Piatra Craiului: Piatra Mica, visul meu!

Traseu:

*Valea Crăpăturii – Şaua Crăpăturii – Vârful Piatra Mică – Monumentul Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog

Data: 25 octombrie 2015 

Ha-ha!

După Valea Albă, creasta nordică a Pietrei Craiului şi creasta sudică a Pietrei Craiului, Brâna Aeriană şi Brâna Mare a Coştilei, visez taman la Piatra Mică - un traseu uşurel, accesibil unei categorii largi de iubitori de drumeţii?

Deci.

Sub deviza „Niciun weekend acasă” (vezi mai jos pe unde am colindat în octombrie), am demarat operaţiunea de reparaţie (morală) a ceea ce s-a întâmplat astă-vară – reacţia aceea nebună, momentul meu de glorie la baza Pietrei Mici.

Am pornit cu teama de a nu ne prinde noaptea pe traseu. Am făcut calcule în variantă super-pesimistă a timpului pe care urma să îl scoatem, am realizat combinaţii de „n” luate câte 1000 şi mi-a ieşit... pe plus.

De ţinut cont că în noaptea precedentă se dăduseră ceasurile înapoi cu o oră.

Eu şi Dana ştiam Crăpătura, Marius fusese pe Piatra Mică şi coborâse în Poiana Zănoaga.

Doar Vali şi colegul de apartament erau inocenţi în ale căţărărilor de Crai.

Cam ăşia suntem.

☺ A, şi să nu uit, îi mai mulţumesc o dată Danei pentru că m-a suportat în acea duminică de iulie!

P.S. Azi e tot duminică. ☺

Calculele...le

OK, chiar dacă facem o parte din traseu la frontală, va fi doar bucata Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog, pe care anul acesta am parcurs-o în trei zile consecutive, în iulie.

Haidem!

Trei mijloace de transport

Trezirea mea e la 4 fără un sfert - de fapt, mai mult moţăială, că eu la ora aia mă culc în dese rânduri, în mod normal – nu mă trezesc. ☺

Mănânc, că nu se poate fără, definitivez băgăjelul, înhaţ rucsacul, mă întâlnesc cu Marius şi colegul în faţa blocului şi cu Vali şi Dana în Gara de Nord, pentru trenul de 5:53.

Iniţial, pentru a scurta din timp, plănuiesem să ne urcăm într-un taxi din Braşov până la Zărneşti. Propunerea a căzut la vot.

Aşa că ne petrecem aproape o oră cu trenul pe ruta Braşov – Zărneşti, cu un miliard de opriri. La Râşvov cred că am parcat cel puţin un sfert de oră.

☺ PREŢ tren Braşov – Zărneşti: 4,50 lei / persoană (orarul curselor îl găsiţi AICI)

☺ PREŢ cursă taxi Zărneşti – spre Schitul Colţii Chiliilor, pe drumul spre Plaiul Foi (la 3-4 kilometri de centrul oraşului): 25 de lei

1000. 1000 de metri în sus, 1000 de metri în jos

Toamna, natura îşi deschide braţele şi primeşte toate culorile posibile şi imposibile şi aruncă asupra noastră vrajă după vrajă.

Aşa s-a întâmplat şi acum o săptămână, pe Pripon şi în Căldări.

Suntem pe la 850 m deasupra nivelului mării.

Bâjbâim ceva după intrarea în Valea Crăpăturii. Cam 20 de minute.

Ţineam minte că trebuie să fie un râuşor pe undeva şi, de acolo, direct în sus.

Mi-e proaspăt în minte ce am scris după Crăpătura de vară:

„Efectiv, traseul în Valea Crăpăturii începe de la un izvor, după ce în prealabil se face stânga din drumul Zărneşti – Plaiul Foii, la indicatorul spre Schitul Colţul Chiliilor.

În 10 minute, drumul nostru forestier spre lăcaşul de cult are o bifurcaţie; o luăm la stânga (nu se ajunge la Schit). După alte 15 minute, se iveşte şi marcajul: banda galbenă.”

Urcăm pe ditai cărarea de 4x4 şi întâlnim o troiţă. Ups!, asta nu era în program! N-o ţin minte. „Hai să ne întoarcem.”

 

Marius a plecat înarmat cu o hartă şi ne e mai uşor să căutăm apa de mai sus.

☺ Înţelegem acasă de ce ne-am derutat eu şi Dana: taxiul ne-a lăsat mai sus decât intrarea în traseu, pe partea stângă.

Noi am mers, din inerţie, înainte, pe marcajul albastru pe care am cotit la stânga ducea până la Refugiul Diana.

Pe jos, astă-vară, se vedea altfel.

Crăpătura, my love

Măgura Codlei şi Vârful său (1292 m)

Îmi amintesc perfect de ce m-a încântat prima dată Valea Crăpăturii! Şi de ce am ţinut musai ca traseul de azi să aibă, în prima parte, aceeaşi configuraţie ca în vară. Aşa ceva nu vezi oriunde...

Că a fost şi replay-ul meu, fără plângeri, crize şi alte alea... mmm, asta e altceva. ☺

Mie şi Danei ne îngheaţă mâinile. Ne ajutăm de mănuşi, iar partea masculină, care se dă puternică, râde un pic de noi. Să le fie de bine!

Prin Crăpătură soarele nu pătrunde mai deloc.

 

Aşa cum spuneam şi în materialul dedicat (aproape) exclusiv Văii Crăpăturii, panta e considerabilă - de la 800 la 1600 m altitudine într-o oră şi jumătate, închipuiţi-vă!

Astă-vară ne-am lălăit în două ore şi jumătate.

Acum, Vali e în faţă şi ne biciueşte de acolo. Lui îi place să meargă repede; muntele e pentru el mişcare, nu peisaj.

 

În Crăpătură se practică şi alpinisul 
Acesta este Acul Crăpăturii, un traseu clasic de alpinism în Piatra Craiului - grad de dificultate 3A.

 

Splendoare!!!

Jos, drumul spre Plaiul Foii

Colţi blânzi de Crai

În punctul de belvedere din Şaua Crăpăturii

VÂRFUL PIATRA MICĂ (1816 m)

 

Am ţinut mănuşile şi pe Piatra Mică, mai mult pentru prize. Soarele bătea bine, dar cu raze intrate în răcitor.

Din spate şi din faţă ☺

 

☺ Piatra Mică (Piatra Craiului Mică) reprezintă baza pentru ascensiunile pe creasta sudică a Pietrei Craiului şi pe creasta nordică a Pietrei Craiului.

 

Bate vântul pe crestuţă... În vârf, atinge apogeul.

De pe Piatra Mică admirăm efectiv TOTUL, într-o panoramă 360 de grade. De la Curmătura la Zărneşti, de la Măgura Codlei la drumul spre Plaiul Foii, de la creasta sudică la creasta nordică.

Creasta infinită a Pietrei Craiului, cu Vârful la Om (Piscul Baciului), cel mai înalt din masiv

 

Pe cărare, până-n vârf, prin jnepeniş

Calea de acces către Plaiul Foii e mai vizibilă acum

 

Căţărare!

 

Ce ziceţi, rămânem aici?!

Cât mai e? Puţiiiin! Între timp, undeva prin jnepeniş, atingem Vârful Piatra Mică (1816 m). La aproximativ un kilometru, ne aşteaptă Monumentul Eroilor („crucile"), 1791 m, de unde începe coborârea abruptă.

 

Cei mai fericiţi oameni de pe Pământ

Vali nu putea rata cu cadru cu Bucegii lui dragi

 

Şi Zărneştiul, şi Bucegii...

 

Prima parte a coborârii, Vârful Piatra Mică – Poiana Zănoaga, înseamnă 500 de metri abrupţi - pe verticală. Prin pădure, pe pietre, destul de monoton. M-a sâcâit genunchiul drept o săptămână după.

La revedere, creste! Pe curând...

Ieşirea în Poiana Zănoaga

Bucegii ne „urmăresc” peste tot. Rău ne pare nouă...

În Poiana Zănoaga ne permitem un scurt popas, ca să ne răsplătim ☺ pentru încadrarea excelentă în timp, fără să forţăm.

„Toate brânele, văile şi crestele de anul ăsta au fost bune la ceva...”, zâmbeşte şi (semi)glumeşte Dana.

Timp de o oră, cutreierăm pădurea, din Poiana Zănoaga până la Fântâna lui Botorog. Acesta este drumul cel mai utilizat care vine de la Cabana Curmătura – în sens invers, spre cabană, se trece prin Poiana Zănoaga şi se continuă pe bandă galbenă (2 ore în total).

 

De aici, ne preia un taxi, până în Zărneşti. Să fie vreo 6 kilometri până în centru. Asfaltul începe de la Cabana Gura Râului.

 

☺ PREŢ taxi Fântâna lui Botorog – Zarneşti: 25 de lei; Zărneşti – Braşov: 65 de lei.

SURSE de APĂ

La izvorul de unde începe Valea Crăpăturii; apoi, dacă aveţi drum, la Cabana Curmătura (20 de minute din Şaua Crăpăturii).

SĂ TRĂIASCĂ CFR-UL!

Cerem bilete la primul tren care consideră cea de la casa de bilete că va pleca primul. Deja întârzierea celui de 18:08 (de la Timişoara) se apropie de 30 de minute.

Următorul e la 18:54 (de la Târgu Mureş) şi, cel puţin până acum, aterizează la fix.

Îmi amintesc de combinaţia Timişoara – Târgu Mureş de la întoarcerea din Valea Albă. Alte aventuri şi atunci!

Cât aşteptăm să ne îmbarcăm, mergem să mâncăm ceva cald, fix lângă gară. Eu nu am stare şi mă duc să (re)verific întârzierea – 35 de minute. Buuuun, no stress, avem timp să ne priască mâncarea.

Când sosim noi în gară, sunt afişate doar 29 de minute întârziere. Plecare la şi 37, adică. Poftim????!

Acum e şi 37!!!

Dă-i şi aleargă prin pasaj ca ţăcăniţii. Nu mai ţin minte linia: 2 sau 3.

La una dintre liniile astea două era tras un tren. Dăm să ne urcăm, dar... staaaaaiii!!! Ne uităm mai bine: la peron e cel care vine de la Târgu Mureş. Şi al nostru? Cerem informaţii la naşu’. Habar n-are, ăsta e trenul lui, nu ăla! Drăguţă abordare...

Stăm ce stăm, îngheţăm – a trecut şi mama lui „şi 37 de minute”. Unde-i trenul????

Cu panica ridicată la 10% din potenţial, îl trimit pe colegul la Informaţii. Poate rămânem pe aici... că doar de-aia ne-am înghesuit în taxi până aici, pentru trenul de 20:38! Nuuuu! Noi cu astea din intervalul 18-19 avem treabă! U-u-u, ne aude cineva?!

Şi vine colegul de apartament...

„Repede, suiţi-vă în ăsta!” Aaaa??

Celălalt o uşchise, pe şest, de un car de ani, iar responsabilii uitaseră să îl şteargă de pe tabelă, sub deviza: „Să încurcăm pasagerii! Să jucăm la derută...! Dacă tot n-au avut parte de ceaţă pe munte, îi băgăm noi! În ceaţă.”

Norocul nostru s-a numit „pauza de Braşov” prelungită a garniturii de Târgu Mureş.

În nebunia de a nu rata urcarea, cu gândul că altfel trebuie să aşteptăm încă o oră şi jumătate aiurea, uităm beţele de trekking – Marius fuge după ele.

Naşul ne ia la rost:

„Ce căutaţi în trenul ăsta?”

„L-am pierdut pe cel dinainte.”

„De ce?”

„Fiindcă a plecat cu o întârziere mai mică decât cea afişată pe panou!!!”, ne revoltăm, sperând că ne înţelege.

„Trenul se aşteaptă în gară!”, e replica dură a domnului.

Nu zău?! Chiar şi două ore?! Şi 100, cât întârzie CFR-ul???

☺ Ideea e că nu am realizat o ilegalitate suindu-ne în alt tren, atâta timp cât acesta funcţionează după acelaşi regim ca acela la care aveam achiziţionate bilete. Numai că locurile pe scaune nu ne sunt garantate. Pe barba noastră, cum se spune.

Noi suntem la cheremul lor, nu ei la al nostru! Nice!

☺ PREŢ tren Bucureşti – Braşov / Braşov – Bucureşti: 50,50 lei.

Până la Bucureşti, Vali şi Marius mi-au făcut capul mai pătrat decât e cu veşnica dispută Rapid – Steaua. OK, eu le-am făcut cunoştinţă...

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Bandă galbenă: Plecare în Valea Crăpăturii (~850 m) – Valea Crăpăturii – Şaua Crăpăturii (1660 m altitudine) 1 oră şi jumătate

☺ Bulină albastră: Şaua Crăpăturii – Vârful Piatra Mică (1816 m) - Monumentul Eroilor (1791 m) 1 oră – Poiana Zănoaga (1314 m) 45 de minute

☺ Bandă galbenă: Poiana Zănoaga (1314 m) – Fântâna lui Botorog (820 m altitudine) 1 oră (cu pauză)

Taxă vizitare Parcul Naţional Piatra Craiului: 5 LEI (biletul estre valabil 7 zile).

☺ Se poate achita în Zărneşti – la automatele albastre, prin SMS, la Cabana Plaiul Foii şi Cabana Curmătura.

TOTAL: 6 ore şi 20 de minute (cu pauzele de rigoare ☺)

Distanţa străbătută: 10,5 kilometri (inclusiv devierile până la intrarea în Valea Crăpăturii)

Plimbările noastre de weekend din octombrie:

☺ Drumetii la malul marii

☺ Brana Aeriana si Brana Mare a Costilei

☺ Bucegi: Valea Cerbului, Valea Caldarile, Valea Priponului

Alte aventuri în Piatra Craiului:

☺ Primul popas în Măgura şi primele drumeţii în Piatra Craiului – iunie 2014

☺ Cabana Curmătura, Prăpăstiile Zărneştilor şi satul Măgura (concediu 2014)

☺ Drumeţie până în punctul „La Zaplaz” (concediu 2014)

☺ Plimbare... fotografică în Măgura şi Peştera (concediu 2014)

☺ Intre Piatra Craiului si Bucegi (Zarnesti – Magura – Sirnea)

☺ 15 ore pe un traseu in Piatra Craiului (creasta sudica)

☺ Pestera – satul de sub nori. Si Magura! (din nou în Paradis!)

☺ Tura de Crai: Party @ Curmatura!

☺ Pe Ascutit (creasta nordica)

☺ Un fleac, o Crapatura!