Postăvarul cu poveşti colorate

Traseu:

*Timişu de Sus – Valea Calului – Şaua Calului – Poiana Trei Fetiţe (pe Spinarea Calului) – Vârful Postăvaru – Cabana Postăvaru – Poiana Braşov

De la Azuga în Buşteni, prin Cabana Diham, v-am plimbat printre misterele ceţii.

A venit rândul culorilor ameţitoare ale toamnei, cu aromă puternică de iarnă.

Joi, Adi vine cu o propunere de munte. Postăvaru. Lasă el Bucegii pentru un alt masiv, fie el învecinat? Îi lasă! ☺

La mine-s aproape zece ani de când m-am desfătat cu un apus magic în zona Cabanei Postăvaru şi de când n-am mai cutreierat zona.

Sâmbătă 29 octombrie 2016

Noutate după noutate: abordarea Vârfului şi Cabanei Postăvaru din Timişu de Sus, pe Spinarea Calului şi prin Poiana Trei Fetiţe.

În Predeal ne suim într-o cursă de autocar până-n Timişu de Sus – ne-am încăpăţânat să ne urcăm într-un tren Rapid (Interregio), cel mai de dimineaţă, care nu opreşte prin halte.

Bine, n-a fost chiar Gara Timişu de Sus, că ne-am grăbit să coborâm... că ni s-a părut că am depăşit limitele dumneaei. Zăpăceala continuă! Iar ca pedeapsă, o plimbare matinată pe DN1.

O ŞA ŞI-O SPINARE DE CAL, SPRE „FETIŢE”

Găsim halta, traversăm şinele şi ne încadrăm pe primul traseu, până în Şaua Calului – triunghi roşu.

Sunteţi gata să intraţi în Lumea Poveştilor? Aşezaţi-vă comod, dragi invitaţi de onoare!

Acu-i acu’! Poftiţi la culori!

Călăreţi invizibili (din spatele aparatului foto) în Şaua Calului

☺ În cazul în care doriţi să continuaţi pe marcajul triunghi roşu, ajungeţi în Cheile Râşnoavei şi la fosta Cabană Cheia (690 m), 3 ore din Timişu de Sus.

Din Şaua Calului (switch cu bandă galbenă), cărarea devine din ce în ce mai îngustă, iar pantele – din ce în ce mai înclinate. Plus nişte brânuţe drăguţe. ☺

Nu ne „stresăm” – ar fi culmea, când natura şi-a scos hainele de gală în întâmpinarea noastră.

Ceaţă, frunze şi toate nebuniile toamnei laolaltă

Când Bucegii... (Crucea şi Coştila plutind printre nori)

Natura, mereu surprinzătoare

Doar o inimioară...

 

Dacă vă spun că nu e apus, mă credeţi? (În prim-plan, pârtia Clăbucet şi fosta Cabană Clăbucet; în spate, Munţii Baiului)

Pare un pic interminabil urcuşul spre o altă premieră a noastră, Poiana Trei Fetiţe.

„Tre’ să fie vreo 1600 m (altitudine) acolo”, îşi dă Adi cu presupusul. Se dovedeşte că-s 1700 de metri. Plus alţi 5.

Pentru divesificare, pe Spinarea Calului a fost „aruncată” şi un pic de căţărare pe stâncă – deliciul meu!

O barieră invizibilă anunţă trecerea de la verde/arămiu/galben la alb în nici doi paşi. Poteca-i din ce în ce mai plină de ace îngheţate.

Recitalul Baiului

Poiana Trei Fetiţe

Balaurul cel frumos şi maiestuos – Piatra Craiului

Şi Bucegii la apel!

VÂRFUL POSTĂVARU

Circulaţia mea periferică fiind vraişte, am înţepenit de mâini (cu durerile aferente) de cum am depăşit Poiana Trei Fetiţe. Am avut în echipament mănuşi, nu aruncaţi cu pietre!

Au plecat nişte minute bunicele către cele veşnice până mi-am revenit, cât de cât; la un moment dat, n-am mai fost în stare să înaintez din cauza gheţăraiei din mâini.

Nu trece mult şi ieşim din pădure, într-un vânt bezmetic şi în spectacolul alb de la baza Vârfului Postăvaru. Hai la poze!

Ciudat sau nu, întâmplător sau nu ☺, am împărţit traseul până aici doar noi doi.

Când eram eu pe la începuturile muntelui, în 1900 toamna, tare grea mi se părea ascensiunea până pe Vârful Postăvaru, cu serpentinele ei abrupt-ţele. Dacă zic că acum mi se pare floare la ureche, înseamnă că mă laud? ☺

Tâmpa se iveşte timidă, dintre cele multe „dealuri” (în dreapta, mai umbrită)

Înc-un pic şi ajungem!

În vârf de Postăvaru e vânt tăios, îndulcit de minune de lumina care se joacă pe lângă Bucegi.

Recunoaşteţi Predealul?

Braşovul (stânga) şi vecinul Săcele

Spre vest – ca să nu vă mai plictisesc eu, măriţi singuri fotografia ☺

 Estul nu rămâne mai prejos

 

Clasicul „scănuel” de pe Postăvaru

O plimbărică până la Cabana Postăvaru (1604 m altitudine) pică bine înainte de masă. Pe care masă o servim în căldura cabanei. Şi la propriu, şi la figurat.

Şi în care cabană mă întâlnesc cu Criss – al doilea rendez-vous fără să ne vorbim, după cel din septembrie de la Cabana Curmătura.

Aaaa... noi nu ne plimbăm cu telecabina... doar admirăm peisajul!

  

Vedere spre Poiana Braşov

Condiţiile de la Cabana Julius Römer (Cabana Postăvaru)

☺ Pe site-ul oficial aveţi acces la istoria Cabanei Postăvaru, vă puteţi delecta cu un webcam live, cu muuulte fotografii şi puteţi găsi trasee care mai de care mai ispititoare.

De asemenea, pentru cei interesaţi de un popas mai lung (înnoptare) la Cabana Postăvaru, aveţi la dispoziţie preţurile de cazare.

☺ De mâncarea de la Cabana Postăvaru, numai de bine – excelentă!

D’ale Bucegilor – Coştila în rolul principal; Colţii Morarului şi Crucea stau la pândă... ☺

Sus: Hornurile Mălăieşti; spre dreapta: Turnurile Ţigăneşti, Hornurile Ţigăneşti, Vârful Scara

Jos: Valea şi Cabana Mălăieşti; în partea dreaptă – Valea Ţigăneşti

Mijloc – Padina Crucii

Crai, Crai, Crai

CABANA POSTĂVARUL – POIANA BRAŞOV

Căldura şi mâncărica de la cabană au încins în noi o leeeneeeeeeee... Pietrele lui Solomon şi Braşovul „la pas” s-au sfărâmat subtil şi rapid. De fapt, nu ele, săracele, doar socoteala de-acasă de a ne da drumul direct în Braşov, fără vreun mijloc de transport intermediar.

Nici unul n-avea chef de încă trei ore de traseu.

Aşa că am scurtat-o prin Poiana Braşov – unde am cunoscut-o personal pe una dintre munţomanele braşovene, Mymy.

☺ Preţ transport Poiana Braşov – Braşov: 5 lei / persoană.

Uite că avem timp şi de o vizită-fulger în Braşov!

BRAŞOV

După câteva „bâlbâieli”, nimerim Piaţa Sfatului, cu al său Turn istoric (care găzduieşte, din 1950, Muzeul Judeţean de Istorie) şi a sa Biserică Neagră.

Dacă eu şi Braşovul ne-am mai giugiulit de curând – la mijloc de decembrie, la ţol festiv, şi final de ianuarie –, pentru Adi au trecut nişte ani.

La Cetate

Lumină de poveste

GPS-ul / Google Earth ne-a ameţit un pic în calea spre gară. Că, de, ne mai trebuia niscaiva marş pe jos – să recuperăm după lenea maximă de după Postăvaru.☺

N-a fost ideea mea să... fim ecologişti şi să nu deranjăm mijloacele de transport în comun, da’ a picat la ţanc. N-o să mă deranjeze vreodată, cel puţin în viitorul apropiat, ceva motoraşe puse în funcţiune la picioare.

Numa’ că indicăţiile de pe aparatele-astea-minune îmbibate cu tehnologie ne-au făcut să mărşăluim la propriu ca să nu ratăm trenul, deşi am ne-am urnit din Piaţa Sfatului în timp super-util.

Uffff, a fost la limită...! E bine când se termină cu bine. ☺ Să ne hodinim oscioarele puse la încercare azi, pe scaunele astea obosite ale CFR-ului! Haaaaaiii, biiiineee, nu mai protestez... să-i dăm cu relaxare!

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Triunghi roşu: Timişu de Sus (805 m) – Valea Calului – Şaua Calului (1010 m) 1 oră, cu popas

☺ Bandă galbenă: Şaua Calului – Poiana Trei Fetiţe, pe Spinarea Calului (1705 m) 2 ore

☺ Bandă albastră: Poiana Trei Fetiţe – Vârful Postăvaru (1799 m) 1 oră, cu mai multe popasuri

Din Poiana Trei Fetiţe aveţi acces către Poiana Secuilor, pe Spinarea Calului – traseu interzis iarna!

☺ Bandă albastră: Vârful Postăvaru – Cabana Postăvaru (1604 m) 25 de minute

☺ Cruce roşie: Cabana Postăvaru – Poiana Braşov (1020 m) 1 oră şi 15 minute.

TOTAL: 7 ore şi 30 de minute (inclusiv pospasurile intermediare, popasul pe vârf şi pauza de o oră şi jumătate de la Cabana Postăvaru)

☺ Alte trasee montane din zona Postăvaru le puteţi găsi aici.

SURSE de APĂ

Pe traseul Cabana Postăvaru – Poiana Braşov; de cumpărat, la Cabana Postăvaru.

FOTO: Adrian Botescu