Traseul de legenda pana la Cabana Dochia

O singură dată paşii ni s-au mai oprit în Munţii Ceahlău, în 2006. Şi, de atunci, tot visam la Dochia...

Cu opt ani în urmă, ne-am îndreptat spre Dochia, de la Cascada Duruitoarea. Numai că, după vreo trei sferturi de oră, colegul de apartament a invocat un „nu mai pot!” şi timpul scurt la dispoziţie.

Iar eu probabil că nu aveam chef să trag de el (sau de mine ☺), ori să mă încumet singură la traseu. Aşa că ne-am întors...

Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) în asfinţit

Până la ora cinci după-amiaza, ziua noastră a fost aşa: Împachetează – dezpachetează – împachetează!

Am răscolit bagajelele de trei ori şi am plutit printre incertitudinile asupra maşinii. O primim azi înapoi ori ba?
(Povestea cu maşina buclucaşă o găsiţi AICI.)

Lacul Rosu si Cheile Bicazului, cu autostopul

Faceţi-vă comozi pentru partea a doua a aventurilor marca „pierduţi în Gheorgheni; ce facem?".

Prima parte, în prima zi de când maşina ne-a lăsat în voia sorţii prin Gheorgheni, am avut parte de o „descoperire" excepţională, Parcul-pădure Csiky. Plimbarea noastră o găsiţi AICI.

Aşa cum bănuiam, veştile despre maşina noastră sunt... staţionare - nu i s-a încheiat perioada de odihnă la service.

Şi cum experienţa zilei anterioare ne-a învăţat că nu există cursă de autobuz (decât foarte rar!) Gheorgheni-Lacul Roşu şi cum ni s-a pus pata pe Lacul Roşu, trebuia să rezolvăm cumva problema!

Trei poveşti despre reality show, Zidul Berlinului şi Cronicile din Narnia - Shadowlands (1993, cu Anthony Hopkins), Good Bye Lenin! (2003) şi Cinema Verite (2011)

Am spus-o şi cu alte ocazii: îmi plac poveştile adevărate, ilustrate în cărţi, filme, seriale – am detaliat în Secţiunea consacrată filmelor.

Cele trei producţii pe care le-am ales astăzi pentru a ilustra această pasiune a mea pentru realitate în filme sunt foarte diferite ca subiect, dar şi ca perioade de desfăşurare a acţiunii.

SHADOWLANDS/Ţinutul umbrelor (1993) – Niciodată nu e prea târziu...

Expresia aceasta îi vine la fix scriitorului născut la Belfast C.S. Lewis (Clive Staples Lewis, 1898-1963), a cărui capodoperă rămâne seria „Cronicile din Narnia”.

Nu am citit cărţile lui C.S. Lewis, pentru că nu savurez literatura fantastică; îmi plac, în schimb, producţiile cu personaje reale şi POVEŞTILE spuse cu suflet.

Cel mai sanatos om din lume – A.J. Jacobs

Editura: Philobia

Anul apariţiei: 2014

Titlul original: Drop Dead Healthy (cartea a apărut pentru prima dată în SUA, în 2012)

Stresul, agitaţia şi goana lumii moderne, mâncarea tot mai... chimică, poluarea – toate au dezvoltat preocuparea pentru sănătate, mai ales pentru alimentaţie (obsesia/dependenţa de alimentaţie sănătoasă se cheamă ORTOREXIE şi e o boală chiar gravă).

Jurnalistul american A.J. Jacobs a ţinut, timp de doi ani, un regim... de sănătate.

A încercat să se apropie de perfecţiune în privinţa sănătăţii.

Bine, şi soţia lui a avut o contribuţie la acest (nou) proiect al lui Jacobs: „În ce lună eşti?” şi „Nu vreau să rămân văduvă la 45 de ani” au fost îndemnurile hotărâtoare.

☺ La 41 de ani, cât avea la startul experimentului, A.J. Jacobs (născut pe 20 martie 1968) iubea sedentarismul şi „regimul alimentar american".

The Little Death (2014) - Să vorbim despre sex!

The Little Death e o comedie despre tabuuri şi fantezii sexuale.

Expresia „la petite mort" (în engleză „the little death") este un eufemism pentru „orgasm".

Și acu', după ce v-am incitat, daţi-mi voie să vă spun ceva.

Invitaţie în Parcul dendrologic Csiky din Gheorgheni – pădurea din oraş

Vă era dor de maşinuţa noastră?

De dimineaţă, am dus-o - obligat-forţat! - la doftor.

Au internat-o.

Au pus-o pe perfuzii. Au zis că o ţin sub supraveghere cel puţin o noapte.

O vom vizita mâine.

Eram blocaţi în Gheorgheni!

Recomandarea lunii - Trei comedii clasice (cu Cary Grant, Katharine Hepburn)

O să risc un pic prin postarea asta – mă voi referi, din nou, după mai bine de un an, la FILME CLASICE - de data aceasta din perioada 1938-1944.

Aşa cum am tot zis, filmele clasice (vechi, aşa cum le spun unii) sunt pentru mine o comoară – sunt destule care (îmi) transmit mai mult decât producţiile actuale.

Dar... lumea e plină de prejudecăţi...!

„Se numea Sarah" de Tatiana de Rosnay - Drama care te cucereşte

Editura: Litera

Anul apariţiei: 2010

Titlul original: Elle s'appelait Sarah (cartea a apărut pentru prima dată în Franţa, în 2006)

Nu am mai scris de mult despre o CARTE. M-a dezamăgit „interesul" arătat lui Isabel Allende şi al său Caietul Mayei... O scriitoare de top (nu numai pentru mine) şi o carte alertă, cu umor, ironie şi personaje pitoreşti...

Nu înseamnă că nu am citit în timpul ăsta - chiar şi în recenta incursiune în Bucegi am cărat cu mine o carte, pe care am deschis-o noaptea, după ore şi ore de înotat prin zăpadă.

Acum, îmi deschid din nou BIBLIOTECA, fiindcă nu pot să trec peste Se numea Sarah, oricât m-aş abţine. ☺

Bran. Castelul Bran

Dacă în postarea dedicată Culoarului Rucăr-Bran am pomenit în treacăt Branul şi al său Castel, acum vă invit la o vizită virtuală printre ziduri (şi nu numai), tot într-un peisaj hibernal.

Simbolul localităţii braşovene, Castelul Bran reprezintă principalul punct de atracţie al Culoarului Rucăr-Bran în ceea ce priveşte construcţiile. Peisajele de aici sunt altceva...

Filmul pentru familie - What We Did on Our Holiday (2014, cu Rosamund Pike, Billy Connolly)

Ce-am făcut noi în vacanţă?

Hmmm... nimic special... doar i-am dat foc bunicului şi l-am trimis în larg. ☺☺☺

„Abia aştept să mă întorc la şcoală ca să scriu ce am făcut în vacanţă. Pun pariu că Shona a făcut ceva mai interesant - ca de obicei.”

Nu vă speriaţi, What We Did on Our Holiday nu e un thriller/horror (prostesc).

E o comedie şi dramă deopotrivă - despre relaţii de familie, despre secrete şi micile-mari minciuni (inocente) care le însoţesc. Despre relaţii mai mult sau mai puţin complicate - între copii şi părinţi, între soţi, între fraţi.

Drumeţii montane în Bucegi iarna

Trasee:

*Cabana Babele – Cabana Piatra Arsă

*Cabana Babele – peste Cerdac (drum de iarnă spre Omu) – Mecetul Turcesc – Valea Obârşia Ialomiţei – Peştera; Peştera – Cabana Babele

*Cabana Babele – Cota 1400

27 februarie – 1 martie 2015 a fost un weekend în natură, cu zăpadă imaculată scârţâind sub picioare, sus, în Bucegi. Cu soare mult şi multă voie bună. Pot să-i zic „soare de primăvară” în marea aceea de alb?

Am petrecut un weekend cu drumeţii de neuitat, câteodată la lumina lunii, pe cărări (teoretic) închise iarna, într-o gaşcă de oameni cu muntele în suflet şi... în picioare.

Printre căzături (nu cred să fi fost cineva care să fi ratat o trântă cu zăpada), cărări în pantă – pui un picior mai sus, unul mai jos... printre înotul constant prin zăpadă, ne-a fericit întinderea de alb şi o vreme excelentă, fără vântul specific şi cu soare din plin (faţa mea e roşie, de foc).