Super-Crai: La Zaplaz – La Lanţuri – Vârful La Om

*Traseu:

Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – La Zaplaz – La Lanţuri – Vârful La Om

De trei ani coc tura pe Lanţurile din Piatra Craiului. Cam de la semi-traseul La Zaplaz.

Era o promisiune făcută mie însămi, o dorinţă „în flăcări”, un final al suspinelor prelungi (aka înghiţit în gol) la fiecare fotografie şi video înLănţuite.

După unii, La Lanţuri e cel mai dificil traseu marcat din ţara noastră.

Cel mai dificil traseu în cei mai dificili munţi ai României – Piatra Craiului.

Concurează cu Făgăraşul şi a sa Custură a Sărăţii.

Ştiam că e căţărare, scrambling, d-astea. După care mă dau în vânt, dar tot mă zvârcoleam în emoţii! Cu vagi inserţii de agitaţie. Cum tensiunea la cap nu face defel casă bună cu muntele...

Am tot citit că multă lume abandonează la primul lanţ – care ar fi, de fapt, un cablu.

Nu-i problema că n-am în picioare trasee greuţe – vreo câteva nemarcate – şi ture lungi... era nerăbdarea aşteptării îndelungate.

Ştiţi, ca în povestea cu Vârful Moldoveanu.

Acum îl aveam alături pe Adi, care a mai făcut Lanţurile de o mie de ori, inclusiv anul trecut. Iar prima oară în carieră au fost în coborâre.

Îmi aduc aminte de vederea de acum o lună, din Şaua Grind, de la 2215 m altitudine, către Şpirla, cu 800 de metri mai jos pe verticală.

Deloc bună imaginea Lanţurilor atunci! Poate şi condiţiile meteo să fi jucat un rol în senzaţia asta. Poate... Vedem noi!

Cum să nu ai emoţii cu atâtea informaţii citite, fotografii vizionate şi un mic live cu puţin-puţin timp în urmă?!

Data: 25 iunie 2017

Cu o noapte înainte am tras un somn concentrat, să prindem primul tren spre Braşov. Azi ne trezim cam căpiaţi, după aproape cinci ore de odihnă, în urma unei ture plimbăreţe de 8-9 ore pe Valea Crăpăturii şi pe Piatra Mică a Craiului.

Să sperăm că adrenalina îşi va face show-ul şi nu ne va lăsa laţi!

Facem noi ce facem şi iar nimerim un taxi ghinionist, după ce era să rămânem prin Bucureşti la început de mai, la început de vacanţă la Cazanele Dunării.

De data asta, domnul de la taxi a întârziat, „pur şi simplu”. Şi ne-a întârziat pe noi în traseu. O nimica toată, o oră. Ora aia de întuneric prin pădurea adâncă. O să vedeţi voi cum.

Munţomanii ştiu cât de mult contează o oră în plus pe un traseu – mai ales pe unul lung şi solicitant ca ăsta de ni-l propusesem pentru azi.

În loc de 7:00, 7 fără – la Plaiul Foii –, a fost un 8 frumos.

Băiatul a uitat să se trezească, a uitat de dimineaţă să răspundă la telefon... colegul lui, cu care parafasem înţelegerea cu o zi înainte, ne-a închis telefonul în nas. Şi nu că nu mai sunasem la firma asta începând de joi (acu-i duminică), iar ieri în gară am discutat faţă în faţă; plus la telefon, pe la 9 seara, după revenirea de pe Piatra Mică.

Şoferul nici măcar nu şi-a cerut minimul de scuze.

☺ PREŢ cursă taxi Zărneşti – Plaiul Foi (12 kilometri, dintre care aproximativ 3 km asfaltaţi): 50 de lei

Aşa...

Oricât îmi va lua şi oricât de greu va fi, oi ajunge eu sus!

Ar fi fain să termin odată cu astea şi să mă las cuprinsă de peisaje. Nu?

Stăruia cumva în memorie părticica de traseu până la Şpirla. Şi varianta de vară, şi varianta de iarnă. Cam uitasem însă cât e de lungăăăă, cât se urcă din ce în ce mai bine. Panta aia de 15 minute până la Refugiul Şpirla mi s-a părut o eternitate astă-iarnă, în condiţii de zăpadă + ninsoare deasă.

Peretele ăla trebuie să îl „dăm gata” azi. Mmmm... sigur?!

Omul munţilor, State Moldoveanu, ne aştepta la Refugiul Şpirla (1420 m altitudine). Vorba vine ne aştepta, că nu ştia cine suntem ☺ iar noi ne-am dat seama târziu, din păcate, cu cine am avut de-a face, din moment ce singura cunoştinţă erau imagini răzleţe de pe Facebook.

Puteţi compara cu fotografiile de iarnă (traseul spre Umerii Pietrei Craiului)

 

Creastaaaa!!!

De la Şpirla e grohotişul acela drăguţ pe care nu îl mai încercasem de trei ani. Şo pe el!

Mă grăbesc niţel, că-s cu răbdările în piuneze. Până la pietricelele mii şi mii ni se mai aştern, în ascensiune, o porţiune de pădure, una de deschidere, o semi-căţărare – pe aici identific traseul din decembrie, care ne-a dus la Umerii Pietrei Craiului.

(Fotografiile cu grohotişul sunt din tura din 2014 şi din tura solo a lui Adi din 2016.)

Şiii, dragii mei, cum vă povesteam: asta tre’ să facem noi azi! Asta şi (multe) altele ☺

E prima dată când văd Zaplazul de aproape. N-am aşteptat decât trei ani pentru asta...

☺ Termenul „zaplaz/zăplaz” înseamnă, conform dexonline.ro, „gard, ulucă, îngrăditură”.

☺ Aici, cândva, a fost probabil o bucăţoaie de stâncă, măcinată de natură în mii de ani.

Domnul are 72 de ani de ani; ne-am întâlnit cu o zi înainte, în Gara din Braţov, în aşteptarea trenului de Zărneşti. Toată admiraţia!

Spuneam mai sus că, în avanpremiera zilei de azi, ne-am jucat ieri pe un traseu de 17 kilometri, inclusiv traversarea din Valea Crăpăturii.

Pe Piatra Mică, după o urcare de o mie de metri pe verticală (fiiiie, 800 doar), la prima bucăţică de cablu, îmi zice Adi, a încurajare:

„Aşa e şi pe Lanţuri.”

Nu creed! Aşa uşor?? Pentru cine cunoaşte, porţiunea aia e mică-mare probă pentru cei care intenţionează să abordeze creasta Craiului. Copilul Andrei a trecut pe acolo cu ochii închişi, eu zburd la propriu – acum chiar că mi se răs-multiplică acele curiozităţi de Lanţuri şi de „super-dificil”!

☺ Traseul La Lanţuri din Piatra Craiului (Drumul lui Deubel Lanţurile lui Deubel) a fost marcat de entomologul braşovean Friedrich Deubel (1845-1933), în 1887.

☺ În Munţii Carpaţi mai există o potecă ce poartă denumirea Drumul lui Deubel, în Munţii Bucegi, între Prepeleac şi Bucşoiu.

☺ Pe lângă traseele alpine, Deubel este recunoscut pentru descoperirea a 41 de specii noi: 31 de specii de gândaci, patru de miriapozi, trei de melci, două specii de viespi şi o specie de fluturi – care îi poartă numele.

Primul lanţ se iveşte chiar după colţul de la La Zaplaz, în partea stângă.

Asta e sperietoarea? Îl dau gata dintr-o lovitură!

Cine bâjbâia apoi după abordare, prize şi toate cele? Ia să nu mă mai dau eu mare!

Sunt cam 15 metri de făcut pe căpriţele pe stâncă, apoi ieşim deasupra arcadelor de la Zaplaz.

Wooow!, cum ar zice Alex.

E momentul să mă echipez cu nişte mănuşi de protecţie... să nu fac buba în palmă ☺ Nu ştiu cum voi simţi prizele aşa, e prima oară când folosesc mănuşi pe munte

Chestiunea aia roşiatică e Şpirla?! Ioooi, da’ ce-am mai urcat! (în prima fotografie, refugiul e ascuns undeva în dreapta)

Trecem peste nervii lui Adi - provocaţi sau nu -, iau o pauză, că pe aici nu pot să mă las influenţată de drăcuşori verzi pe pereţi (ăştia de stâncă ☺).

Ne calmăm – unul mai sus, unul mai jos.

Vrei adrenalină? Ia adrenalină!

(E clar, nu suntem pe Jepii Mici!)

Când aşa, când aşa

Pe scurt, Piatra Craiului înseamnă imensitate de calcar. Catedrala de calcar a României.

Tu şi stânca.

În puţinele dăţi în care am pus piciorul în Crai, am experimentat o senzaţie de gol în stomac, de micime absolută. De IMENSITATE.

Pe Lanţurile din Crai „nu e potecă, ci numai perete; şi dacă nu e perete, e grohotiş”. O zice prea frumos Alexandra ca să nu vă (re)transmit şi vouă.

Ce se urcă se şi coboară – mă trezesc pe la mijlocul traseului. O să trag ceva la vale, nu glumă!!!

Dar n-am acum timp de nimicuri d-astea ☺ Hai cu concentrarea!

Sincer, impresia mi-era că pe traseu sunt lanţuri (aproape) unul lângă altul; sau ceva de genul. La faţa locului, constat că lanţurile/cablurile ocupă doar o mică parte din spaţiu, restul e căţărare şi trântă cu prietenul meu grohotişul. 

☺ În lipsa cablurilor și lanțurilor, urcarea de la Șpirla în creastă ar fi cotată 1B (categorie de dificultate în alpinism).

Fărâme de rododendron (bujor de munte). Şi genţiane. Şi alte floricele de 2000 de metri.

Şi fărâme de eu

„Zi că-i ultimul lanţ”

Trecuse o veşnicie de când făceam pe Omul-Păianjen. Nu se vedea ieşirea în creastă. Încă. De fapt, eu nici nu-mi ridicasem ochii din stâncă atunci când mi se strecurase întrebarea printre buze. De fapt, eu vorbisem? ☺

Ţineam minte deschiderea către creastă din 21 mai, atunci când am tras o ocheadă spre La Lanţuri.

Zidul ăsta fuse luuuuung – adică înaaaaalt. 800 de metri de la Şpirla încoace.

Să nu credeţi că nu mi s-au părut geniale căţărarea şi lanţurile ei!!! Din contră! Că doar mă ardeau viermişorii de neastâmpăr! M-a zăpăcit şi căldura în duminica aia, de aceea am avut la un moment dat impresia de „nu se mai termină?!”.

Daaaa, ĂLA era ultimul lanţ. Daaaa, în 5 minute ating Refugiul din Şaua Grindului (2206 m)!

Şi mai e ceva. Pe sus ne iese în cale soarele, nu vântul turbat din urmă cu o lună.

Suntem iar cel mai sus în Crai, la 2238 m – Vârful La Om, zis şi Piscul Baciului!

Daaaa... satele brănene, Bucegii, toată minunăţia ce poate fi cuprinsă de pe Crai!

 

În spatele meu, creasta nordică a Pietrei Craiului. O rezolvăm imediat şi pe dânsa”!☺ (până la urmă, cu mănuşile a fost OK pe Lanţuri)

Să nu se supere: şi creasta sudică; pe ea am rezolvat-o acum doi ani

Îi dăm bătaie spre nord, cu Vârful La Om (Piscul Baciului, 2238 m) în faţă. Jumătate de oră de alimentare şi de relaş.

 (va urma)

BINE DE ŞTIUT pe traseul La Lanţuri din Piatra Craiului

☺ Mergeţi pe acest traseu NUMAI dacă aveţi experienţă montană!!! La Lanţuri este un traseu tehnic şi solicitant!

Este de preferat să vă opriţi în zona La Zaplaz decât să riscaţi o accidentare. Muntele nu pleacă nicăieri!

Citiţi cu ATENŢIE materialele informative, priviţi cu ATENŢIE fotografiile şi EVALUAŢI-VĂ bine (fizic, dar şi psihic) capacitatea de a parcurge traseul!

Nu plecaţi neinformaţi pe un traseu de acest gen (cu porţiuni expuse)!

☺ Păşiţi cu atenţie, concentraţi în fiecare moment!

☺ Este recomandat să nu ai rău de înălţime; dacă există, evitaţi să că uitaţi des în jos! Şi, foarte important, fără panică!

☺ Atenţie la prize! Verificaţi de două ori dacă „piatra de sprijin” este stabilă!

Atenţie şi la căderile de pietre!

!!! ATENŢIE la condiţiile meteo! !!! Unele porţiuni din traseul La Lanţuri – în special traversări – nu sunt amenajate cu materiale de sprijin (cabluri, lanţuri)!

☺ Echipament (pe cel „clasic” nu îl pun la socoteală):

*Bocanci cu talpă rigidă

*Mănuşi speciale (ajută şi cele de bicicletă), pentru a vă proteja de stânca înţepătoare şi de lanţuri/cabluri.

*Eventual cordelină, pentru porţiunile unde trebuie picioare lungi. Eu m-am descurcat fără, la cei 1,57 m ai mei. ☺

☺ Beţele de trekking vă ajută DOAR pe porţiunea Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – La Zaplaz. Sunt inutile şi, mai mult, vă incomodează pe Lanţuri! Le puteţi, totuşi, folosi, în părţile cu grohotiş, dacă nu vi se pare „peste mână” să le tot scoateţi din rucsac.

☺ Calculaţi-vă bine timpul – porniţi cât mai devreme în traseu!

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Bandă roşie: Plaiul Foii (849 m altitudine) – Refugiul Şpirla (1420 m) 1 oră şi 30 de minute

Refugiul Şpirla – La Zaplaz (1640 m) 1 oră

La Lanţuri (Lanţurile lui Deubel; Drumul lui Deubel) – Vârful La Om 2 ore şi 45 de minute

TOTAL: aproximativ 6 ore, cu mici popasuri

Distanţa străbătută: 7,4 kilometri.

☺ Încercaţi să faceţi abstracţie de distanţa scurtă Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – traseul La Lanţuri – Vârful La Om. Aproape totul e pe verticală – mai ales porţiunea La Lanţuri!

Traseul La Lanţuri este considerat de DIFICULTATE MARE (traseu DIFICIL).

!!! ATENŢIE la condiţiile meteo!!! Nu abordaţi acest traseu pe ceaţă, vânt sau ploaie!

!!! Traseul este interzis iarna!!!

Schiţa traseului complet al zilei – cu creasta nordică, Vârful Ascuţit şi coborârea în Zărneşti

Taxă vizitare Parcul Naţional Piatra Craiului: 5 LEI (biletul estre valabil 7 zile).

Se poate achita în Zărneşti – la Poştă, la Centrul de Vizitare a Parcului şi la Cabana Plaiul Foii.

Mai multe, pe site-ul oficial, AICI.

SURSE de APĂ:

La izvorul de vizavi de Cabana Plaiul Foii şi cu 15 minute înainte de Refugiul Şpirla – este un indicator „Izvor”.

Atât!

Dacă doriţi să parcurgeţi şi parte de creastă – nordica sau sudica, umpleţi-vă bine bidoanele pentru toată ziua!

ATENŢIE LA URŞI!

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu.