Un vis, împlinirea lui şi ceva în plus: Vârful Moldoveanu (2544 m), prin Valea Rea

Traseu:

*Stâna din Valea Rea (Stâna lui Burnei) – Căldarea Văii Rele – Iezerul Triunghiular – Portița Viștei – Vârful Viștea Mare – Spintecătura Moldoveanului – Vârful Moldoveanu şi retur

Nu prea merg eu cu grupuri numeroase pe munte - de la 25 de persoane în sus. Marele avantaj e acela de a cunoaşte oameni şi de a încerca să socializez. Încerc, zic... nu neapărat reuşesc. ☺

Am făcut două (!) excepţii într-o lună cu grupurile organizate: una în Ceahlău, pentru piramidă, alta acum.

Încheiam şi anul călător 2015 cu regretul de a rata, din nou, intrarea pe tărâmul magic al Vârfului Moldoveanu.

Trei ani de planuri mi-au trebuit ca să păşesc în cel mai înalt punct din România.

Are şi „grămada” avantajul ei: pe „terasa” de la Cabana Fântânele dintr-o discuţie în alta, îi pomenesc lui Mihai că de vreo nişte multe luni Moldoveanu îmi stă bine de tot pe creier.

„Hai cu Marius şi Ionuţ, peste două săptămâni”.

Văzusem în treacăt evenimentul celor doi, da’ cam strâmb din nas când e vorba de năvală pe munte, de aglomeraţie şi ne-linişte, că nu mai poţi să respiri muntele la maximum sau că te opreşti brusc odată cu şirul.

Nu ştiu dacă îşi poate imagina cineva - în afară de Cornelia şi Mihai (soţul ei, nu cel de mai sus), care au fost acolo - cât munte şi câtă natură ni s-a strecurat prin vine hoinărind singuri pe Brâna Portiţei şi la Portiţa Caraimanului!

A doua zi după scurta conversaţie Moldovenească din Moldova, mă sună şi Cornelia, la puţine minute de la încheierea traseului nocturn până pe Toaca.

Acuma, na!, că-s două posibilităţi – înclin spre a merge cu prietenii alături de care am tăiat zeci de cărări în ultimul an.

Dar... se face că în săptămâna în care merg Cornelia, Mihai, Darius şi ceilalţi se derulează fix una dintre cele mai importante părţi ale Jocurilor Olimpice Rio 2016. Şi astea-s o dată la patru ani... şi, teoretic, muntele nu pleacă nicăieri...

Ar fi şi aglomeraţia din weekendul prelungit de Sfânta Maria.

Mai e şi ziua de nume a mamei. Mai e şi oboseala pricinuită de întrecerile de nataţie – nu, n-am concurat eu la Rio ☺ da’ măcar am ridicat un strop de admiraţie pentru Michael Phelps şi ceilalţi eroi din bazin, de la 4 noaptea/dimineaţa la 6.

Şi n-am ratat nici meciurile lui Tecău şi Mergea de la tenis – finala s-a încheiat în jur de 4, sâmbătă dimineaţă în România. Când eu ar fi trebuit să mă sui în tren pentru munte.

După ce declin oferta Corneliei, îmi cam iau gândul de la Moldoveanu.

În interludiile de la Jocuri, mă conversez cu Mihai pe tema pozelor din Ceahlău şi mai pomenim un pic de munte, în general.

Cu mici peripeţii – „mai sunt locuri” / „nu mai sunt locuri” / „mai sunt locuri, hai!”, iată-mă-s!

Data: 20-21 august 2016

Cazare: campare la 25 de kilometri de stâna din Valea Rea

Toată ziua de vineri 19 august m-au măcinat emoţiile.

Mai e şi ploaia de sâmbătă dimineaţă, înainte de decolare.

Nu suntem cine ştie ce mulţime: un microbuz 8+1 locuri şi patru autoturisme (cu un 4 x 4 cu tot).

Eu una am călătorit confortabil: 4 persoane în maşină, inclusiv şoferul Adi. Care e şi ghid, şi bucătar. Colegi de echipaj: Mihai şi Robert.

Foc de tabără

Ploaia, care ne-a lăsat în pace la Curtea de Argeş şi la Mănăstirea Corbii de Piatră, a zis ea că nu strică să ne bage din nou în seamă, la puţin timp după parcarea şi montarea corturilor – la 25 de kilometri de Stâna lui Burnei, de unde vom începe a doua zi să ne căţărăm pe Măria Sa Moldoveanu.

Doamna Ploaie a stat pe capul nostru, la propriu, nu mai puţin de toată după-amiaza şi o bună parte a serii.

Compania stropilor deşi am cam ignorat-o, căci atmosfera de grup fuse tare faină – cu foc de tabără şi cântece, tocăniţă la ceaun (Adi-i maestru bucătar, secondat de Alina) şi toţi oamenii dimprejur.

Dacă mai sus mă refeream la „multe persoane” strict pentru traseele în sine, că sunt aglomerate şi nu mai respiri muntele la maximum sau că te opreşti brusc o dată cu şirul, aici GRUPUL face toţi banii.

Alina soseşte între timp, însoţită de prietena ei, Erica.

Seara şi noaptea au trecut neştiute, în sunet de chitară şi în acordurile cântecelor de munte de toate tipurile (lui Marius îi revin meritele... principale), mai cu o plimbare de colo până colo, printre corturi, mai cu o gură de bere de la Mihai, mai cu scânteile din focul de metri buni.

Dana a împărţit cortul cu mine (îi mulţumesc şi oficial).

TRASEUL PÂNĂ PE VÂRFUL MOLDOVEANU (2544 m)

A doua zi (duminică), bafta noastră! – nici urmă de zbuciumul de ieri al naturii. E un senin atât cât trebuie, soarele-i destul de potolit în putere; noi avem de umblat fără niciun adăpost de frunziş, ceva.

S-a optat pentru varianta cea mai scurtă către cel mai înalt vârf din România -  prin Valea Rea, cu pornire de la Stâna din Valea Rea (Stâna lui Burnei, ~ 1400 m altitudine).

☺ Valea Rea are origine glaciară.

☺ Cum se ajunge, automobilistic, la Stâna lui Burnei găsiţi mai jos.

Mă aşteptam la aglomeraţie la Stână. Nu-i nimeni în afară de noi; om vedea pe traseu prin ce tunele ne vom strecura.

(a fost destul de linişte şi pace, per total)

Stâna lui Burnei – Portiţa Viştei (2310 m)

Pentru că urcuşul nu-i solicitant şi nu-s zone expuse, stăm cu ochii pe Cascada Mare a Văii Rele şi pe tot ce o înconjoară.

Până-n „deltă” – zona mlăştinoasă din Căldarea Văii Rele

Nici nu pui bine un bocanc înaintea celuilalt şi te trezeşti la Iezerul Triunghiular (Lacul Valea Rea, 2159 m) – îţi ia sub jumătate de oră.

☺ Lacul, de origine glaciară, este alimentat de izvoare subterane.

☺ În această zonă se poate campa.

Iezerul Triunghiular, văzut din Portiţa Viştei – Vârful Viştea

De aici pantele nu mai sunt aşa prietenoase. Continuăm până la Portiţa Viştei Mari (2310 m), alte 30 de minute.

În stânga, ai mereu Vârful Moldoveanu și Vârful Viștea – ca să nu uiţi unde trebuie să ajungi. ☺

PARTEA TEHNICĂ, pe creastă – Portiţa Viştei (2310 m), Vârful Viştea Mare (2527 m), Spintecătura Moldoveanului

Din Portiţă până pe Vârful Viştea Mare e ce-mi place mie cel mai mult la munte: urcuş pe pietre/stânci – scrambling!

☺ Deşi al treilea ca altitudine din ţară (după Moldoveanu şi Negoiu), Vârful Viştea Mare este cel mai... ignorat din România. Aproape că nici nu-l bagi în seamă în graba spre Moldoveanu.

☺ Termenul „vişte“ este folosit de ciobanii din Făgăraş în sensul de „vârf plat, mică platformă la mare înălţime”.

O mică poveste:

Cândva, pe tărâmul fermecat al celor mai înalţi munţi, două vârfuri (gemene) străjuiau văzduhul: Viştea Mare – aici suprafaţa de pe vârf mai întinsă – şi Viştea Mică.

Şi vremuri s-au aşternut, zăpezi au căzut şi s-au topit de sute de ori, iarba a înflorit... şi Viştea Mică s-a dat de trei ori peste cap şi a devenit... Moldoveanu. Vârful Moldoveanu.

 

Mai stai un pic, iei o gustare şi admiri panorama asupra Căldării glaciare Valea Rea şi asupra Văii Viştea Mare – traseul care vine din Valea Sâmbetei.

În spate, Portiţa Viştei Mari şi Vârful Hârtopul Ursului (2461 m) şi Refugiul Viştea Mare

Fotografie de grup de Vârful Viştea Mare (2527 m)

Spintecătura Moldoveanului (între Vârful Viştea Mare şi Vârful Moldoveanu)

Pe scurt: se urcă şi se coboară abrupt, pe creastă, expus. Sunt (şi mai mult) în lumea mea – pe stâncă!

☺ Există puncte de sprijin pe traseu şi lanţuri (două porţiuni).

Pe aici dorul de creasta Craiului (sudică) s-a înteţit – mai ales că-i acelaşi marcaj, punct roşu, iar peisajul parcă-i tras la xerox (să zicem, totuşi, că Piatra e mai rotunjită, iar Făgăraşul – mai ascuţit).

☺ Traseul dintre Vârful Viştea Mare (2527 m) şi Vârful Moldoveanu este cea mai înaltă porţiune de creastă din România (421 m lungime). 

Cu vreo 10 minute înainte de vârf ne întâlnim două secunde cu domnul Nedelcu.

Ionuţ aşteptând grupul

„Felicitări, aţi ajuns pe Moldoveanu!!!”

Vârful Moldoveanu!!! (2544 m)

S-a crezut mult timp că Vârful Negoiu (2535 m) e cel mai sus din România.

Teoria a fost demontată o dată cu descoperirea Vârfului Moldoveanu – 2544 metri altitudine.
☺ Practic, accederea pe Moldoveanu este mai facilă decât pe Negoiu.

Când am pus piciorul sus-sus-sus, CEL MAI SUS, din entuziasm şi nerăbdare, m-am aşezat la poză... invers, cu spatele la inscripţia „Vârful Moldoveanu – 2544 m”.

Eu nu stau la fotografii de obicei – da’ cum s-o ratez tocmai pe cea de pe Moldoveanu cel atât de aşteptat?!

„Cine a ajuns până aici este un învingător” – aşa scrie pe plăcuţă

Nu ştiam ce să fac mai întâi şi mai repede: să admir peisajul, să înfulec două înghiţituri de sendviş (deh, foamea!), să colecţionez fotografii de amintire. Decid să înfulec în acelaşi timp şi peisaj, şi mâncare.

☺ Apropo, e prima oară când creasta Făgăraşului mi se dezvăluie senină, fără pic de ceaţă, după cele 3 (+ 1, Viştea Mare) vârfuri de peste 2500 m din arhiva personală – Vânătarea lui Buteanu (2507 m), Vârful Negoiu (2535 m) şi Vârful Lespezi (2517 m).

Popasul pe vârf a fost scurt-icel, 20 de minute.

Încă 2-3-7 poze, cu grup cu tot, şi ţuşti în jos!

E de la mâncare, nu de la ne-entuziasm ☺

Printre milioane de creste

Coborârea a fost lentă, chiar şi pentru standardele mele (joase).

Un mic ajutor – de la Marius pentru Laura

Din nou în „mlaştină”

Valea! La vale!

Acasă, în Bucureşti, am revenit pe la ora 3 noaptea/dimineaţa, deja luni.

SURSE de APĂ

În Valea Rea şi Căldarea Văii Rele – din pârâul pe care se formează Cascada Mare a Văii Rele, cea care se zăreşte la intrarea pe traseu, şi din Iezerul Triunghiular.

Plus izvoraşe pe parcurs.

INDICATOARE. Altitudini, durată, la urcare

☺ Triunghi roşu: Stâna lui Burnei (~ 1400 m) – Iezerul Triunghiular (2159 m) 2 ore şi 45 de minute – Portiţa Viştei (2310 m) 30 de minute

☺ Bandă roşie: Portiţa Viştei – Vârful Viştea Mare (2527 m) 30 de minute

☺ Punct roşu: Vârful Viştea Mare – Spintecătura Moldoveanului (traseu de creastă) – Vârful Moldoveanu (2544 m) aproximativ 30 de minute

TOTAL, urcare şi coborâre: 8 ore şi jumătate (mers lejer, cu mici pauze + pauză 20 de minute pe Vârful Moldoveanu)

Distanţa străbătută: 11 kilometri.

CA SĂ ŞTII / DE ŢINUT CONT

☺ În primul rând, cum ajungi la intrarea în traseul de Vârful Moldoveanu, prin Valea Rea, de la stâna lui Burnei?

Din Pitești se intră pe E 574, apoi DJ 731, spre satul Slatina, comuna Nucşoara, judeţul Argeş. De aici sunt 40 de kilometri pe un drum forestier, pe Valea Rea, până la Stâna lui Burnei. Se trece pe lângă Lacul de acumulare Văsălatu.

Pe parcurs, veţi întâlni zone de campare.

Timp aproximativ de parcurs: două ore.

!! Atenţie la gropi (nu foarte multe) şi la pietriş, mai ales la maşinile cu garda joasă! Şi la condiţiile meteo recente (ploi) !!

☺ Mergeţi pe Vârful Moldoveanu din Munţii Făgăraş numai dacă aveţi ceva experienţă montană – cel puţin un traseu de durată medie, 3-4 ore, cu diferenţă de nivel mai mare de 500 de metri.

Zonele expuse, poteca îngustă, lanţurile nu vă pot pica taman bine la început de drum în ale muntelui! Ca să nu mai vorbesc de urcuşul continuu şi susţinut!

Mersul pe munte nu e plimbare în parc – am observat că din ce în ce mai mulţi au impresia asta, de la echipament la comportament şi viceversa.

Muntele nu e un loc unde doar „să faci mişcare”, presupune (măcar) minime condiţii de siguranţă, pe care să ţi le asiguri înainte de a te avânta cu capul înainte.

☺ Citiţi cu ATENŢIE materialele informative (Slavă Domnului!, sunt mai mult decât destule!), priviţi cu ATENŢIE fotografiile şi EVALUAŢI-VĂ bine (fizic, dar şi psihic) capacitatea de a parcurge traseul!

Nu plecaţi neinformaţi pe un traseu de acest gen!

UNA e să stai comod în fotoliu şi să manevrezi tastatura, uimindu-te continuu de peisaj şi de adrenalina pe care îl emană şi să dai din picioruşe a „vreau şi euuuu!!!!”, ALTA e să fii la faţa locului şi să te pierzi la primul contact cu peretele de stâncă şi cu lanţurile!

☺ Verificaţi-vă răul de înălţime! Dacă acesta există şi credeţi că îl puteţi ţine sub control jumătate de oră, din Vârful Viştea până pe Moldoveanu, go for it!

☺ Şi condiţiile meteo joacă un rol important în reuşita traseului. Aşa că studiaţi starea vremii înainte de a pleca la drum! Umezeala pe creastă nu-i tocmai de dorit.

☺ Pe creastă (şi nu numai), păşiţi cu atenţie, concentraţi!

Şi, foarte important, fără panică!

☺ Beţele de trekking vă pot facilita accesul spre vârf şi din vârf. Devin inutile şi vă incomodează pe creastă.

☺ Să aveţi obligatoriu bocanci/ghete de munte! Recomandate sunt tricourile şi pantalonii tehnici.

Plus o pelerină de ploaie.

În Portiţa Viştei şi pe Vârful Viştea Mare vântul bate constant – puneţi în rucsac haine care să vă protejeze!

!! Soarele s-ar putea să vă încingă bine pe traseul Stâna lui Burnei – Vârful Moldoveanu: crema de protecţie solară să nu vă lipsească din rucsac! Atenţie şi la deshidratare !!

P.S. Tare mă tem că urcarea pe Moldoveanu s-a demitizat.

O dată cu organizarea a numeroase ture ghidate şi a parcurgerii traseului (sau încercării de parcurgere) de către numeroşi oameni aflaţi la primul contact cu muntele, parcă nu mai e aşa wow să dai năvală pe cel mai cel vârf al României – unde „ajunge toată lumea”.

Apropo de oamenii fără experienţă – îmi povestea şi Cornelia câteva „cazuri” din tura ei, cu o săptămână înainte de a noastră; nici nu vreau să mai redau aici inocenţa lor în ale muntelui şi la ce pericole s-au/s-ar fi expus.

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de „Poveştile mele”, Mihai, Blu-Daniel, Adela, Laura S. şi ceilalţi participanţi în tura „Moldoveanu”.

DE PRIN FĂGĂRAŞ:

☺ Spectacol şi adrenalină în Valea lui Stan

☺ Vanatarea lui Buteanu, la 2.507 m altitudine în Fagaras

☺ Infruntand natura in Fagaras - Varful Negoiu, Cascada Serbota si Cascada Saratii la dublu

☺ 2011: Patru generatii catre Bâlea Lac iarna

☺ 2013: La Bâlea Lac a fost carnaval!

☺ 2014: Trei zile cu bunica pe la Cote, Bâlea Lac şi Sibiu pe fugă

☺ Hotelul de gheaţă în 3 ipostaze

Un rezumat fotografic cu Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac în diferiţi ani.

☺ Hotelul de gheaţă cu zodii (2015)

☺ Hotelul de gheaţă 2016 (incursiune în istoria şi cultura Europei)

☺ Pe poteci de Fagaras. Si un pic la Manastirea Sambata si in Brasov

☺ Cu copilu’ in Valea lui Stan

☺ Fagaras: Varful Lespezi (2517 m) si o nemarcata