Aventurariţa! Creasta Buila-Vânturariţa (Munţii Căpăţânii), mini-Piatra Craiului

Traseu:

Cabana Cheia – Curmătura Comarnice – Curmătura Oale – creasta Buila-Vânturariţa (în apropiere de Vârful Vioreanu) şi retur

Sub deviza „Să descoperim munţii (ascunşi ai) României”, am purces în Buila-Vânturariţa, cel mai mic şi cel mai nou (2005) parc naţional. Suntem în judeţul Vâlcea, în sudul Munţilor Căpăţânii.

Cum bine grăieşte Monica: Cel mai mic parc, cea mai mare surpriză!

În Buila-Vânturariţa veţi întâlni sălbăticia în persoană. Brânuţe şi abrupturi cât cuprinde – atât în urcare, cât şi în coborâre.

Şi sălbatic, şi aventuros (expus), deopotrivă!

Mai staţi pe gânduri?

Data: 8-9 septembrie

Cazare: la cort, în incinta Cabanei Cheia

Buila am ales-o de comun acord, fiind o premieră pentru toţi trei, doi Adi şi un Eu.

Am uitat să vă spun un secret: prin aceste meleaguri vieţuieşte îndelung promovata ☺ Peşteră de smalard din Vâlcea (aka Miracolul din Vâlcea), unică în lume. ☺ ☺ ☺ Şi, ce să vezi?!, mirobolanta, nemaipomenita şi miracoloasa Peşteră de smalard se afla chiar în apropierea drumului nostru spre cabană! Să n-o ratăm, zic! ☺

Uimitoare inteligenţă pentru cel care scornit aşa ceva, dar şi ingeniozitate debordantă, pentru alăturarea unor fotografii de prin colţurile lumii şi construirea unui obiectiv pentru care şi Cascadei Niagara ori Cascadei Iguazú le-ar fi ruşine că există pe acest Pământ. Un puzzle care i-a adus mii de click-uri (că din asta trăim, nu din calitate) din partea unora care înghit informaţia nedigerată de fel.

De existat există cu adevarat în judeţul Vâlcea Peştera cu Lac, cunoscută şi ca Peștera Lacul Verde sau (surprize, surprize!) Peștera de Smarald. Se găseşte pe teritoriul oraşului Băile Olăneşti, în peretele vestic al Muntelui Stogşoare, la 990 m altitudine. Una dintre galeriile peşterii adăposteşte un mic lac - un metru lățime, 10 metri lungime și 3 metri adâncime maximă. Daţi un google la imagini şi lămuriţi-vă – deşi s-ar putea să vă loviţi tot de fake-ul zămislit de te-miri-cine. Câteva date tehnice găsiţi aici şi aici.

Aşadar, cineva a visat frumos, apoi a aşternut visul online, pentru sute de mii de click-uri aducătoare de bani şi de... ţepe.

Pe drumul spre Cabana Cheia, în preajma căreia urma să campăm, ne oprim la o căscăduţă. Pe aici circulă afluenţi direcţi sau indirecţi ai Oltului.

Înainte de tunelul din Muntele Stogşoarele

În tunel

După tunel ☺

 

Dez-greunăm maşina, ca să dea piept mai uşor cu râul.

Grătar în peisaj(e)

 Claia Strâmbă aflu că îi zice acestei formaţiuni

 

A doua zi, ne-am pricopsit cu un înnorat continuu – nu cer negru, nu ploaie, doar nişte picături fugare la plecare şi o mică răpăială cât ne-am plimbat prin pădure, la întoarcere, adăpostiţi de crengile dese.

La traseu înainte! Spre Curmătura Comarnice

Ca să ştii că ai venit PE munte (şi nu la munte ☺), o mică urcare-i amplasată chiar în debut. Apoi vine plimbarea, la „deal”, printre arbori.

Să nu uit:

„Comarnic” înseamnă, conform dexonline.ro, „colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani; adăpost (poliţă, scândură) la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului; parte a stânii unde se mulg oile”.

Spre Curmătura Oale

Din Curmătura Comarnice (1525 m), întâi se coboară spre Curmătura Oale (1583 m).

Drept să spun, m-au cam amuzat unele denumiri ale zonei.

Vârful Stogu (1494 m), care se vede de la Cabana Cheia)

Pauză! Deja? De ce? Uite-aşa!

 

O Curmătură şi nişte brăduţi; bine, fie, şi Adi

Doi Adi strâmbăcioşi – de la soare ☺

Poate plecăm şi noi azi...

Creasta Buila-Vânturariţa

Din Oale începe creasta.

Pentru început, e un sus-jos şi jos-sus cu repetiţie, printre rădăcini şi crengi ajutătoare, de jnepeni şi brăduţi.

Panta-i proiectată s-o simţi şi re-simţi. Din fotografii sigur nu bagi de seamă (tot) ce-ţi iese în cale.

Tehnica „în patru labe” e de mare ajutor! ☺ Atâta spun.

Măria Sa, Oltul!

Pagube? Insignifiante, deocamdată.

Cozia şi al său releu (dreapta)

Inconfundabil, Oltul

 

Citisem că Buila-Vânturariţa are o creastă mai dificilă decât a Piatrei Craiului. Mai mică (mai scurtă), da’ mai a dracu’! ☺

E-te, na! mi-am zis.

Şi na. Ia şi te miră, Toma Necredinciosul!

Mie una creasta Builei mi-a semănat cu un mini-nemarcat în Piatra Craiului. E calcar din plin, ca acolo!

☺ Culmea principală a Masivului Buila-Vânturariţa are 14 kilometri lungime.

Sunt nişte munţi în România care au darul de a fi subestimaţi. Mulţi au impresia că „sub 2000 de metri” înseamnă automat „uşor”. Omit să ia în calcul lungimea traseului, altitudinea, milioanele de coborâri şi urcări şi iar jos-sus, sus-jos. STÂNCA. Mă gândesc aici la Munţii Cozia, la Măcin cu al său Pricopan. Chiar şi la Munţii Baiului. Adăugăm pe listă Buila-Vânturariţa.

Cele mai de seamă în Buila-Vânturariţa sunt piscurile din denumire: Vârfurile Buila (1849 m) şi Vârful Vânturariţa Mare (1885 m), „cel mai interesant, accidentat şi mai înalt din masiv”, conform buila.ro.

Buila şi Vânturariţa Mare sunt despărţite de Şaua Ştevioara (1790 m).

Cele două vârfuri sunt apropiate ca distanţă.

 Ca să vă faceţi idee cum vine creasta Buila-Vânturariţa; info-foto: muntesiflori.ro

☺ Traseul de creastă în Buila-Vânturariţa a fost remarcat de curând, fiind reintrodus în circuitul turistic. „Banda roşie” a înlocuit vechiul marcaj „punct roşu”, între Valea Costeşti şi Curmătura Oale, cu trecere pe la Vârful Vioreanu (Vârful Vânturariţa II).

Între Curmătura Oale şi Vârful Vânturariţa (1885 m) sunt 3-4 ore, pe acest marcaj bandă roşie.

Şi dă-i, şi luptă!

Ce vedem noi aici: în dreapta, cele două stânci (vârfuri) se cheamă Stogu (1494 m, cea mare, care se vede de la Cabana Cheia) şi Stogşoare (aproximativ 1250 m altitudine – în poieniţa de sub ea se află cabana); şi mai în dreapta, Muntele Narăţu (care aparţine tot de Munţii Căpăţânii) şi Masivul Cozia

În stânga, Vârful Vânturariţa Mare (1885 m)

 

Aici se observă mai bine Stogu şi Stogşoare

Zâmbiţi, vă rog!

Cele două gâlme sunt Muntele Narăţu (stânga, prim-plan) şi Masivul Cozia – ceva mai în spate; la orizont, Munţii Făgăraş

Din cliclul „poziţii nefireşti”

Grohotiş? Este!

Împărăţia de Piatră a Builei. Dacă nu v-aţi îndrăgostit încă, acum e momentul!

Ioana Ochi Ager. Râdeţi voi, râdeţi, da’ iată ce-a ieşit (filmuleţul pe care îl zămislea Adi e ceva mai jos):

 

Tot căţărare, dar mai... verde

Pe sub podul de piatră. Arcada este, de fapt, o stâncă imensă, care s-a desprins, cândva-demult, din creastă şi s-a prabuşit pe locul „potecii” de azi. (Fotografiile sunt realizate pe traseul de întoarcere)

Revenire în Imensitate

Să (des)căţărăm şi noi ceva!

Buila-Vânturariţa, ceva mai blândă

Stogu, în toată puterea zoom-ului

Muntele Narăţu

...şi Cozia, cu releu (şi cabană) cu tot

Oltul, în razele după-amiezii

Licăr de toamnă

Cu zâmbăreală, spre Cabana Cheia! Prima fotografie e din Curmătura Oale.

Graba la grătar

După cum constataţi, astăzi nu am cucerit niciun vârf.

Colegii de tură au hotărât să nu mai tragem (vorba vine!) măcar până pe Vârful Vioreanu (1866 m). Nu că nu ne-ar fi trebuit decât juma’ de oră până acolo...! Poate şi mai puţin.

Mda, ne-am grăbit să ne întoarcem, căci Adi şi Adi aveau nevoie de nişte ore luminate pentru grătar – vânătoare de lemne, confecţionarea focului, carne de pârlit. Plus mâncat. ☺

Seara s-a încheiat cu o ploaie zdravănă (jur că nu le-am zis nimic în gând celor doi! ☺), ploaie care s-a oprit abia spre dimineaţă. Drept pentru care, Adi şi Adi prietenul lui (şi eu, pe alocuri) au tras un grătar pe fugă.

A doua zi, veneau Cornelia cu a sa trupă din Titu, pentru Brâna Caprelor. Semnal la telefon e (mai) deloc, aşa că legătura ia-o de unde nu-i! N-ai cum să-i avertizezi că-i ud – dar sunt băieţi mari şi se descurcă ei.

☺ Mai multe trasee în Buila-Vânturariţa găsiţi AICI şi AICI.

☺ Buila-Vânturariţa este un rai al alpiniştilor, în special în zona Cheile Cheii - Brâna Caprelor. Studiaţi aici toate traseele de căţărare din masiv.

La finalul listei, Creasta Buila-Vânturariţa apare cotată 1B.

Cum ajungeţi la Cabana Cheia din judeţul Vâlcea?

Condiţii şi preţuri

Pe un drum neasfaltat (forestier), 23 de kilometri, din satul Cheia (localitate componentă a oraşului Băile Olăneşti), dintre care o treime sunt răi – se pot parcurge în siguranţă şi cu o maşină cu gardă joasă, însă cu MARE ATENŢIE.

☺ Din Râmnicu Vâlcea până în satul Cheia sunt 20 de kilometri.

Cabana Cheia este situată în Valea Cheia, la intrarea râului Cheia în Cheile Cheii; drăguţ să dai unui râu numele „Cheia”. 
Dar, ce mă mir?!, şi la final de Cheile Ghimbavului tot de Cheile Cheii (Valea Cheii) am dat.

Valea Cheia, râul Cheia

Cabana Cheia oferă locuri de cazare în camere cu 2-14 paturi (40 de lei/zi/persoană) – plus locuri de campare.

☺ Oaspeţii au parte de apă la izvorul din curte; toaleta este situată în afara cabanei.

Nu vă bazaţi pe semnalul la telefon – este foooarte slab spre deloc!

Pentru rezervări, apelaţi numărul de telefon: 0723 279 899.

Foarte ospitalieri oamenii care au în grijă Cabana Cheia – ne-au cinstit cu câte o ciorbă ardei iuţi umpluţi cu brânză, la venire, cu 750 mililitri de ţuică plus un ceai.

☺ Preţ campare Cabana Cheia 2 corturi / 2 nopţi: 80 de lei (20 de lei/zi/cort).

☺ Taxă vizitare Parcul Naţional Buila-Vânturariţa: 5 LEI (biletul estre valabil 7 zile).

Toate căile de acces în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa le găsiţi aici.

BINE DE ŞTIUT pe creastă

☺ Mergeţi pe creasta din Buila-Vânturariţa NUMAI dacă aveţi experienţă montană!!!

Creasta din Buila-Vânturariţa este un traseu tehnic şi solicitant!

Citiţi cu ATENŢIE materialele informative, priviţi cu ATENŢIE fotografiile şi EVALUAŢI-VĂ bine (fizic, dar şi psihic) capacitatea de a parcurge traseul!

Nu plecaţi neinformaţi pe un traseu de acest gen (EXPUS)!

☺ Un „drum” pe creastă ţine şi de partea psihică, însoţită de o condiţie fizică pe măsură. Pe munte nu ai voie să te pierzi!

Pe creastă (şi nu numai), păşiţi cu atenţie, concentraţi în fiecare moment!

☺ Pe creastă e recomandat să colinzi fără rău de înălţime; dacă există, evitaţi să vă uiaţi în jos! Şi, foarte important, fără panică!

☺ Atenţie la prize! Verificaţi de două ori dacă „piatra de sprijin” este stabilă! Spre deosebire de Piatra Craiului (sau Bucegi), bolovanii / stâncuţele sunt, de multe ori, instabile (fărâmicioase).

Nu există material de sprijin – lanţuri/cabluri în Buila-Vânturariţa!

☺ Echipament (pe cel „clasic” nu îl pun la socoteală):

*Mănuşi speciale (ajută şi cele de bicicletă), pentru a vă proteja de stânca înţepătoare.

*Eventual cordelină, pentru părţile mai abrupte (verticale).

☺ Beţele de trekking sunt inutile şi vă incomodează pe creasta din Buila-Vânturariţa.

☺ Cum traseele din Buila-Vânturariţa sunt lungi, calculaţi-vă bine timpul – porniţi cât mai devreme în traseu!

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Bandă albastră (bandă roşie, triunghi roşu): Cabana Cheia (910 m altitudine) – Curmătura Comarnice (1525 m) 1 oră şi jumătate

☺ Punct galben: Curmătura Comarnice – Curmătura Oale (1583 m) 35 de minute

☺ Bandă roşie: Curmătura Oale – creasta principală Buila-Vânturariţa (~ 1800 m), în apropiere de Vârful Vioreanu (1866 m) şi retur la Curmătura Oale 4 ore şi jumătate

☺ Coborâre Curmătura Oale – Curmătura Comarnice – Cabana Cheia 2 ore (deh, oboseala!)

TOTAL: 9 ore (cu mici pauze plus pauza de masă)

Distanţa străbătută: 14 kilometri.

Traseul de creastă în Buila-Vânturariţa este considerat de DIFICULTATE MARE (traseu DIFICIL).

!!! ATENŢIE! Traseul de creastă în Buila-Vânturariţa este interzis iarna!!!

Citez de pe plăcuţa de la Oale: „Traseu dificil, expus, cu probleme de orientare” (valabil oricând).

Nu există SURSE DE APĂ de la Cabana Cheia până pe creasta principală Buila-Vânturariţa.

Alimentaţi-vă bine la plecare de la izvorul cabanei!

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu şi „Poveştile mele”.