Pe zapada, in Piatra Craiului – Cabana Curmatura, Prapastiile Zarnestilor, Plaiul Foii, Umerii Pietrei Craiului

Trasee:

*Fântâna lui Botorog – Cabana Curmătura – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Fântâna lui Botorog

*Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – Umerii Pietrei Craiului – Şaua Tămaş – Plaiul Foii

Profitând de weekend-ul (super)prelungit de 1 Decembrie, am refăcut gaşca clasică (sau măcar o parte din ea, mai ales că domnul Nedelcu era ocupat), cu oameni pe care nu i-am mai văzut de nouă luni.

Am trecut de la zăpada abia vizibilă la miliardele de fulgi de a doua zi şi la marea de alb prin care ne-am bălăcit în finalul vacanţei de Crai.

Ne-am combinat cu braşovenii în două zile pline şi... cam un sfert, în tura de acomodare până la Curmătura.

Perioada: 1-3 decembrie 2016

Cazare: în Zărneşti

Ziua 1: 1 Decembrie – Ziua Naţională a României

Mădă visa la Hornul Găinii (cale directă către creasta nordică) imagini AICI), Pişti propunea Piatra Mică. Şi timpul?! Unde-i timpul?! Nu-i! Ca să nu pomenesc de condiţiile meteo ceţoase, că iar mi se reproşează că pun răul înainte şi dau în pesimisme.

Măcar de un ceai să avem timp, la Cabana Curmătura cea atât de îndrăgită de munţomani.

Alegem calea cea mai bătută până la Curmătura: bandă galbenă, de la Fântâna lui Botorog.

Din discuţii în discuţii, care de care mai munţomane, se pierde simbolul călăuzitor de traseu şi ajungem... pe nemarcate. Ca să urcăm mai 4x4. Că ne place. ☺

Intrare şi ieşire în/din Poiana Zănoaga. Urmăriţi firicelul de soare, amestecat în ceaţă.

Stâna de sub Curmătura

La cabană dăm nas în nas cu Bogdan, Claudia şi Silviu.

Ionuţ s-a plimbat cu steagul înfipt în piolet. Staţi la locurile voastre ☺, n-a făcut nimeni trasee periculoase care să necesite prezenţa ’mnealui, pioletul, a fost plăcerea lui Ionuţ să îl care pân’ departe, de 1 Decembrie.

Grupul nostru brav

CONDIŢIILE de la CABANA CURMĂTURA din CRAI

☺ Cabana Curmătura este deschisă tot timpul anului.

☺ În interior nu există apă şi electricitate. Curentul electric – de la generator – se dă „cu porţia” seara, până pe la ora 23.00.

În imediata apropiere a Cabanei Curmătura, în stânga intrării, cum te uiţi la ea (traseul dinspre Prăpăstiile Zărneştilor), şi în dreapta (traseul dinspre Poiana Zănoaga), există două izvoare amenajate (cişmele), care se pot utiliza pentru apa excelentă de băut şi pentru igiena de bază.

Toaletele, ecologice, sunt în număr de două şi... se umplu bine în weekend.

☺ Se poate campa în poiana îngrădită din faţa cabanei.

☺ În camere şi în sala de mese e curat.

☺ La Cabana Curmătura găseşti mâncare buuună - plăcinta cu urdă şi mărar şi cea cu mere!!, mămăliguţa, ciorba, varză călită şi cârnăciorii – tot!

Premiera primei zile a fost punctul galben de la întoarcere, traseu pe care eu una – dar şi mai mulţi companioni – nu l-am mai încercat.

Am dat peste porţiuni micuţe cu gheaţă, în apropierea râului. Nu se punea problema de colţari, nici măcar de „gheare de pisică”.

Cărarea ne scoate deasupra Cheilor Zărneştilor (cunoscute mai ales sub denumirea „Prăpăstiile Zărneştilor”), la o panoramă asupra pereţilor înalţi de 200 de metri.

Despre Prăpăstiile Zărneştilor găsiţi mai multe date AICI.

Ziua 2: 2 decembrie, Umerii Pietrei Craiului

Mărim gaşca – suntem 5 braşoveni, 4 bucureşteni plus Pişti, de loc din Braşov, dar venit cu gaşca noastră – şi schimbăm locul. Trebuia să fie tot unul tradiţional în Crai, Plaiul Foii.

De la început, ne izbeşte ninsoarea. Nu se dă ea în spectacol încă, însă îşi face simţită prezenţa. Drumul forestier pe care îl luăm în primire e acoperit bine de nea.

Iar panta aia pân’ la Şpirla – iubirea vieţii mele!

Urmăm banda galbenă, spre Umerii Pietrei Craiului (creasta sudică), cam la jumătatea distanţei dintre Refugiul Şpirla şi La Zaplaz - formaţiunea „stâncă găurită” e în dreapta (1640 m altitudine).

Ieşim din pădure în vânt, ninsoare deasă şi ceaţă. Ultima ne-a însoţit mai ales la întoarcere. Dar mai e până acolo.

Şerpuim pe lângă stâncă, în urcare continuă. Nu ajungem la Marele Grohotiş, dar ia priviţi!

Pe unde o luăm? Fiecare pe unde poate şi cu grijă la pătrat

Ne oprim la 1700 de metri altitudine, cu impozanţii Umeri ai Pietrei Craiului în partea stângă.

☺ Umerii sunt aşezaţi pe creasta sudică a Pietrei Craiului.

Cu puţin înainte de Marele Grohotiş, facem dreapta spre Şaua Tămaş.

Fiindcă ştiu că-s melc bonav la coborâre, am băgat acceleraţie de la intersecţia de marcaje, spre Şaua Tămaş. Şi... m-am trezit singură în pădure! Căci şi deoarece: de ce să mă uit eu din când în când în spate? Dacă cei trei nu vin tot pe aici? Că-s şi căscată când vine vorba de urmat cum trebuie marcaje, deşi chiar căscasem ochii acum.

(Notă: exagerările fac parte din poveste ☺)

Mă opresc, mă învârt un pic în cerc, îi strig două secunde pe colegi, mai scot nişte „u-u-u-u-u-uri” şi mă hotărăsc să o iau înapoi, cu inima palpitând a neîncredere a reîntâlnirii cu Dana, Răzvan, şi Pişti (ceilalţi o luaseră deja înainte, înainte să ne mişcăm noi de lângă marcaje). Uffff... iată-i după două minute.

Marele Grohotiş - pata mai mare de alb

Hai, încă trei ore de tăiat ninsoarea, ceaţa şi fenomenele aferente! Am zis „hai”? Se pun şi pauzele? Mai dese? ☺

Ziua s-a încheiat cu gulaş, slăninuţă şi palincă, aduse special de Alex şi Laura de pe meleaguri târgmureşene. Abia aşteptam reîntâlnirea cu oamenii ăştia super-hiper-dragi! Din motive tehnice, nu au putut fi cu noi decât vineri şi sâmbătă... dar mai contează?! Şi două minute erau suficiente.

Tura de azi... m-a băgat în ceaţă, în toate sensurile posibile.

Mâini ţepene, spre degerare, cu durerile din timpul îngheţării şi după.

Mă băteau nişte multe gânduri să renunţ la tura numărul trei, aia de mâine 3 decembrie. Mmmm, uite... că, dacă merg Alex şi Laura... mmm, pot să stau oare acasă? Nu pot!

Cu toate că am început iarăşi cu mâini împietrite. Nu-i nimic, iau energia pozitivă de la Alex!

P.S. S-a mai încheiat cu ceva ziua 2 – de fapt, noaptea spre dimineaţă.

Cu o noapte înainte mi s-a strâns pilota: s-a făcut ghem într-o parte, spre picioare. Şi, logic, somnul nu se (mai) lipea de creieraşul meu. Aşa că, ce să fac eu la ora 5 (dimineaţa), înconjurată la propriu de doi colegi de cameră? Să tot scutur bine acoperământul şi să stresez oamenii. Au tăcut ei mâlc Mihaela şi Răzvan, da’ nu m-au uitat ☺. Dovadă:

Acum, în a doua noapte, au recurs la furt. Bine, nu amândoi, doar Răzvan.

Mă deplasez eu ca o floricică până la baie, în jurul aceleaişi fatidice ore 5:00 şi mă întorc cu ochii pe jumătate închişi, cu gândul neabătut de a mai trage vreo două ore de somn. Pilota a stat cuminte în noaptea asta, no problem. Pipăi pereţii până la pat, ajung în dreptul dânsului şi... gol! Doar cearceaf! Cum?! Am greşit patul?! Am calculat exact înainte traiectoria... şi, totuşi?!? Nu e nimeni în picioare... bine, eu pe întuneric mă panichez şi s-ar putea să o fi luat pe arătură; hai, că n-oi fi nimerit taman la vecini! OK, calm! Să punem datele cap la cap şi să pornim la rezolvarea tainelor cele adânci ale nopţii: unde oi fi aruncat-o pe doamna pilotă şi cum de nu mi-am dat seama că mi-a scăpat din mâini. I-am trântit un şut, neintenţionat?

Răzvan râdea pe înfundate şi nu prea. Adică s-a dat repede de gol.

Hai, că m-am cam lungit aici. Îmi permit să vă ţin (un pic doar!) pe jar cu povestea celei de-a treia zile în Crai – cea mai lungă şi cea mai spectaculoasă ca peisaje.

Aşteptare plăcută! ☺

Mulţumim gazdelor Lili şi Florin pentru ospitalitate!

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Bandă galbenă: Fântâna lui Botorog (820 m altitudine) – Cabana Curmătura (1470 m), prin Poiana Zănoaga (1314 m) 2 ore

☺ Punct galben: Cabana Curmătura – Prăpăstiile (Cheile) Zărneştilor – Fântâna lui Botorog 2 ore, în ritm uşurel

☺ Bandă roşie: Plaiul Foii – Refugiul Şpirla (1420 m) 1 oră şi 45 de minute, în condiţii de iarnă (ninsoare)

☺ Bandă roşie şi bandă galbenă (spre Umerii Pietrei Caiului): Refugiul Şpirla – Umerii Pietrei Craiului (~ 1700 m) 1 oră, în condiţii de iarnă (ninsoare şi vânt)

☺ Bandă roşie: Umerii Pietrei Craiului – Plaiul Foii, prin Şaua Tămaş aproximativ 3 ore, în condiţii de iarnă (ninsoare) şi cu pauze

Taxă vizitare Parcul Naţional Piatra Craiului: 5 LEI (biletul este valabil 7 zile).

Se poate achita în Zărneşti – la automatele albastre, prin SMS, la Cabana Plaiul Foii şi Cabana Curmătura. Sau la intrarea în Prăpăstiile Zărneştilor, la rangerii Parcului.

SURSE de APĂ

La Fântâna lui Botorog, la izvoarele de la Cabana Curmătura şi la izvorul dinaintea pantei frumoase spre Refugiul Şpirla.

Asta în cazul în care nu sunt îngheţate.

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate, în colaborare, de „Poveştile mele”, Dana, Răzvan şi Silviu

Alte aventuri în Piatra Craiului:

☺ Primul popas în Măgura şi primele drumeţii în Piatra Craiului – iunie 2014

☺ Cabana Curmătura, Prăpăstiile Zărneştilor şi satul Măgura (concediu 2014)

☺ Drumeţie până în punctul „La Zaplaz” (concediu 2014)

☺ Plimbare... fotografică în Măgura şi Peştera (concediu 2014)

☺ Intre Piatra Craiului si Bucegi (Zarnesti – Magura – Sirnea)

☺ 15 ore pe un traseu in Piatra Craiului (creasta sudica)

☺ Recomandarea lunii: Pestera – satul de sub nori. Si Magura! (din nou în Paradis!)

☺ Tura de Crai: Party @ Curmatura!

☺ Pe Ascutit (creasta nordica)

☺ Un fleac, o Crapatura!

☺ Piatra Craiului: Piatra Mica, visul meu!

☺ Cu copilu’ în Piatra Mică