Anul călător 2016

Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.

Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de an – care mi-au influenţat anul călător 2016.

Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat, primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele Dunării.

Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte şi o bucăţică de Bulgaria.

Turele cu Adi, Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de suflet.

Cu grupul nostru, format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul şi în decembrie Piatra Craiului. Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?

În 2016:

☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului, Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei; Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul, Postăvaru, Piatra Mare).

☺ L-am luat pe nepotul Andrei în trei expediţii montane – Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.

☺ Am revenit (relativ repede după ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea, satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!

☺ Alte premiere: Grecia, Palatul Brâncovenesc din Potlogi, Conacul Bellu din Urlaţi, Mănăstirea Corbii de Piatră.

M-a fascinat Bulgaria – dovadă că am dat năvală de trei ori. Deocamdată, nu la muntele cel înalt. Dar recuperăm.

☺ Şi... am ajuns pe Moldoveanu (2544 m), cel mai sus din ţară!!! Şi m-am suit chiar mai sus, până la 2900 de metri, dacă tot m-am pornit. ☺

2016, cronologic:

IANUARIE

Am început anul sus, la Mălăieşti - zăpadă scârţâind sub picioare, liniştea, stelele noaptea pe cerul de cărbune... n-am mai simţit cele minus 20 de grade de afară! Poveştile amuzante includ bocanci, somn şi nesomn, cărţi.

☺ In sfarsit, la Malaiesti! Iarna. De Revelion

M-am suit şi anul aceasta în trenul spre Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac. În 2016, mi s-a părut cel mai reuşit din câte am vizitat eu aici, cu cele mai multe detalii pe milimetru pătrat.

Tema: Europa – Turnul Eiffel, Big Ben-ul, fotbal, cimpoi, mori de vânt, Moş Crăciun şi... Brâncuşi.

☺ Prin Europa, la Hotelul de gheata de la Balea

Înainte de culturalizarea de la Hotelul de gheaţă, am încercat mici experimente: traseul de Bâlea Cascadă în plină iarnă plus Şaua Caprei îngropată în zăpadă.

☺ Pe poteci de Fagaras. Si un pic la Manastirea Sambata si in Brasov

FEBRUARIE

A fost luna loco, doar prin parcurile Bucureştiului – vezi mai jos.

MARTIE

Tre’ să recupez cu muntele după atâta leneveală!

Specialistul în nemarcate, Deni, a găsit un traseu aşa cum ştie el şi pentru un obiectiv atât de bătut – eu, la apel într-o „ceată” de braşoveni, la Cabana Diham pe care nu o mai văzusem de peste zece ani.

☺ La Cabana Diham, pe nemarcate

În Ciucaş am participat la una dintre cele mai cele excursii/ture de anul acesta – vremea a fost zurlie rău, însă compania - de miliarde!

☺ Din magiile şi misterele Ciucaşului

În săptămâna următoare am pus la cale o evadare din Bucureşti, în apropiere de Titu, la recent renovatul Ansamblu Brâncovenesc de la Potlogi.

☺ Recomandarea lunii – Ansamblul Brancovenesc (renovat) de la Potlogi

Pentru prima oară, m-am încumetat să împart potecile cu zeci de persoane. A fost record pe Vârful Păpuşa (2391 m, Munţii Iezer-Păpuşa): peste 60 de oameni. Cartea Recordurilor nu ne-a contactat încă; o aşteptăm.

☺ Păpuşa din Iezer (2393 m), prin tone de zăpadă

 

APRILIE

În prima duminică de aprilie, pe la prânz, m-a luat de mână super-spontaneitatea şi am păşit în premieră în ţara vecină, Bulgaria. O zi.

Întâi am intrat într-o peşteră cu finanţare românească, apoi ne-am dus acasă la Împăratul Roşu.

☺ Hai să evadăm din Bucureşti! Peştera Orlova Ciuca (Stânca Vulturilor). Un obiectiv românesc, din Bulgaria

☺ Cerven, oraşul de pe stâncă

La nicio lună de la primul contact, eram iarăşi în Iezer-Păpuşa, pe partea cealaltă, la Lacul Iezer, în compania Corneliei şi a lui Mihai. Alături de ei au urmat ture-spectacol în lunile următoare.

☺ A doua ţintă în Iezer-Păpuşa: Lacul Iezer

MAI

Aaaah... cât mi-am dorit să mă uimească (şi) live spectacolul de la Cazanele Dunării! Şi l-am urmărit „pe toate părţile”, şi prin zonele cele mai umblate, şi prin cele sălbatice. Cu ajutorul lui Răzvan.

☺ Spectacolul Dunării la Cazane

Parcurgând galeria principală din Peştera Ponicova - cea mai mare şi mai spectaculoasă din Clisura (Defileul) Dunării - se poate ieşi la Dunăre. Noi am ajuns pe ploaie, iar nivelul ridicat al apei din Cheile Ponicovei ne-a dat ceva de furcă.

☺ Sălbăticie în zona Cazanelor Dunării: Vineri 13 – Cum să te plimbi la 10 noaptea prin peşteră şi să ieşi de acolo pe ploaie

Prima cascadă de pe râul Plavişeviţa

În concediul început la Dunăre mi-am rezolvat şi o mică restanţă din anii trecuţi: Cheile Ţăsnei.

În aceeaşi zi cu Cheile, pe aceeaşi vreme câinoasă de mai devreme, am ţinut să o întreb de sănătate pe Cascada Vânturătoarea. Că în 2015 n-a avut chef neam să se înfăţişeze în faţa-mi cu ceva debit.

Aşa da! Uite ce poate „una dintre cele mai spectaculoase căderi de apă din România”! Să te cuibăreşti sub stâncă şi să priveşti jocul apei... priceless!

Concediul ne-a continuat în Bulgaria.

Cetatea şi stâncile de la Belogradcik – la 60 de kilometri de graniţa cu România, pe la Calafat

Cascadele de la Kruşuna, la 30 de kilometri de oraşul Loveci

Peştera Devetaşka, în zona cascadelor de mai sus

Podul acoperit (pietonal) din Loveci, peste râul Osam – 106 metri lungime, deschis în 1874

Cetatea Hisaria, de pe dealurile din Loveci – construită pe timpul romanilor; în 1187, aici a fost semnat Tratatul de Pace cu Imperiul Bizantin

Într-un final, poposim în locul atât de drag Reginei Maria, la Balcic. Nu pot să vă descriu cum miroseau toate speciile infinite de trandafiri!

Castelul de la Balcic, una dintre reşedinţele Reginei Maria a României, în perioada în care România a deţinut Cadrilaterul

Cetatea Histria – escală între mare şi munte

Bine te-am găsit, Măcin!

Atunci când mi s-a pomenit prima dată de Munţii Măcin, am strâmbat din nas mult şi bine, din pricina altitudinilor joase. De câtva timp însă, mi s-a pus pata pe ei.

Am început explorarea cu cel mai spectaculos şi mai lung traseu dintre cele pe care ni le-am propus, Culmea Pricopanului.

☺ Mini-creasta de Fagaras: Culmea Pricopanului din Muntii Macin

Lacul Iacobdeal, „lacul de smarald”, e unic în România. Are o culoare care te îmbie, altfel, pe la altitudini mari. Paradoxuri de Măcin!

☺ Lacul Iacobdeal si minunile sale

Vârful Ţuţuiatu (Vârful Greci) e cel mai înalt din Măcin, 467 m. Priveliştea merită să te cocoţi 300 de metri pe verticală într-o oră.

La final de mai mi-am trecut în agendă un alt traseu nemarcat. Chiar dacă, de data asta, a fost neintenţionat. ☺ Să nu uităm de „Cotroceni”!

☺ Hai-hui prin Piatra Mare: Balaureala de 3 ore, Canionul 7 Scari, Prapastia Ursilor

IUNIE

Cu două săptămâni în urmă, în Piatra Mare, m-am gândit la Andrei, la accesibilitatea drumului către Canionul 7 Scări, la spectaculosul Canionului în sine. Şi la bonusul Cabana Piatra Mare şi Vârful Piatra Mare. Aşa că i-a dat bătaie.

☺ Cu copilu’ in Canionul 7 Scari si la Cabana Piatra Mare

Cea mai aventuroasă tură din 2016 a fost în Valea Horoabei din Bucegi - traseu nemarcat. Mi s-a tăiat respiraţia, în cel mai propriu sens, şuvoaiele curgeau şi nu se mai opreau, iar presiunea m-a mai dezorientat. Şi ce da-că??? A fost MAXIM!

☺ Aventuri prin apă muuuuultă în Valea Horoabei. Bonus: Grădina cu flori a Bucegilor

A doua zi după Horoabe am cucerit Valea lui Stan, din nou cu Andrei. Copilul a savurat realmente traseul, fără teamă!

☺ Cu copilu’ in Valea lui Stan (zona Fagaras)

Ce n-a fost în tura de Valea Morarului combinată cu Creasta Balaurului!? 1500 m de urcuş, 1500 m de coborâre, soare, tunete, reprize de ploaie, Capre negre, flori-de-colţ, petale de toate culorile, amestecate prin iarba verde-crud. Stâncă, iarbă, abrupt. Trasee în cea mai mare parte nemarcate, presărate doar cu bucăţele de marcaj, de tranziţie. Şi OAMENII. Şi imaginile care rămân la suflet.

☺ Tura cu de toate: Valea Morarului si Creasta Balaurului

IULIE

Am poftit la Conacul Bellu din Urlaţi şi la liniştea naturii dimprejur. Poftiţi şi voi!

Făgăraşul nu-l mai abordasem anul acesta. Unde am plecat noi când ploua cu avertizări meteo – cod galben, cod portocaliu de furtuni, cu zona montană în prim-plan? Pe Lespezi, al cincilea vârf din România!

☺ Fagaras: Varful Lespezi (2517 m) si o nemarcata

Cum se poate măsura fericirea? Revenind într-un loc super-special, cu oameni super-speciali (Cornelia şi Mihai)! Am căutat şi am găsit fericirea împreună, pe Brâna Portiţei şi la Portiţa Caraimanului.

☺ Când te-aşteaptă Portiţa... (pe Jepii Mici, Bucegi)

AUGUST

N-am avut astâmpăr, cu toate că în 2016 s-au desfăşurat Jocurile Olimpice de vară – şi astea nu se ratează! Eu am ratat doar începutul şi sfârşitul ☺, fiindcă am ales două experienţe unice: piramida de pe 6 august din Ceahlău şi ascensiunea visată şi răs-visată pe Moldoveanu.

Cum se formează piramida de pe Muntele Legendelor, pe 6 august, unul dintre cele mai impresionante fenomene care se petrec pe munţii din lume?

☺ Ceahlăul nocturn - Misterul Piramidei de pe Toaca

De pe Ceahlău am coborât în Vrancea, în Cheile Tişiţei.

„Doar” trei ani de planuri mi-au trebuit ca să păşesc în cel mai înalt punct din România, Vârful Moldoveanu (2544 m). Şi pe al treilea, în drum, Viştea Mare
(2527 m).

Mănăstirea rupestră Corbii de Piatră – moment de respiro înaintea Muntelui cel Mare al României.

Hai să fie şi-un nemarcat luna asta, pe Măria Sa Moraru! A fost cea mai solicitantă, cea mai plină de senzaţii tari, pe o vreme mai mult decât perfectă.

☺ Prin sălbăticia Morarului: Brâna Mare a Morarului, Creasta Ascuţită şi Brâna Acelor

SEPTEMBRIE

Trei repere: primul munte în afara ţării, un miniconcediu în Bulgaria cu mama şi fără vreun weekend acasă – ce a rămas am umplut cu ceva autohton.

Babele, Vârful Omu, Bucşoiu, Brâna Caprelor, Cabana Mălăieşti, traseul „Take Ionescu” – ce-şi pot dori patru hoinari la început de toamnă? 
Era o poveste frumoasă, care a încolţit atunci...

☺ Splendoare de Bucegi: De la Omu pan’ la Malaiesti si pe „Take Ionescu”

Mă rodea dorul de Piatra Mică, dar n-am plecat singură - am împărţit creasta mică de Crai cu nepotul Andrei. Până la Curmătura şi în Şaua Crăpăturii ne-a însoţit fosta mea învăţătoare, primul meu ghid pe munte.

☺ Cu copilu’ în Piatra Mică (Piatra Craiului)

În Bulgaria, am avut aşa:

☺ Răsărit şi apus în aceeaşi zi la Capul Caliacra (Kaliakra), la 35 de kilometri de Balcic. Plus încă o vizită la Castel – aveţi o fotografie mai sus.

☺ Sălbăticia stâncilor de la Tiulenovo

Aventura pe Olimp (Muntele Zeilor) rămâne unică, deşi ne-a vitregit de cel mai înalt vârf, Mytikas (2918 m).

Eu una păşeam pentru prima dată pe pământ grecesc.

☺ Cum se merge în Grecia pentru prima dată? Pe munte, prin norii Olimpului

Ce-am mai explorat în Grecia

Insula Skiathos – aici se află plaja Koukounaries, recunoscută pentru nisipul alb extrem de fin, unul dintre cele mai calitative din lume

Meteora

Castelul de la Platamonas, la 3 kilometri de Nei Pori

În Salonic, al doilea cel mai mare oraş al Greciei – Statuia lui Alexandru Macedon (Alexandru cel Mare) şi Marea Egee

OCTOMBRIE

Luna asta am trăit-o ALTFEL – nu am renunţat la drumeţiile montane, nici la parcuri... însă a fost ALTFEL. Hai să zicem că a ţinut (mai ales) de persoana de lângă.

Pe 1 octombrie, am luat parte la o experienţă inedită, pusă la cale de Răzvan: Cazanele Dunării văzute din Serbia, de la 768 m altitudine.

☺ INEDIT: Cazanele Dunarii, din Romania si din Serbia - Ciucaru Mare (318 m), Ciucaru Mic (313 m), Veliki Strbac (768 m), si... plimbare pe apa

Am regăsit, a doua oară în 2016, Cabana Diham. Am optat pentru un traseu din Azuga.
Un mic mister, al NOSTRU.

☺ Ce ascunde ceaţa...

Şi Postăvarul l-am reîntâlnit în 2016 tot după o îndelungată absenţă, acum în culori ameţitoare de toamnă, cu aromă puternică de iarnă.

☺ Postăvarul cu poveşti colorate

NOIEMBRIE

Sunt într-o nouă incursiune în Bulgaria – la Mănăstirea rupestră Basarabovo şi în istoricul Veliko Tărnovo. Soarele ne-a mângâiat ziua, iar noi am mângâiat zidurile străvechi.

Ce-mi trimitea mie Facebook-ul într-o zi în care munca era pe primul plan? Imagini-vederi cu soare şi zăpadă de la Cota 2000. Mi s-a năzărit că trebuie să fiu acolo, în secunda aia. ☺

Vremea a fost un vis de povestit nepoţilor... cristal de mii de carate în atmosferă.

☺ Un vis... o poveste... din Sinaia la Cotă, în vizită la Furnica

DECEMBRIE

O minivacanţă în România în debut de iarnă calendaristică.

Am trecut de la zăpadă abia vizibilă la miliardele de fulgi de a doua zi şi la marea de alb prin care ne-am bălăcit în finalul vacanţei de Crai.

„Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!!”

„O tură de vis, drumeţind prin paradis”.

☺ Pe zapada, in Piatra Craiului – Cabana Curmatura, Prapastiile Zarnestilor, Plaiul Foii, Umerii Pietrei Craiului

☺ Pe zapada, in Piatra Craiului – Cheile Pisicii, La Table, Pestera - Magura

Să ne plimbăm prin PARC !

Aici o să vă las strict în compania fotografiilor, în ordine cronologică.

Parcul Mogoşoaia – 8 ianuarie

Parcul Tineretului – 23 ianuarie

Parcul Herăstrău – 14 februarie

Comana – 21 februarie

În aprilie, am „descoperit” cireşul japonez în Grădina Botanică şi nu m-am putut abţine să nu îi aflu poveştile.

☺ Cireşul japonez şi poveştile sale, în Grădina Botanică – ediţia de primăvară

Grupajul parcurilor bucureştene v-a purtat paşii pe la Castelul lui Vlad Ţepeş din Bucureşti, v-a spus legenda celor doi Giganţi din „Carol” şi v-a arătat cum fac plajă ţestoasele.

☺ Să ne plimbăm prin Bucureşti! – pe la Castelul lui Vlad Ţepeş, printre ţestoase, printre ziduri istorice, printre nori, la propriu

Parcul Herăstrău – octombrie

„Indigo” la fotografia din februarie

Mogoşoaia, octombrie

Aşa un sentiment de linişte îmi dă fotografia asta...

Lacul Morii – 6 noiembrie

Parcul Tineretului şi Parcul Carol – 13 noiembrie

Parcul Tineretului – 10 decembrie