Traseu:
*Stâna din Valea Rea (Stâna lui
Burnei) – Căldarea Văii Rele – Iezerul
Triunghiular – Portița
Viștei – Vârful Viștea
Mare – Spintecătura Moldoveanului – Vârful Moldoveanu şi retur
Nu prea merg eu cu grupuri
numeroase pe munte - de la 25 de persoane în sus. Marele avantaj e acela de a
cunoaşte oameni şi de a încerca să socializez. Încerc, zic... nu neapărat
reuşesc. ☺
Am făcut două (!) excepţii într-o
lună cu grupurile organizate: una
în Ceahlău, pentru piramidă, alta acum.
Încheiam şi anul
călător 2015 cu regretul de a rata, din nou, intrarea pe tărâmul magic
al Vârfului Moldoveanu.
Trei ani de planuri mi-au trebuit
ca să păşesc în cel mai înalt punct din România.
Are şi „grămada” avantajul ei: pe
„terasa” de la Cabana Fântânele dintr-o discuţie în alta, îi pomenesc lui Mihai
că de vreo nişte multe luni Moldoveanu îmi stă bine de tot pe creier.
„Hai cu Marius şi Ionuţ, peste două săptămâni”.
Văzusem în treacăt evenimentul celor
doi, da’ cam strâmb din nas când e vorba de năvală pe munte, de aglomeraţie şi
ne-linişte, că nu mai poţi să respiri
muntele la maximum sau că te opreşti brusc odată cu şirul.
Nu ştiu dacă îşi poate imagina
cineva - în afară de Cornelia şi Mihai (soţul ei, nu cel de mai sus), care au
fost acolo - cât munte şi câtă natură ni s-a strecurat prin vine hoinărind singuri
pe Brâna
Portiţei şi la Portiţa Caraimanului!
A doua zi după scurta conversaţie
Moldovenească din Moldova, mă sună şi
Cornelia,
la puţine minute de la încheierea traseului nocturn până pe Toaca.
Acuma, na!, că-s două
posibilităţi – înclin spre a merge cu prietenii alături de care am tăiat zeci de cărări în ultimul an.
Dar... se face că în săptămâna în
care merg Cornelia, Mihai, Darius şi ceilalţi se derulează fix una dintre cele
mai importante părţi ale Jocurilor
Olimpice Rio 2016. Şi astea-s o dată la patru ani... şi, teoretic,
muntele nu pleacă nicăieri...
Ar fi şi aglomeraţia din
weekendul prelungit de Sfânta Maria.
Mai e şi ziua de nume a mamei.
Mai e şi oboseala pricinuită de întrecerile de nataţie
– nu, n-am concurat eu la Rio ☺ da’ măcar am ridicat un strop de admiraţie
pentru Michael Phelps şi ceilalţi eroi din bazin, de la 4 noaptea/dimineaţa la
6.
Şi n-am ratat nici meciurile lui
Tecău şi Mergea de la tenis – finala s-a încheiat în jur de 4, sâmbătă
dimineaţă în România. Când eu ar fi trebuit să mă sui în tren pentru munte.
După ce declin oferta Corneliei,
îmi cam iau gândul de la Moldoveanu.
În interludiile de la Jocuri, mă conversez cu Mihai pe tema pozelor
din Ceahlău şi mai pomenim un pic de munte, în general.
Cu mici peripeţii – „mai sunt locuri” / „nu mai sunt locuri” / „mai
sunt locuri, hai!”, iată-mă-s!
Data: 20-21 august 2016
Cazare: campare la 25 de kilometri de stâna din Valea Rea
Toată ziua de vineri 19 august
m-au măcinat emoţiile.
Mai e şi ploaia de sâmbătă
dimineaţă, înainte de decolare.
Nu suntem cine ştie ce mulţime: un
microbuz
8+1 locuri şi patru autoturisme (cu un 4 x 4 cu tot).
Eu una am călătorit confortabil:
4 persoane în maşină, inclusiv şoferul Adi. Care e şi ghid, şi bucătar. Colegi de echipaj: Mihai şi Robert.
Foc de tabără
Ploaia, care ne-a lăsat în pace
la Curtea de Argeş şi la Mănăstirea Corbii de Piatră, a zis ea că nu strică să
ne bage din nou în seamă, la puţin timp după parcarea şi montarea corturilor –
la 25 de kilometri de Stâna lui Burnei, de unde vom începe a doua zi să ne
căţărăm pe Măria Sa Moldoveanu.
Doamna Ploaie a stat pe capul
nostru, la propriu, nu mai puţin de toată după-amiaza şi o bună parte a serii.
Compania stropilor deşi am cam
ignorat-o, căci atmosfera de grup fuse tare faină – cu foc de tabără şi
cântece, tocăniţă la ceaun (Adi-i maestru bucătar, secondat de Alina) şi toţi
oamenii dimprejur.
Dacă mai sus mă refeream la
„multe persoane” strict pentru traseele în sine, că sunt aglomerate şi nu mai respiri muntele la maximum sau că te
opreşti brusc o dată cu şirul, aici GRUPUL face toţi banii.
Alina soseşte
între timp, însoţită de prietena ei, Erica.
Seara şi noaptea au trecut
neştiute, în sunet de chitară şi în acordurile cântecelor de munte de toate tipurile
(lui Marius îi revin meritele... principale), mai cu o plimbare de colo până
colo, printre corturi, mai cu o gură de bere de la Mihai, mai cu scânteile din
focul de metri buni.
Dana a împărţit cortul cu mine
(îi mulţumesc şi oficial).
TRASEUL PÂNĂ PE VÂRFUL MOLDOVEANU (2544 m)
A doua zi (duminică),
bafta noastră! – nici urmă de zbuciumul de ieri al naturii. E un senin atât cât
trebuie, soarele-i destul de potolit în putere; noi avem de umblat fără niciun
adăpost de frunziş, ceva.
S-a optat pentru varianta cea mai scurtă către cel mai
înalt vârf din România - prin Valea Rea, cu
pornire de la Stâna din
Valea Rea (Stâna lui Burnei, ~ 1400 m altitudine).
☺ Valea Rea are origine
glaciară.
☺ Cum se ajunge,
automobilistic, la Stâna lui Burnei găsiţi mai jos.
Mă aşteptam la aglomeraţie la
Stână. Nu-i nimeni în afară de noi; om vedea pe traseu prin ce tunele ne vom strecura.
(a fost destul de linişte şi pace,
per total)
Stâna lui Burnei – Portiţa Viştei (2310 m)
Pentru că urcuşul nu-i solicitant
şi nu-s zone expuse, stăm cu ochii pe Cascada
Mare a Văii Rele şi pe tot ce o înconjoară.
Până-n „deltă” – zona mlăştinoasă
din Căldarea Văii Rele
Nici nu pui bine un bocanc
înaintea celuilalt şi te trezeşti la Iezerul
Triunghiular (Lacul Valea Rea, 2159 m) – îţi ia sub jumătate de oră.
☺
Lacul, de origine glaciară, este alimentat de izvoare subterane.
☺
În această zonă se poate campa.
Iezerul Triunghiular, văzut din Portiţa Viştei –
Vârful Viştea
De aici pantele nu mai sunt aşa
prietenoase. Continuăm până la Portiţa Viştei Mari (2310 m), alte 30
de minute.
În
stânga, ai mereu Vârful Moldoveanu și Vârful Viștea – ca să nu uiţi unde trebuie
să ajungi. ☺
PARTEA TEHNICĂ, pe creastă
– Portiţa Viştei (2310 m), Vârful Viştea Mare (2527 m), Spintecătura
Moldoveanului
Din
Portiţă până pe Vârful Viştea Mare e ce-mi place mie cel
mai mult la munte: urcuş pe pietre/stânci – scrambling!
☺ Deşi
al treilea ca altitudine din ţară
(după Moldoveanu şi Negoiu), Vârful Viştea Mare este cel mai... ignorat din
România. Aproape că nici nu-l bagi în seamă în graba spre Moldoveanu.
☺ Termenul
„vişte“ este folosit de ciobanii din Făgăraş în sensul de „vârf plat, mică
platformă la mare înălţime”.
O mică poveste:
Cândva,
pe tărâmul fermecat al celor mai înalţi munţi, două vârfuri (gemene) străjuiau
văzduhul: Viştea Mare – aici suprafaţa
de pe vârf mai întinsă – şi Viştea Mică.
Şi
vremuri s-au aşternut, zăpezi au căzut şi s-au topit de sute de ori, iarba a înflorit... şi Viştea Mică s-a dat de
trei ori peste cap şi a devenit... Moldoveanu. Vârful Moldoveanu.
Mai
stai un pic, iei o gustare şi admiri panorama asupra Căldării glaciare Valea Rea şi asupra Văii Viştea Mare – traseul care vine din Valea Sâmbetei.
În spate, Portiţa Viştei Mari şi Vârful
Hârtopul Ursului (2461 m) şi Refugiul Viştea Mare
Fotografie de grup de Vârful Viştea Mare
(2527 m)
Spintecătura Moldoveanului
(între Vârful Viştea Mare şi Vârful Moldoveanu)
Pe scurt: se urcă şi se coboară abrupt, pe creastă, expus.
Sunt (şi mai mult) în lumea mea – pe stâncă!
☺
Există puncte de sprijin pe traseu şi lanţuri (două porţiuni).
Pe
aici dorul de creasta
Craiului (sudică) s-a înteţit – mai ales că-i acelaşi marcaj, punct roşu, iar peisajul
parcă-i tras la xerox (să zicem, totuşi, că Piatra e mai rotunjită, iar
Făgăraşul – mai ascuţit).
☺ Traseul dintre Vârful Viştea Mare (2527 m) şi Vârful Moldoveanu este cea mai înaltă porţiune de creastă din România (421 m lungime).
Cu vreo 10 minute înainte de vârf
ne întâlnim două secunde cu domnul
Nedelcu.
Ionuţ aşteptând grupul
„Felicitări, aţi ajuns pe Moldoveanu!!!”
Vârful Moldoveanu!!! (2544
m)
S-a crezut mult timp că Vârful
Negoiu (2535 m) e cel mai sus din România.
Teoria a fost demontată o dată cu
descoperirea Vârfului Moldoveanu –
2544 metri altitudine.
☺ Practic, accederea pe Moldoveanu este mai facilă decât pe Negoiu.
☺ Practic, accederea pe Moldoveanu este mai facilă decât pe Negoiu.
Când
am pus piciorul sus-sus-sus, CEL MAI SUS, din entuziasm şi nerăbdare, m-am
aşezat la poză... invers, cu spatele la inscripţia „Vârful Moldoveanu – 2544
m”.
Eu
nu stau la fotografii de obicei – da’ cum s-o ratez tocmai pe cea de pe
Moldoveanu cel atât de aşteptat?!
„Cine a ajuns până aici este un
învingător” – aşa scrie pe plăcuţă
Nu ştiam ce să fac mai întâi şi
mai repede: să admir peisajul, să înfulec două înghiţituri de sendviş (deh,
foamea!), să colecţionez fotografii de amintire. Decid să înfulec în acelaşi
timp şi peisaj, şi mâncare.
☺ Apropo, e prima oară când
creasta Făgăraşului mi se dezvăluie senină, fără pic de ceaţă, după cele 3 (+
1, Viştea Mare) vârfuri de peste 2500 m din arhiva
personală – Vânătarea
lui Buteanu (2507 m), Vârful
Negoiu (2535 m) şi Vârful
Lespezi (2517 m).
Popasul pe vârf a fost
scurt-icel, 20 de minute.
Încă 2-3-7 poze, cu grup cu tot,
şi ţuşti în jos!
E de la mâncare, nu de la ne-entuziasm ☺
Printre milioane de creste
Coborârea a fost lentă, chiar şi pentru
standardele mele (joase).
Un mic ajutor – de la Marius pentru Laura
Din nou în „mlaştină”
Valea! La vale!
Acasă, în Bucureşti, am revenit
pe la ora 3 noaptea/dimineaţa, deja luni.
SURSE de APĂ
În Valea Rea şi Căldarea Văii
Rele – din pârâul pe care se
formează Cascada Mare a Văii Rele, cea care se zăreşte la intrarea pe traseu,
şi din Iezerul Triunghiular.
Plus izvoraşe pe parcurs.
INDICATOARE. Altitudini, durată, la urcare
☺ Triunghi roşu: Stâna lui Burnei (~ 1400 m) – Iezerul Triunghiular
(2159 m) 2 ore şi 45 de minute –
Portiţa Viştei (2310 m) 30 de minute
☺ Bandă roşie: Portiţa Viştei – Vârful Viştea Mare (2527 m) 30 de minute
☺ Punct roşu: Vârful Viştea Mare –
Spintecătura Moldoveanului (traseu de creastă) – Vârful Moldoveanu (2544 m) aproximativ 30 de minute
TOTAL, urcare şi coborâre: 8 ore şi jumătate (mers lejer, cu mici pauze + pauză 20 de minute pe Vârful Moldoveanu)
Distanţa străbătută: 11 kilometri.
CA
SĂ ŞTII / DE ŢINUT CONT
☺ În primul rând, cum
ajungi la intrarea în traseul de Vârful Moldoveanu, prin Valea Rea, de la stâna
lui Burnei?
Din Pitești se
intră pe E 574, apoi DJ 731, spre satul Slatina, comuna Nucşoara, judeţul
Argeş. De aici sunt 40 de kilometri pe un drum forestier, pe Valea Rea, până la Stâna lui Burnei. Se trece pe lângă Lacul de acumulare Văsălatu.
Pe parcurs, veţi
întâlni zone de campare.
Timp
aproximativ de parcurs: două ore.
!!
Atenţie la gropi (nu foarte multe) şi la pietriş, mai ales la maşinile cu garda
joasă! Şi la condiţiile meteo recente (ploi) !!
☺
Mergeţi pe Vârful Moldoveanu din Munţii Făgăraş numai dacă aveţi ceva experienţă
montană – cel puţin un traseu de durată medie, 3-4 ore, cu diferenţă
de nivel mai mare de 500 de metri.
Zonele
expuse, poteca îngustă, lanţurile nu vă pot pica taman bine la început de drum
în ale muntelui! Ca să nu mai vorbesc de urcuşul continuu şi susţinut!
Mersul pe munte nu e plimbare în parc – am observat că
din ce în ce mai mulţi au impresia asta, de la echipament la comportament şi
viceversa.
Muntele nu e un loc unde doar „să faci mişcare”,
presupune (măcar) minime condiţii de siguranţă, pe care să ţi le asiguri
înainte de a te avânta cu capul înainte.
☺ Citiţi
cu ATENŢIE materialele informative (Slavă Domnului!, sunt mai mult decât
destule!), priviţi cu ATENŢIE fotografiile şi EVALUAŢI-VĂ bine (fizic, dar şi
psihic) capacitatea de a parcurge traseul!
Nu plecaţi neinformaţi pe un traseu de
acest gen!
UNA e să stai
comod în fotoliu şi să manevrezi tastatura, uimindu-te continuu de peisaj şi de
adrenalina pe care îl emană şi să dai din picioruşe a „vreau şi euuuu!!!!”,
ALTA e să fii la faţa locului şi să te pierzi la primul contact cu peretele de
stâncă şi cu lanţurile!
☺ Verificaţi-vă răul de înălţime! Dacă
acesta există şi credeţi că îl puteţi ţine sub control jumătate de oră, din
Vârful Viştea până pe Moldoveanu, go for
it!
☺ Şi condiţiile
meteo joacă un rol important în reuşita traseului. Aşa că studiaţi starea
vremii înainte de a pleca la drum! Umezeala pe creastă nu-i tocmai de dorit.
☺ Pe creastă
(şi nu numai), păşiţi cu atenţie, concentraţi!
Şi, foarte important, fără
panică!
☺ Beţele de
trekking vă pot facilita accesul spre vârf şi din vârf. Devin inutile şi vă
incomodează pe creastă.
☺ Să aveţi obligatoriu
bocanci/ghete de munte! Recomandate sunt tricourile şi pantalonii tehnici.
Plus o pelerină de
ploaie.
În Portiţa
Viştei şi pe Vârful Viştea Mare vântul bate constant – puneţi în rucsac haine care să vă protejeze!
!! Soarele s-ar putea să vă încingă bine pe
traseul Stâna lui Burnei – Vârful Moldoveanu: crema de protecţie solară să nu
vă lipsească din rucsac! Atenţie şi la deshidratare !!
P.S. Tare mă tem că urcarea pe Moldoveanu s-a demitizat.
O
dată cu organizarea a numeroase ture ghidate şi a parcurgerii traseului (sau
încercării de parcurgere) de către numeroşi oameni aflaţi la primul contact cu
muntele, parcă nu mai e aşa wow să
dai năvală pe cel mai cel vârf al României – unde „ajunge toată lumea”.
Apropo
de oamenii fără experienţă – îmi
povestea şi Cornelia câteva „cazuri” din tura ei, cu o săptămână înainte de a
noastră; nici nu vreau să mai redau aici inocenţa lor în ale muntelui şi la ce
pericole s-au/s-ar fi expus.
NOTĂ: Fotografiile sunt realizate
de „Poveştile mele”, Mihai, Blu-Daniel, Adela, Laura S. şi ceilalţi
participanţi în tura „Moldoveanu”.
DE PRIN FĂGĂRAŞ:
Un rezumat fotografic cu Hotelul de gheaţă de la
Bâlea Lac în diferiţi ani.
Felicitari pentru acest vis devenit realitate ! Si eu mi-am implinit acelasi vis in 2015.Tot din Valea Rea,unde am campat langa Stana lui Burnei,cand la miezul noptii am asistat la o ploaie de stele ,stand in jurul focului.A fost o noapte magica! Coborarea de pe Moldoveanu am facut-o prin Caldarea Galbena si Valea Zbuciumata .
RăspundețiȘtergereMulţumesc! Visele împlinite sunt... cred că nici nu am cuvinte să descriu sentimentul! Cred că putea fi şi ceaţă... cred că oricum îmi zburda sufletul!
ȘtergereFelicitări şi dumneavoastră - ploaia de stele trebuie să fi amplificat senzaţia de împlinire!
Mi-ai adus in suflet un dor nebun de munte...
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Cu plăcere!
ȘtergereCărări cu soare! şi cât mai SUS!
Un vis pe care eu inca nu l-am implinit, e trecut in "bucket list"... in schimb fotografiile sunt absolut superbe, toate... Felicitari pentru poze si pentru implinirea visului! Mi-ai amintit cat de mult imi place Fagarasul, muntele meu de suflet! Multumesc, Edi
RăspundețiȘtergereVa veni ea şi vremea Moldoveanu-lui pentru tine :)
ȘtergereŞi eu am aşteptat muuuult pentru împlinirea visului ăsta. Confesiune: m-am simţit mai bine aici, la 2500 m, decât în Grecia, la aproape 2900 m. Munţii noştri-s speciali!
Mulţumesc şi eu pentru vizită şi pentru aprecieri!
Cărări cu soare!
Ioana
Eu am fost în 2012 pe Moldoveanu tot din Nucșoara dar pe un alt traseu. Se numește Curmătura Malița. Am plâns de bucurie când am ajuns sus. Îmi doream de mulți ani să ajung pe vârf. De vis peisajul.
RăspundețiȘtergereDe încercat şi această variantă!
ȘtergereChiar am căutat câteva date despre traseu şi pare interesat.
Cărări cu soare în continuare!
Felicitari pentru tot!
RăspundețiȘtergereMulţumeeesc!
ȘtergereWaw!
RăspundețiȘtergereAzi a fost o zi bună pentru mine!
Am ”făcut” BMC...
Iar acum, Moldoveanu!
Îl planific de... destui ani!
Am ”făcut, cu soția, în 2017 Vânătoarea lui Buteanu, și tot ce se poate colinda preț de o zi, dus-întors de la Bâlea, unde ne-am cazat!
De pe ”Vânătoarea...” mi s-au scurs ochii la Viștea-Moldoveanu! I-am făcut 0 mie de poze! Față! Profilul era înnorat! :)
Le-am spus: ”VIN! La anul!”
Anul a trecut și altele au fost prioritățile.
Anul acesta este musai să fie și Moldoveanu!
Pentru că există!
Să mai scadă lista cu ”to do”!
Mulțumesc pentru că ”m-ai plimbat”
Cu ochii la Moldoveanu... mă gândesc intens la BMC!
Și ea tremura de nerăbdare pe lista cu ”to do”!
Răbdare! Vin!
Dacă mai plecați pe acolo... nu țineți secret!
Poteci uscate și senin!
Mulțumesc!
Eu n-am avut aşa noroc de pe Vânătarea lui Buteanu :( Mi s-a deschis doar priveliştea... norilor.
Ștergerehttp://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/02/vanatarea-lui-buteanu-la-2507-m.html
De la Bâlea se poate ajunge într-o zi şi pe Vârful Negoiu. Aţi fost?
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2017/10/huta-huta-in-fagaras-varful-negoiu-2535.html
Toate la timpul lor...
nici eu n-am mai ajuns pe Buteanu de atunci)
Cărări cu soare, de asemenea!
Ioana
Ufff... am postat și nu am mulțumit pentru excelentele comentarii și fotografii!
RăspundețiȘtergereParcă am fost acolo! Munte, muzică, foc de tabără, mâncare la ceaun! O feerie!
MULȚUMESC!
Cu cea mai mare plăcere!
ȘtergereCu drag,
Ioana
Felicitări! Mulțumesc pentru imaginile minunate! Imi amintiți de anii studenției(anii *60) când mergeam pe munte cu gașca. N-aveam echipament, dar eram tineri și credeam că suntem nemuritori.
RăspundețiȘtergereCu cea mai mare plăcere!
ȘtergereBănuiesc că aţi ajuns şi pe Moldoveanu - era cale de acces (auto) pe Valea Rea?