Drumetii la malul marii

Din aprilie 2008 ochii mei nu mai văzuseră marea. Nici de la noi, nici de la alţii.

Atunci, Ion m-a abandonat pe faleză, în Constanţa, şi şi-a văzut de munca lui.

Baie, plajă – în niciun caz!

Oricum, eu la mare mă duc pentru răsărit. Altfel, mă... plictisesc. Doar bălăceala în mare mă mai scoate la mal.

Nu rezist mai mult de două zile.

Răsăritul pe 19 august 2006

Aşa că, atunci când Ion şi Fane au apucat mess-ul de la Facebook turnându-şi vrute şi nevrute, conversaţia a ajuns la: „Haideţi la Constanţa!”.

Eu n-am stat pe gânduri şi am zis un mare DA. „Zi-i că venim!!!”.

Numai după aceea am stat la chibzuială şi l-am rugat pe Ion să îl întrebe pe marinarul Fane dacă vorbeşte serios sau îi arde de glume. Că io nu ştiu prea multe la aşa invitaţii. ☺

Varianta Mălăieşti tocmai a picat şi anul acesta, weekend-ul acesta. Ploaie (ninsoare), noroi – asta era prognoza la munte pentru 10 octombrie.

Data: 10 octombrie 2015

De dimineaţă am pornit într-o drumeţie la malul mării. Alături de colegii din Drumeţii Montane Maria şi Fane.

Două ore de autostradă, juma’ de oră de stat la taclale, la adăpost de ploaie, acasă la ei.

Un restaurant pescăresc

 

Faleza din Constanţa

Liniştea, vântul, nisipul, scoicile, marea, chiar şi ploaia plus, bineînţeles, prietenii au creat armonia perfectă în plimbarea de după-amiază.

Unul dintre puţinele momente „cu lume”

Cazinoul, unul dintre simbolurile oraşului Constanţa, îmi apare în paragină.

 

☺ Cazinoul din Constanţa este construit în stil Art Nouveau. A fost inaugurat în 1910. În 1912 s-au realizat ultimele retușuri.

Cazinoul din Constanţa noaptea (tot în 2006)

  

Transbordarea la Mamaia, pentru o plimbare pe plajă

Unul dintre obiectivele nou-apărute în Mamaia este pasarela-ponton.

 

☺ Pasarela din Mamaia a primit primii turişti în 2012. Se întinde pe o distanţă de 400 de metri, are 3 metri lăţime, iar la capăt există un debarcader.

 

Vara, vă puteţi plimba cu un vapor în largul mării.

În plin sezon estival, pasarela din Mamaia este aglomerată, spaţiul fiind restrâns de diferite chioşcuri. Lumea comercială de astăzi...

 

Ruinele vechiului tobogan de apă din Mamaia

 

O altă ruină, „mai nouă”, a unui tobogan de apă din Mamaia

„Măi... eu parcă mi-aş băga picioarele!”. În apă.

O idee de copil nebun... şi în două minute traversez nispul, îmi suflec blugii şi dau iama în mare!!!

 

E rece? Brrrr... uuuun piiiic! Eeeeee biiine...!

Gataaaa...! Are temperatura perfectă.

Gândul de a mă încălţa înapoi e fugar, nu pot să îl prind. Continui să mă bucur live de plaja de octombrie.

Mă bucur la fiecare val care îmi gâdilă nu numai picioarele dezgolite, ci şi blugii. Nu-mi pasă. Se usucă ei...

Mă bucur la fiecare scoică ce mi se scurge printre degete.

Dansez printre scoici şi meduze. Dansez pe spuma valurilor.

Apa e deja fierbinte!

 

Îmi imaginez plaja plină de lume vara, muzica... STOP! Nu e de mine! Fără aglomeraţie, fără agitaţie!

Numai cu zgmotul valurilor, cu vacarmul pescăruşilor şi cu şuieratul puternic al vântului, cu ploaia căzând cuminte.

Blugii mi-s uzi până peste genunchi şi cadorisiţi cu nisip de Mare Neagră.

 

Fane mă dotează cu nişte pantaloni de munte ☺ şi aşa pot să plec uscată acasă.

S-a terminat... La 12 trecute fix, fix în miezul nopţii, suntem acasă, în Bucureşti.

Când a trecut ziua asta?!