Muntii Garbova (Baiului): Azuga – Cabana Garbova – Clabucet – Predeal, cu ochii pe Bucegi si Piatra Craiului

 Traseu:

*Azuga – Plaiul lui Şoş Mihai – Cabana Gârbova – Clăbucet Plecare – Predeal

Sfântul Internet zice aşa:

Munţii Gârbova sunt denumiţi şi Munţii Baiului. Nu invers ☺

De o lună, din Cozia, nu mai văzusem pădure de munte. Şi tooot vedeam – în ecranul calculatorului – fotografii înzăpezite. Eu ce păzesc?!? Acuş fac rucsacul şi profit de ziua duminicală liberă a lui Adi.

Nu ne-au ieşit în cale decât peticele de zăpadă, n-a fost nici foarte soare (ba a dat şi un pic de ceaţă, cât să iasă bine cadrele foto ☺), de temperatură n-am ce să mă plâng.

Ne-a ieşit însă o întâlnire-surpriză la Cabana Gârbova.

Deci...

Paradisul toamnei in Cozia – Muchia Turneanu

 

Traseu:

*Cabana Cozia – Muchia Turneanu – Mănăstirea Turnu – Mănăstirea Cozia – Căciulata

(continuare de AICI)

Se poate ceva mai colorat de atât?! Nu ştiu... Eu ştiu că m-am simţit ca-n paradis prin pădurile Coziei.

Nu degeaba sunt ele atât de vestite!

De la Cabana Cozia am ales traseul de întoarcere la Mănăstirea Turnu – Căciulata pe Muchia Turneanu.

Ne-am luat şi acum doza de sălbăticie – în prima parte, plimbare cu auriu şi ruginiu scăldate în soare. Cealaltă jumătate ne-a pus în picioare abrupt-abrupt, pământ uscat/nisipos şi frunze alunecânde.

De pe malul Oltului la Cabana Cozia (1573 m): pe lanturi, prin vant, cu Fagarasul in zare

 

Traseu:

*Mănăstirea Turnu – Şaua La Troiţă – Mănăstirea Stânişoara – Colţul lui Damaschin – Muchia Vlădesei – Cabana Cozia

(continuare de AICI)

Cum spuneam în timpul plimbării pe malul Oltului, de câţiva ani pândeam o tură (toamna) în Cozia.

Iată-mă!!!

Din punct de vedere tehnic, Masivul Cozia face parte din prelungirile sudice ale Munților Făgăraș, alături de Masivul Ghițu şi Masivul Frunții – acesta din urmă, cu celebra Vale a lui Stan.

Să luăm cu asalt Cozia, aşadar!

Cozia: La pas de toamna pe malul Oltului (Calimanesti – Caciulata – Manastirea Turnu)

 

Ce-am mai aşteptat eu întâlnirea cu Cozia!

De câţi ani o (re)programez? Parcă nici nu mai ştiu...

Hai, că de data asta mi-a ieşit! ☺

Coborâm din autocarul de Bucureşti, hotărâm să nu ne mai complicăm cu alte mijloace de transport şi să ne folosim picioarele până la intrarea în traseul de Cabana Cozia, unde ne oprim azi.

E ceva de mers, avem de traversat staţiunile Călimăneşti şi Căciulata şi încă vreo doi kilometri până la Mănăstirea Turnu, unde se termină asfatul.

La Meteora, pe stâncile din mijlocul cerului

După vizita ceţoasă şi ploioasă pe Olimp, după o baie în mare în limpezimea din Skiathos, a venit rândul să explorăm unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Greciei şi unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pământ.

Cronologic, era cu câteva ore înaintea plimbării nocturne la Castelul veneţian de la Platamon(as).

Soare şi culoare în Bucureşti (Poveştile Cişmigiului)

Nu râdeţi, mai stau şi prin Bucureşti. ☺

Şi, când vremea nu e potrivnică, iau la colindat parcurile. De fapt, le-am luat împreună cu Adi – tura foto de toamnă-iarnă o puteţi viziona AICI, iar pentru fotografiile din iarna albă, îngropată în nămeţi, aşezaţi-vă comod AICI.

Ciucaşul, Zăganul şi Gropşoarele sale, printr-o Cheie magică

Traseu:

*Cheia – sub Vârful Zăganu – „La lanţuri” – Vârful Gropşoarele – Şaua „La Răscruce” – Cabana Muntele Roşu – Cheia

Într-o formulă restrânsă faţă de cea din final de februarie, am retrăit Ciucaş – Poveste senină, varianta septembrie.

Eu nu cunosc decât o secţiune din traseu (Culmea Zăganu – Gropşoarele), Cornelia şi Mihai n-au umblat prin Ciucaş decât iarna.

La treabă cu noi! ☺

Jurnal de vacanta la Cazanele Dunarii – Neck-ul vulcanic Trescovat si Cetatea medievala Tricule

Traseu:

*Sviniţa – Vârful Trescovăţ – Sviniţa (traseu în circuit)

Astăzi ţintim unul dintre cele mai înalte puncte naturale de belvedere din imediata apropiere a Dunării – cel mai sus am fost pe Veliki Strbac (Stirbatul Mare), 768 m.

La cinematograful Bucegilor: Valea Alba, Brana Vaii Albe si Valea Jepilor

Traseu:

*Buşteni (Căminul Alpin) – Poiana „La Verdeaţă” – Valea Albă – Brâna Văii Albe – Crucea Eroilor Neamului – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Valea Jepilor (Jepii Mici) – Buşteni

Tot anul am visat la Valea Albă a Bucegilor – traseul drag parcurs în 2015, la finele lunii august.

Vorbisem cu Adi pentru o zi de vineri, puţin înainte de concediu, însă planurile ne-au fost sucite, din diferite motive.

La un moment dat, la final de august curent, ca o coincidenţă, Mădă are o propunere: chiar ea, Valea Albă! Nu-o refuz nici eu, n-o refuză nici Adi. Şi nici Mircea. (Adi nu se mai avântase pe nemarcatul ăsta.)

Al cincilea membru al echipajului este Andrei, un coleg de serviciu de-al lui Adi – printre altele, un alpinist (utilitar) de nădejde.

Huţa-huţa în Făgăraş: Vârful Negoiu (2535 m) de la Bâlea Lac, tur-retur într-o zi

Traseu:

Bâlea Lac – Curmătura Bâlei – Şaua Paltinului – Şaua Doamnei – Vârful Lăiţel – Lacul Călţun – Portiţa Călţunului – Strunga Doamnei – Vârful Negoiu şi retur

Joi seară se sună adunarea (re-întrunirea) pentru Negoiu, al doilea vârf ca înălţime din România (şi din Munţii Făgăraş) – 2535 m.

Întâi e vorba de cazare la cort în zona Piscu Negru. Luni plecam în concediu şi nu prea voiam să le aglomerez.

Dintr-un motiv sau altul, mă răzgândesc. Ce-am băut, cum să nu vreau eu la Negoiu?!? O sun pe Cornelia în clipita doi şi aflu că s-a modificat schimbarea. Nu iar plecarea ori traseul în sine. Doar locul de dormit: în aşternuturi, la o pensiune; Adi îmi promisese deja un cort, i-l dau înapoi.

Când e să trăieşti ceva, nu amâni momentul, că o să ajungă să te amâne el pe tine – şi eu am mai trăit senzaţia.

Adrenalina pe Brana Mare a Costilei. Bonus: Abruptul Bucegilor intre Caraiman si Costila; Valea Priponului si Valea Cerbului

Traseu:

*Piatra Arsă – Cabana Babele – Vârful Caraiman – Releul/Vârful Coştila – Hornul lui Gelepeanu – Brâna Mare a Coştilei – Valea Priponului – Valea Cerbului – Buşteni

Cu o săptămână în urmă am încercat poteca... prin apă, în Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului. Distracţie maximă!!!

Weekend-ul acesta ne presară-n cale vreme extra-super la munte. De ratat?! Nu cred! ☺ Aaadică, sigur nu!

Hai, Adi, să ne plimbăm pe munte...!

„Ce zici de partea de BMC pe care n-ai făcut-o?”

„Super!”

Mai avem nevoie şi de adrenalină. ☺

Brâna Mare a Coştilei (BMC) este una dintre cele mai lungi din Bucegi, dar şi una dintre cele mai solicitante din punct de vedere al concentrării – una dintre cele mai periculoase brâne, pe şleau.

Prima parte a sus-numitei am prezentat-o AICI, la întoarcerea de pe Brâna Aeriană... cu adrenalina ei cu tot!

Relaxare pe munte, în Bucegi: Jepii Mici, Cruce, Piciorul Pietrei Arse. Şi haos la CFR!

Traseu:

*Buşteni – Valea Jepilor (Jepii Mici) – Cabana Caraiman – Brâna Mare a Caraimanului – Crucea Eroilor Neamului – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Complex Piatra Arsă – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânii) – Sinaia

Cum e ca, în plină vară, să stai o lună fără munte sub picioare?

Pentru unii-i nimic, pe mine mă termină la tărtăcuţă...!

Nu-s deloc viteaza-vitezelor pe cărări, grohotiş şi toate cele, însă MUNTELE îmi alimentează viaţa, în sensul cel mai propriu. Respir munte (natură), respir viaţă; şi îmi asum şablonul de aici.

Cât aş mai scrie pe tema asta...

Dar partea practică a poveştii de azi îmi aminteşte că tot Bucegii m-au găzduit în ultima ieşire pe munte – două zile a câte 20 de kilometri. Să tot povestim.

VREAU LA MUNTE (pe munte, mai exact ☺)!

Fostul meu coleg, Vali, îmi împărtăşeşte sentimentele montane. Punem de-o mini-echipă, ca să ni se regleze circuitele. ☺

Bălăceală în Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului (Munţii Leaota)

*Traseu:

Rucăr – Cheile Mari ale Dâmboviţei – Cheile Ghimbavului – Cheile Cheii – Podu Dâmboviţei – Rucăr

Atâta vreme cât te simţi bine cu prietenii, nu-ţi trebuie să te caţeri neapărat la 2000 de metri – apropo, în weekend-ul acela era programată o tură pe Vârful Negoiu şi la Vânătarea lui Buteanu, însă Natura ne-a programat nişte furtuni şi am amânat cei 2500 de metri.

Aşa că am re-pus la cale tura amânată anul trecut pe vremea asta, când i-am condus pe Cornelia şi Mihai pe Brâna Portiţei şi la Portiţa Caraimanului.

Munţii Pirin, Bulgaria: Vârful Vihren (2914 m)

Traseu:

*Cabana Vihren – Vârful Vihren – Cabana Vihren

De ceva timp, am pus ochii pe munţii din Bulgaria. Rămânea să pun şi piciorul. ☺

Munţii ăştia bulgăreşti şi văzusem, destul de aproape, anul trecut, în primăvară, în circuitul pe la vecini, în traversarea de la Loveci la Balcic.

Super-Crai: Creasta nordică (Vârful La Om – Vârful Ascuţit) – Cabana Curmătura – Zărneşti

*Traseu:

Vârful La Om (Piscul Baciului) – Vârful (Claia) Căldării Ocolite – Vârful Zbirii – Vârful Ţimbalul Mic – Şaua Văii Podurilor – Vârful dintre Ţimbale – Şaua Călineţului – Vârful Ţimbalul Mare – Vârful Ascuţit (Vârful Lehmann) – Refugiul Ascuţit (Lehmann) – Padinile Frumoase – Cabana Curmătura – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog – Zărneşti

(continuare de aici)

Şiiii... am ajuns în creastă!

Am trecut de emoţiile Lanţurilor!

Super-Crai: La Zaplaz – La Lanţuri – Vârful La Om

*Traseu:

Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – La Zaplaz – La Lanţuri – Vârful La Om

De trei ani coc tura pe Lanţurile din Piatra Craiului. Cam de la semi-traseul La Zaplaz.

Era o promisiune făcută mie însămi, o dorinţă „în flăcări”, un final al suspinelor prelungi (aka înghiţit în gol) la fiecare fotografie şi video înLănţuite.

După unii, La Lanţuri e cel mai dificil traseu marcat din ţara noastră.

Cel mai dificil traseu în cei mai dificili munţi ai României – Piatra Craiului.

Concurează cu Făgăraşul şi a sa Custură a Sărăţii.

Ştiam că e căţărare, scrambling, d-astea. După care mă dau în vânt, dar tot mă zvârcoleam în emoţii! Cu vagi inserţii de agitaţie. Cum tensiunea la cap nu face defel casă bună cu muntele...

Am tot citit că multă lume abandonează la primul lanţ – care ar fi, de fapt, un cablu.

Antrenament de Piatra Craiului: Cabana Brusturet – Vârful La Om (creasta Pietrei Craiului)

*Traseu:

Cabana Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – Poiana Grind – Refugiul Grind – Vârful La Om (Piscul Baciului) şi retur

A fost odată ca niciodată o zi amarnică de joi. În ea erau prizonieri doi oameni supăraţi.

Ce zic eu?! Furioşi de-a binelea, pe vreme/condiţiile meteo.

Tocmai citisem pe Facebook o maximă: „Weekend = acea perioadă din săptămână când se strică vremea”.

Discutam la telefon cu Cornelia şi ne mai amăram reciproc. Aceşti doi oameni chiar n-au stare când vine vorba de munte! ☺ Căutaţi-i, vă rog, pe creste!

Vineri, deja cei doi oameni încropeau planul de Piatra Craiului. Căci vremea se îndreptase, cel puţin pentru duminică. Nu douăj’ de grade, da’ nici ploaia veşnică de sâmbătă din acest an.

Iar în sâmbăta noastră chiar a dat cu grindină – am imagini de la câţiva companioni de drumeţie, chiar de la Refugiul Grind.

Duminică, Munţomana de mai sus şi Adi s-au suit în tren spre Titu, apoi în maşina lui Mihai şi a Munţomanei de mai sus, pentru un scurt popas în cei mai dificili munţi ai României.

Piatra Craiului, veeeeniiiimmmm!!!

Jurnal de vacanta la Cazanele Dunarii – Ciucaru Mic, pe traseul cel mai lung

Sub deviza „Să vedem Dunărea din toate unghiurile, din toate direcţiile şi de la toate înălţimile”, am căutat pân’ am găsit cel mai lung şi sălbatic traseu care porneşte din Dubova.

Pe panou scrie 9 kilometri în 5 ore, fără a include belvederea spre Cazanele Mici.

Ia să munţomărim noi şi să vedem de unde au scos oamenii timpul ăsta extraterestru.

Jurnal de vacanta la Cazanele Dunarii – Ciucaru Mare si Golful Dubova la pas

Luna mai o declar luna Cazanelor Dunării. A fost anul trecut, am repetat experienţa anul acesta, că tare fain fuse!

Ca să nu ne lase pe dinafară trenul de 5:45 până la Orşova, e musai să ne îmbarcăm într-un taxi.

Facem noi comandă, abia găsim ceva după un sfert de oră – deh!, 1 Mai; dar cine pleacă fix aşa, cu noaptea în cap??!!! Ia uite cine, noi!

Şi... ţeapă! După alt sfert de oră bătut spre 20 de minute şi alte încercări de a găsi o maşină d-asta de... ocazie, ce naiba facem?!

Lacul ascuns din Iezer

Traseu:

*Cabana Voina – Lacul Iezer, prin Valea Jepilor (traseu de vară)

*Lacul Iezer – Cabana Voina, pe Piciorul Iezerului Mare (traseu de iarnă)

Nu-i despre vreo nemarcată în povestea asta. Ori despre un loc numai de noi ştiut. Sau descoperit.

E despre A doua ţintă în Iezer-Păpuşa. Cea de anul trecut, după cucerirea Păpuşii. Cea în care am... inaugurat ieşirile cu Mihai şi Cornelia.

Căci tura noastră s-a petrecut la fix un an de la cea tocmai pomenită – fireşte, în compania munţomanilor de serviciu de mai sus.

Pe timp de iarnă, „lacul ascuns din Iezer” stă bine ferecat, ferit de priviri indiscrete, sub mantii de gheaţă şi vânt, care-i tot modelează forma.

☺ Ştiţi ce înseamnă, de fapt, termenul „iezer”? Lac adânc, de munte. „Iezer” provine din limba slovacă – originalul e „jezerŭ”.

Aşa că: ştiţi de câte ori folosim pleonasmul „Lacul Iezer”? Numărăm?

Eroii „veterani” ai gimnasticii europene, la Cluj, in Romania: Catalina Ponor, Marian Dragulescu, Larisa Iordache

  

Gimnastica românească supravieţuieste prin „veterani” – nimic nu s-a schimbat faţă de 2016.

Cătălina Ponor (29 de ani) şi Marian Drăgulescu (36 de ani), cărora li s-a alăturat acum Larisa Iordache (20 de ani) sunt aceiaşi sportivi de super-excepţie – dacă mi se permite termenul – care ţin sus gimnastica din România.

Anul acesta, Campionatele Europene de gimnastică au fost găzduite de România, la Cluj-Napoca.

Ce e mai emoţionant pentru un sportiv? Să i se intoneze imnul naţional, acasă, în faţa unui public su-perb!

Pe rând, Marian şi Cătălina au trăit această experienţă unică.

Primăvara Verde la Roşu – Pădurea şi delta de Militari. Legendele Mănăstirii Chiajna

Verde la Roşu trage!

Asta-i combinaţia mea preferată! Două culori super-pozitive: optimism, speranţă, linişte, relaxare, calm, prospeţime, emoţie, un pic de fantezie, foc, pasiune, FERICIRE şi, peste toate, armonia naturii.

Roşu şi verde – opuse şi atât de surprinzătoare împreună...

Dar despre ce vorbim noi azi cu Roşu şi Verde?

Vreţi să vă bucuraţi de pădure şi deltă fără să vă îmbarcaţi în vreun mijloc de transport din Bucureşti? Iată soluţia!

Distracţie buu-huuu-hu la Castelul Platamon(as), Grecia, zona Nei Pori – Katerini, la poale de Olimp

După o vizită-fulger la Meteora şi după o semi-baie în Marea Egee a doritorilor, ne-am îmbarcat puţin în istorie şi într-o mică aventură.

Castelul de la Platamonas (Platamon, după denumirea geografică oficială) – localitatea situată la 2 kilometri de staţiunea Nei Pori şi la o aruncătură de băţ de Muntele Olimp este o minunăţie; au ştiut ei Ionuţ şi Marius de ce au ales partea asta zilei pentru distracţia de la castel!

Minunăţie e atât prin panoramele pe care le oferă (e cocoţat pe-un deal ☺), cât şi prin... umbrele care te ademenesc să te joci în fel şi chip.

Comana cea albă – Poveşti de istorie cu Vlad Ţepeş la Mănăstirea Comana; urcare la Moara de hârtie

A fost odată o zi semi-senină în final de iarnă.

O iarnă luuuungă, spectaculoasă şi care ne-a dăruit zăpadă cât pentru doi ani şi mai bine.

Potecile Parcului Natural Comana mă aşteptau încă de anul trecut, fix pe vremea asta, când erau înţesate de flori şi zăpada fusese înghiţită de razele soarelui. Fără dinţi.

Şi cum Adi nu le călcase pragul şi cum l-am... ademenit cu traseele şi marcajele de prin pădure, cu delta (Neajlovului), cu ceva sălbăticie, cum eu tânjeam după Manăstirea Comana şi Moara de hârtie  – ce-am zis noi?! „Hai (din nou) la drum!”

Ciucas – Poveste senina de iarna

Traseu:

*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş – Vârful Ciucaş şi retur

O fi sosit ea primăvara pe la şes - cu toate cojoacele, din care se revarsă ploi... şi câteodată soare.

Dar, ştiţi, e iarnă încă pe munte, cad fulgi de nea în cascade, se mai aşterne zăpada şi adie un vânticel cam rece. Şi-i nişte gheaţă, în zonele unde soarele s-a jucat de dimineaţă şi la amiază, apoi... şi-a luat jucăriile şi a plecat.

Ştiţi cum e să te chinuie trei luni dorul de munte?!

Vă răspund eu: Naşpa! Naşpa rău! Să trăieşti în „epoca facebook” şi să te împresoare zi de zi peisaje de munte în care zbârnâie fericiţi oameni îmbujoraţi şi accesorizaţi cu colţari, schiuri şi toate cele...

Ia ziceţi, ziceţi! – să n-o iau razna?! ☺ Baaaa... cam da!

Poveştile iernii – Munţii de lângă casă. Pescăruşi. Luciri albăstrui. Tainele Lunii. Apusuri pe lac

Gata, a trecut!

Iarna a fost parcă interminabilă. Geroasă în reprize nelimitate.

Da’ cu ce peisaje ne-a răsfăţat! Aici, în Bucureşti, la doi paşi de casă. Vorba vine „doi paşi”, fiindcă ne-am deplasat şi 20 de kilometri câteodată.

A nins cu carul. S-au aştenut munţi peste munţi.

N-a trebuit decât o scurtă echipare cu parazăpezi ca să am munţii mei de zăpadă, să o iau la trap pe deluşoarele din parcuri – clasicele Herăstrău, Tineretului, Carol. Prin nămeţii până la mijloc, în mijlocul ninsorii.

Şi cine s-a mai trezit cu noaptea în cap, să încalece pe-o maşină sau tren pentru o tură montană ca la carte?! Nimeni. ☺

Ger şi pante fără restricţii, fără colţari şi piolet... ce să mai poftesc (la) munte?! Biiine, pofteam şi voiam de mama focului, da’ nu s-a putut.

Iarna asta am avut muntele meu la şes! ☺

Şi cum orice tură are nevoie de o dovadă (fotografică), îi dau cuvântul lui Adi, care a surprins toată măreţia de alb. Aşa cum ştie el mai bine, cu sensibilitate, detaliu şi... culoare.

Poftiţi la răsfăţ!

Am mai cucerit un varf! Tutuiatul din Muntii Macin (467 m)

Traseu:

*Luncaviţa-Nifon – Vârful Ţuţuiatu şi retur

Adică să fiu în Măcinul pe care îl pândesc de atâta amar de vreme şi să nu mă cocoţ cel mai sus în Dobrogea? Nici nu se pune problema! ☺

Ne aflăm (mă rog, ne vom afla) la poalele satului Greci. De aici Domnului Ţuţuiatu i se mai zice şi Greci. Vârful Greci.

467 de metri altitudine pare o nimica toată. Doar pare. 300 de metri pe verticală într-o oră... chiar sună a traseu de munte.

Ştiiiiiu, Braşovul însuşi e deasupra Ţuţuiatului, cam la 600 m altitudine – dar acolo te teleportează direct maşina, nu dragele tale picioruşe. ☺

Natura si aventura: Cascadele de pe raul Plavisevita, Mehedinti

Traseu (nemarcat):

*Dubova (4 kilometri cu maşina, spre Moldova Nouă) – Cascadele de pe râul Plavişeviţa

Cum putea să fie a treia zi pe la Cazanele Dunării? Tot cu aventuri, că nu ne lăsăm...! În Cheile Ponicovei şi la Peştera Ponicova era vineri 13, ploaie şi 10 noaptea, pentru Cascada Ponicova am avut nevoie de cordelină.

Azi avem de traversat un râu... atât! Pentru că Răzvan a ţinut să ne arate o altă minune bine ascunsă prin pădurile Mehedinţiului. Sălbăticieee, veeenim!

☺ Citiţi şi despre Cheile Tăsnei şi Cascada Vânturătoarea – aflate în zonă şi pe care le-am vizitat tot în această perioadă ploioasă.

Pe fosta granita dintre Austro-Ungaria si Valahia, in salbaticia Cheilor Tasnei. Si caderile ireale ale Cascadei Vanturatoarea

 

Pe fosta granita dintre Austro-Ungaria si Valahia, in salbaticia Cheilor Tasnei. Si caderile ireale ale Cascadei Vanturatoarea

Trasee:

*Motel Dumbrava, la 12 kilometri de Băile Herculane – Cheile Tăsnei şi retur

*Coada Lacului Prisăcina (7 Izvoare), la 11 kilometri de Băile Herculane – Cascada Vânturătoarea şi retur

Cum să îţi propui să vii în Mehedinţi pentru două zile şi să rămâi patru

Am impresia că a trecut o săptămână, la câtă aventură am înmagazinat în trei zile, în zona Dunării la Cazane.

Venisem aici doar pentru priveliştea Cazanelor, de pe Ciucarul Mare (şi Mic). Între timp, am fost momiţi cu sălbăticiile Ponicovei (lanţul chei – peşteră – cascadă), cu râul Plavişeviţa şi ale sale cascade, cu Cazanele Dunării, pe apă sau de sus.

Şi, chiar aşa: Cum să fim la o aruncătură de băţ (vorba vine!) de Herculane şi să ratăm două dintre cele mai pitoreşti locuri de aici (şi din România)? Deci, mai rămânem!

Manastirea Corbii de Piatra – DOUA ALTARE intr-o biserica; scheletul uriasului si cascada, din curtea alaturata

Ne aflăm undeva la poalele Vârfului Moldoveanu, în judeţul Argeş.

Şi e musai să folosim termenul UNIC(Ă) aici: fiindcă Mănăstirea Corbii de Piatră – biserica ei, mai exact – are două altare funcţionale pe acelaşi naos; amănunte, un pic mai jos.

Urcarea pe Moldoveanu şi poveştile Mănăstirii Curtea de Argeş

Înainte de a ne năpusti pe Moldoveanu, ne-am încărcat bateriile... spiritual, în două dintre cele mai încărcate de istorie, credinţă şi legende locuri din România – Mănăstirea Curtea de Argeş şi Mănăstirea Corbii de Piatră.

Unde mai pui că ne-am oprit la poalele Vârfului Moldoveanu al Făgăraşilor, pentru Corbii de Piatră.

 

Hoinăreală prin ger, printre lumini, prin soare, printre culori şi bucăţi de fericire

Unele zile din an sunt speciale, surprinzătoare şi, poate, salvatoare.

Totul în viaţă se întâmplă cu un scop.

Înveţi din experienţe şi e important să mergi mai departe.

Trăieşti pentru că iubeşti. Visezi ca să nu amorţeşti. Lumina (îţi) vine din suflet şi se proiectează în undele apei. Ca să străluceşti.

Haideţi să luăm ce-i mai bun din viaţă! Şi să strălucim...

Şi cum o fotografie face cât o mie de cuvinte, promit că de data asta tac.

Istorie medievala „inrudita” cu Romania, stradute inguste, Cetatea Tarilor, panorame si mult pitoresc in Veliko Tarnovo

Din Basarabovo – locul de baştină al Sfântului Dimitrie cel Nou – ne-am deplasat către „Sighişoara Bulgariei”, istoricul şi pitorescul Veliko Tărnovo.

Am trecut prin Veliko o sigură dată, în primăvară, în tranzit, şi mi-a indus sentimentul de fascinaţie. Şi, bineînţeles, dorinţa de a reveni şi de a-l cuceri.

Statisticile indică faptul că orașul - în fapt, întreaga regiune - se află în Top 10 cele mai vizitate destinații turistice din Europa de Est.

La Basarabovo, pe urmele Sfantului Dimitrie cel Nou, intr-o manastire sapata in stanca

Anul trecut am bătut pentru prima oară Bulgaria, în lung şi-n lat la propriu, şi tare mi-a mai plăcut! Munţii mi-au rămas restanţă, da’ promit că se rezolvă repede! ☺

Rezervasem locurile în tura asta bulgărească cu peste o lună înainte, cam pe ultima sută de metri.

În compania lui Răzvan şi a celorlalţi inimoşi de la Terra, luăm în primire două autocare, cu noaptea în cap.