Operatiunea Geoagiu Bai – Mica aventura de seara cu apus si distractie cu gulas (ce sa vezi in Geoagiu)

Mica aventură începe înainte binişor de Geoagiu, pe Valea Oltului, unde un tir s-a instalat de-a latul şoselei.

Nimeni să ne semnalizeze – „pe aici nu se trece!”; ba se trece, ca să iasă cu haos, că e mai mişto aşa. Tirurile încearcă să întoarcă şi ocupă carosabilul, ele şi celelalte maşini circulă nestânjenite înspre „accident”. Cum ziceam, nimeni nu opreşte nimic, nu e semn de nicio autoritate, că doar nu e treaba lor.

Funcţionează telefonul fără fir – aşa aflăm care-i treaba.

La benzinărie, Mery îl reperează pe Dan Bittman. Nu sărim la gâtul lui ☺, îl lăsăm să-şi vadă de drum. Ceea ce ne dorim şi nouă.

Data: 13 aprilie 2018

La 4 fără un pic intrăm în parcarea cazării de la Geoagiu – amănunte, un pic mai jos. Suntem primii la raport! Eu, Liviu şi Mery, care m-au cărat în maşina lor tocmai de la Bucureşti, după ce au mai bătut vreo 70 de kilometri taman din Giurgiu.

Nu-i cunosc pe organizatorii Doru şi Vasile – ei preferă prieteni, aşa să fie! – dar e ca şi cum i-aş cunoaşte de-o viaţă.

Oamenii noştri au refuzat categoric orice ajutor la prepararea mâncării (gazde mai primitoare nu se putea!) – nu avem încotro şi pornim pe coclauri.

În haine de stradă, în blugi şi adidaşi, coborâm până la scurta alee care ne conduce până în pădure.

În „gama” asta de statui – aparatul nu le-a cuprins pe toate – nu e decât un bărbat ☺

Ah, pădure! Ah, curgerea râului şi imensitatea de verde a copacilor! Ah, frunze foşnitoare în linişte!

În dreapta noastră, râul Clocota îşi vede nestingherit de drum. Va forma, nu peste multă vreme, o cascadă cum nici în poveşti nu întâlneşti.

Aflu ulterior, de la Doru şi Vasile, că râul Clocota îşi are izvorul ceva mai sus, vizibil dacă urci şi urci şi urci (exagerez, fireşte, n-ai cum să te opreşti la 2000 de metri ☺).

Haiducii şi Grota lor

Paşii s-au adunat pe pantele micuţe şi ne-au transportat direct în faţa unei scobituri în stâncă. Nu-s decât 5-10 minute de pădurit până la ea.

Ce să fie, ce să fie?! Scrie pe un panou informativ: Grota Haiducilor.

☺ Cea mai cunoscută Grotă a Haiducilor din România se află în Băile Herculane. O altă denumire sub care o puteţi găsi este Peştera Hoţilor.

Alte variante de Grota Haiducilor mai există în apropiere de Moldova Nouă şi în Pădurea Babadag din Tulcea.

Dacă mai ştiţi şi altele, daţi de veste!

Grota este neamenajată.

Pentru cine are poftă de legende, se povesteşte că, în perioada interbelică, în acest loc ar fi fost îngropată o comoară (de haiduci), care ar dăinui înăuntru.

De aici ar veni denumirea Grota Haiducilor.

Apus şi aventură semi-nocturnă

N-am stare de fel în picioare; fireşte, nu mi-a ajuns hoinăreala de mai devreme şi am luat-o din nou la trap.

Mi-am instalat tabăra întâi la Băile Romane (Complexul Termal Roman Germisara).

Vă povestesc pe larg cine şi cum se îmbăia în vremuri străvechi în grotă, pe unde şi de unde curgea apa etc. Acum vă invit scurt în părculeţul central din imediata apropiere.

Apoi, mărşăluiesc prin aceeaşi pădure, într-o linişte de milioane, de nu auzeam decât paşii mei prin frunze şi zumzetul apei. Şi un suflu aproape insesizabil al vântului printre ramuri.

Sunt singură în pădure la şapte seara! Există senzaţie mai plină de energie?

Urc pănticelele cu gândul că trebuie să le şi cobor ☺. Unde se termină ascensiunea?

Se face mai abrupt de la Grota Haiducilor şi se mai strecoară câte o alunecare uşurică sub tălpi. De, adidaşii şi blugi pe munte-munticel sunt tocmai ce trebuie. Aşa m-a prins. ☺ N-aveam în plan căţărare.

Dacă tot urcă aşa şi nu se mai opreşte, eu mă întorc! C-oi nimeri înapoi în Bucureşti! ☺ Nu dau bir cu fugiţii imediat, să mai atac niscai unghiuri drepte!

Mă ia cu renunţarea. Fac 180 de grade la vale, apoi mă biciuiesc singură înapoi în sus. Nu numai că e abrupt, e alunecos, pe pământ moale şi nisipos, cu frunze uscate în straturi. Să nu exagerez, nu-i ca în coborârea de pe Măgura Codlei.

La acel pasaj crucial, se dovedeşte că mai erau doar două pante. Alea pante!

Tot sunt aici, tre’ să se lumineze undeva pădurea! Cel puţin aşa văd ochii mei.

Răsare un soi de teamă să nu se întunece; rătăcire nu prea avea cum şi pe unde; dar, mai ştii?, la cât de zăpăcită sunt eu?!

Gata! După un copac căzut înşelător – care mi-a zis iniţial că-i finalul –, în nici 25 de minute e luminiş.

Ăla chiar a fost finalul, căci nu se mai putea înainta, fiindcă mă aştepta o armată de tufe tari şi cam rele – înţepătoare.

Măcar am respirat apusul la înălţime.

Drumeţii Montane

Când binevoiesc să revin în civilizaţie, Moţu vine direct la mine.

 „Ştii cine sunt?”

Dacă i-a dispărut barba tradiţională, nu înseamnă că şi-a ascuns şi carisma. ☺ Până atunci, ne „ştiam” doar din convorbiri telefonice şi facebook-iste. A sosit timpul să ne cunoaştem direct... că prea am amânat momentul.

Revederea cu Ramona-i dulce ☺ iar cunoştinţele noi aşteaptă la rând: Mircea şi Dorina, Emil şi Ioana (toţi cinci, plus Moţu şi doamna Mimi, din Timişoara), Liviu şi soţia (mulţumim pentru piersicată!) din Rovinari, Dana din Reşiţa. Şi, nu în ultimul rând, responsabilii de Cabana Codrin din Retezat, Diana şi Ciprian, însoţiţi de cei trei simpatici puşti ai lor, şi... Cristi (Willy) de lângă Mediaş, Omul Munţilor, cu creste de Crai hibernale şi cu o sumedenie de vârfuri de pe „afară”, inclusiv Aconcagua.

Ăăăăă... aşa m-am trezit eu singura bucureşteancă între 20 de provinciali. ☺

Să socializăm, deci!

Cum de ne-am strâns de peste tot? Moţu-i unul dintre vinovaţi, cu al său grup la care a pus prima cărămidă, Drumeţii Montane. Aşa i-am cunoscut şi eu pe Fane &Co., în acea iarnă de neuitat a zăpezilor cu nemiluita.

Inculpatul principal e Doru, care a pus la cale Operaţiunea Geoagiu. El şi al său căpitan, Vasile.

Geoagiu-Băi (350 m altitudine) în date şi obiective turistice

☺ Staţiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi este componentă a oraşului Geoagiu din judeţul Hunedoara (la graniţă cu judeţul Alba), la poalele Munţilor Metaliferi.

☺ Primele date privitoare la existența localității Geoagiu (din anul 2000, cu statut de oraş) provin de pe vremea dacilor (mileniul I î.Hr.) și se datorează numeroaselor descoperiri arheologice făcute în zonă.

Numele „Germisara” al castrului roman construit după cucerirea romană  (secolul al II-lea d.Hr.) este de origine dacică – castrul fusese fiind ridicat pe locul unei vechi cetăți dacice. „Germisara” înseamnă „apă caldă” (germi înseamnă „căldură”; sara înseamnă „cădere de apă”) și se referea la apele termale din zonă, cunoscute de daci și exploatate apoi, la un nivel superior, de romani.

Așezarea s-a numit ulterior Thermae Dodonae. Aici veneau la recuperare soldaţii din legiunile romane.

În prezent, în zona acestor terme se află stațiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi.

Localitatea Geoagiu este atestată documentar din anul 1291.

În 1506, Geoagiu a fost reședință de domeniu feudal stăpânit de domnitori ai Țării Romanești – Radu cel Mare și Neagoe Basarab.

(sursa datelor de mai sus: cniptgeoagiubai.ro)

☺ Factorii naturali de cură din Geoagiu-Băi sunt reprezentaţi de apele termominerale, de nămolul terapeutic şi de bioclimatul local.

Apele termominerale parcurg în subteran 10-15 kilometri, având astfel o puritate deosebită (sursele de poluare sunt inexistente).

☺ Obiective turistice Geoagiu-Băi:

☛ Cascada Clocota;

☛ Băile Termale Romane (Complexul Termal Roman Germisara);

☛ Ștrandul cu ape termale, în care se găsesc trei bazine cu apă termală, având o temperatură de 32-33 de grade Celsius.

Ştrandul din Geoagiu-Băi – închis atunci când am trecut eu pe lângă el (extrasezon). În perimetrul Ştrandului Băile Daco-Romane au fost dezgropate (urme de) statui reprezentându-i pe Esculap și Egeea, plăcuțe votive din aur, monede, alte statui și un templu închinat nimfelor (de asemenea, rămăşiţe).

☺ Cum ajungeţi în Geoagiu-Băi?

*Cu trenul: coborâţi în halta Geoagiu-Băi;

*Cu transport auto: pe DN 7 (E68), pe traseul Sibiu-Sebeş-Deva, apoi abatere pe DJ 705, 12 kilometri până în staţiune.

DISTANŢE până în staţiunea Geoagiu-Băi:

*Din oraşul de reşedinţă Geoagiu – 6 km;

*Din Orăştie – 18 km;

*Din Deva – 46 km;

*Din Timişoara – aproximativ 200 km;

*Din Bucureşti – aproximativ 375 km.

Ce mai puteţi vizita în zona Geoagiu-Băi

☛ Capela Romanică (Rotonda) din Geoagiu - oraş.

Una dintre cele mai vechi biserici din ţară (cea mai veche biserică de piatră din România şi cea mai veche biserică medievală din România!), „Biserica rotondă” Reformată Calvină de la Geoagiu a fost ridicată în finalul secolului al XI-lea de familia Ákos, care stăpânea zona Geoagiu în acele timpuri.

În aceeaşi curte s-a construit, în secolul al XVI-lea, o altă biserică, în stil gotic.

☛ Castrul roman Germisara de la Cigmău şi o așezare civilă, la sud de satul Cigmău.

Castrul a fost descoperit abia în 2007 – suprafaţa pe care se găseşte era acoperită cu lucrări agricole, până în 1990. În urma acestora, au fost distruse (parţial sau total) o parte dintre ziduri.

Castrul roman de la Cigmău este considerat deosebit de important: apăra vechiul drum imperial care unea capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, dar și exploatările de aur din Munții Apuseni (Zlatna și Roșia Montană).

Este amplasat pe Dealul Urieșilor, platoul Turiac, pe drumul din Geoagiu înspre Simeria.

☛ În apropierea castrului roman Germisara nu rataţi să păşiţi de-a dreptul în istorie, pe drumul roman, monument istoric, cu o porțiune bine conservată. Este situat paralel cu drumul ce leagă astăzi Geoagiu-Băi de cătunul Poienari.

Vechiul drum roman era pavat cu dale poligonale şi avea, în unele locuri, adâncimea de 70 de centimetri. Deţinea rolul de legătură dintre castrul roman de la Cigmău (Germisara) şi termele romane de la (ce este astăzi) Geoagiu-Băi.

Zona este deschisă doar pentru turişti, fiind închisă circulaţiei auto!

☛ Cetatea (dacică) zidită de la Ardeu;

☛ Casa memorială „Aurel Vlaicu” din satul Aurel Vlaicu, ce aparţine tot de oraşul Geoagiu; atunci când s-a născut pionierul aviaţiei, în 1882, localitatea se numea Binținți.

☛ Adăugaţi la toate acestea o sumedenie de peşteri (Peştera Zidită, Peştera Prăbuşită) şi cheile din bazinul Văii Geoagiu (Cheile Madei / Cheile Măzii, Cheile Glodului, Cheile Cibului, Cheile Băcâiei şi Cheile Ardeului).

Nu foarte departe de Geoagiu se află obiective turistice arhicunoscute:

☛ Mănăstirea Prislop;

☛ Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa;

☛ Castelul Corvinilor din Hunedoara (Castelul Huniazilor);

☛ Cetatea Deva;

☛ Rezervaţia de zimbri din Haţeg;

☛ Complexul Muzeal Ţebea, Panteonul Moţilor şi Gorunul lui Horea din Ţebea;

☛ Muzeul Aurului din Brad;

☛ Cetăţile dacice din zona Costeşti – Hunedoara.

Sunt egoistă şi nu vă arăt acum nicio imagine din zona Geoagiu. Las surprizele să se dezvăluie în zilele următoare. ☺  Vă promit spectacol... la superlativ! Cu natură şi iar natură. Prin Munţii Apuseni, pe crestele Metaliferilor şi Trascăului. Cu apă din belşug, de cascadă şi de la băi. Cu adrenalină. Şi în aer, cu 400-500 de metri de gol.

Ne-am ales cu două zile (două şi jumătate eu ☺) super-faine, din toate punctele de vedere – pornind de la gaşca de nota 100, trecând prin natura uluitoare şi încheind cu vremea de milioane. Să tot petreci aşa...

Mica-mare excepţie foto: Băile Romane

Mulţumesc Liviu şi Mery, pentru găzduirea în maşină!

Mulţumim Hotel Aida, pentru găzduirea în cele 3 zile ale Operaţiunii Geoagiu!

☺ Zona-i super-liniştită, camerele sunt spaţioase şi dotate cu toate cele, accesul e gratuit la saună şi bazin, la masa de biliard şi la cea de tenis de masă. Da, aveţi şi unde servi masa, în restaurantul cochet care poate cuprinde aproape 100 de persoane.

Ce-i mai important, Doru şi Vasile ne-au făcut să ne simţim ca acasă! Poate şi mai bine! ☺

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate, în colaborare, de „Poveştile mele”, Ramona şi Liviu.