între sălile cu formaţiuni de gheaţă. Lungimea galeriilor au ajuns atunci la 300 m, dar trebuiau resculptate în fiecare an, fiindcă în timpul iernii tunelurile de gheaţă au îngheţat.

(Sursa: www.welcometoromania.ro)

Acest traseu nu mai există în prezent.

Czárán Gyula, supranumit „Prinţul Galbena”, a descoperit numeroase cascade şi peşteri în Munţii Bihorului, printre care Cetăţile Ponorului şi Pestera Meziad, pe care le-a amenajat din propriul buzunar.

Balcoanele Ponorului

„Nu mai urcăm”, zice Mircea cu puţin înainte să ajungem la balcoane.

Dar coborâm prea mult ca să nu mai avem de urcat. ☺

Noi (eu şi colegul de apartament) am făcut traseul invers, acum ceva ani, şi nu mai ţinem minte, aşa că nu putem să îl contrazicem... sau să îi dăm dreptate.

☺ Balcoanele Cetăţilor Ponorului, în număr de patru, aşezate în formă circulară, sunt opera aceluiaşi Czárán Gyula.

Din construcţia originală, nerestaurată de mulţi ani, nu există astăzi decât nişte rămăşiţe.

 

Să vedeţi cum se văd pereţii Ponorului de la înălţimea asta (sunt aproximativ 150 de metri până jos)! Nu uitaţi să vă găsiţi un punct de sprijin bun înainte de a vă apleca!

 

E o gaură albă, înconjurată de stânci grandioase. Intrarea în Peştera Cetăţile Ponorului vi se va dezvălui şi ea în curând!

☺ Portalul Peşterii Cetăţile Ponorului este cel mai înalt din Europa – 75 de metri!

De la Balcoane ne plimbăm agale până în Padiş. E relativ plat.

Abia avem putere să luăm masa. Dar suntem super-fericiţi! Nu se vede?!

 

SURSE de APĂ

Începeţi cu izvorul din Glăvoi, continuaţi cu cel din Poiana Florilor.

Hotărâţi dacă aveţi curaj să gustaţi din apa Cheilor Galbenei - teoretic, nu ar trebui să fie vreo problemă.

La Izbucul Galbenei aveţi grijă la insectele care ar putea intra în recipientul vostru.

Cabana Scăriţa (zona Padiş)

Cei care nu ne-am luat cortul la purtător în concediul 2015 am îndurat un tratament special la Cabana Scăriţa – la aproximativ doi kilometri şi jumătate de Campingul Glăvoi, în Şaua Scăriţa, într-un peisaj de basm, la 1200 m altitudine.

Să începem cu sosirea din noaptea dinaintea excursiei prezentate mai sus.

Vine un nene, responsabil cu cabana, „uită” să dea un „Bună seara!” şi/sau „Bine aţi venit!” sec, ne priveşte o secundă, de check in, apoi pleacă, fără o vorbă. Sau probabil i-am zis noi „Bună seara!”... nu mai ţin minte.

Dar bună imaginea de început!

Oricum, Fane şi Mariana au ajuns la cabană cu vreun sfert de oră înaintea noastră, iar acelaşi nene i-a spus să facă el focul. Şi oaspete, şi servitor!

Semnal la telefon (internet) e mai deloc – dar asta nu e vina lui. Şi e mai bine că nu e semnal, că te cufunzi cu totul în natură.

Găsim camere de cabană, cu paturi duble şi supraetajate, cu loc de dat cu capul – din cauza amplasării patului mare sub acoperiş.

Găsim şi o scară de armată, foarte îngustă, circulară. Nu pot coborî / urca două persoane în acelaşi timp. Iar paşii trebuie să fie foarte atenţi, mai atenţi decât în Cheile Galbenei. ☺ Ca să nu te dai de-a berbeleacul.

Bucătăria e utilată complet – pentru un mic dejun sau pentru pregătirea unei mese complete. Nimic de reproşat. (Doar că n-am ştiut noi să deschidem butelia din prima şi ne-am chinuit să facem o cafea cu o cană electrică.)

Partea bună e că avem apă de spălat (cabină de duş). Şi curent electric. În prima seară.

Partea proastă e că nu găsim nici cel mai mic săpun şi niciun prosop pe nicăieri.

Eu, cu Fane căpitan formăm ad hoc o echipă de căutări. Fane găseşte primul locul secret. O debara cu vechituri. Printre lucruri, o bucăţică de săpun şi nişte prosoape.

Acum problema e dacă sunt curate.

Aşa par, aşa miros, fiind depozitate într-o pungă de plastic.

Buuuun! Deci, VICTORIE! Vedem mai târziu dacă ne contaminăm cu ceva.

...Cătinel-cătinel, ne îndreptăm spre finalul Circuitului Galbenei.

Nespălaţi, în beznă

De toată jena, nu?

După ce am înghiţit caniculă, am transpirat pe cele 1001 trasee şi cu oboseala mândră în cârca noastră, cu Mircea şi Doina drept oaspeţi – găsim Cabana Scăriţa cufundată în cel mai adânc întuneric!!!

Nu tu generator, nu tu semnal! Nu tu apă... să elimini toată lipeala de pe tine...!

Un timp, ne uităm unii la alţii. Nu ne vine să credem ce trăim. Ne facem că râdem, da’ nu e râsul nostru.

Apoi, pe rând, ne luăm PET-ul de apă de la izvorul din Glăvoi şi ne spălăm ca pisica, la lumina frontalelor din rucsacuri. Afară dăduse deja răcoarea şi răcitura din sticlă nu pică tocmai bine.

La una dintre băi cineva rămâne cu clanţa în mână.

Iniţial, proprietarul a refuzat să vină la cabană, să evalueze situaţia.

Ce poate el să facă, dacă e vina RADET? Ăsta a fost modul lui de a pune problema...

Putea să facă ceva: să instaleze un generator, pentru cazuri din astea!

Un generator ieftin costă sub 1000 de lei – doar de la noi, cele trei familii care am stat la cabană patru nopţi, ar fi încasat 1800 de lei!

☺ Ca informaţie: Campingul Glăvoi este dotat cu generator.

Nervii clocotesc nebuneşte. Nenea responsabil de cabană catadicseşte să îşi facă apariţia, ca să ne trântească banii de avans pe masă şi un „Nu trebuie să mai plătiţi nimic”, apoi să ne întoarcă spatele.

☺ Cabana Scăriţa are aceiaşi proprietari de la Cabana Cetăţile Ponorului, aflată un pic mai sus.

Marianei i s-a furnizat la telefon tariful de 75 de lei de persoană pe noapte.

Pentru ce???

Pe site-ul Cabanei Scăriţa sunt prezentate condiţii de cinci stele. Mă rog, cinci stele de cabană.

Ne băgăm în pat, la aceeaşi lumină a frontalelor. Noapte bună!

P.S. Curentul a venit fix la miezul nopţii.

Şi pentru că nu suntem pui de bogdaproste, cădem de acord să îi lăsăm celui care ne-a tratat „cu respect” 50 de lei de persoană pe noapte.

☺ Schiţa acestui text a fost concepută la lumina aceloraşi frontale din rucsacuri...

☺ Pentru accesul în zona Padiş găsiţi o descriere detaliată pe site-ul padis.ro, AICI.

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Punct galben: Camping Glăvoi (La Grajduri, 1120 m altitudine) - Balcoane Cetăţile Ponorului 8 ore şi 30 de minute

☺ Punct albastru: Balcoane Cetăţile Ponorului – Camping Glăvoi (La Grajduri) 30 de minute

Timpi intermediari aproximativi – cei realizaţi de noi; s-au pus la socoteală pauzele (destule) şi sesiunile de fotografie:

☺ Camping Glăvoi (1120 m altitudine) – Pietrele Galbenei (1330 m) 1 oră şi 20 de minute

☺ Pietrele Galbenei (1330 m) – Gheţarul de la Focul Viu (1165 m) 30 de minute

☺ Gheţarul de la Focul Viu (1165 m) – Poiana Florilor (1050 m) 1 oră şi 30 de minute

☺ Poiana Florilor (1050 m) – intrare în Cheile Galbenei (700 m) 15 minute

 

☺ Parcurgere Cheile Galbenei – Izbucul Galbenei (850 m) 1 oră şi 45 de minute

☺ Izbucul Galbenei (850 m) – Avenul Borţig (1260 m - în partea superioară) 1 oră şi 30 de minute

☺ Avenul Borţig (1260 m) – primul balcon al Cetăţilor Poborului 25 minute

☺ ultimul balcon al Cetăţilor Ponorului – Camping Glăvoi (1120 m) 30 de minute

Distanţa străbătută: 14,5 kilometri

Din CONCEDIUL 2015 aţi mai putut citi:

☺ Vacanta in Maramures si Apuseni

☺ Maramures: Cascada Cailor si Lacul Stiol, cu (mici) nervi

☺ Maramures: Pietrosul Rodnei (2303 m) – cel mai inalt varf din Rodnei si din Carpatii Orientali

☺ Maramures: Toata Creasta Cocosului la dispozitie!

☺ Maramures: Cimitirul Vesel din Sapanta – Hai să plangem! (plus o repriza de Mocanita)

☺ Minunile din Plitvice – Lacuri limpezi si cascade la tot pasul

☺ Traseul istoric Oravita-Anina: Ce sa vezi in doua ore cu trenul pe 33,4 kilometri