Filmele (şi serialele) lunii aprilie

 

Să continui seria filmelor şi serialelor, pe care tocmai ce-am început-o AICI.

Evident că nu le-am văzut pe toate în aprilie anul ăsta sau în vreun aprilie specific; Povestea asta e doar scrisă în luna aprilie. ☺

 

Minx

E pus primul pentru că-i cel mai nou de aici.

Avem o poveste muuult mai pe faţă decât Masters of Sex sau The Affair, de exemplu, însă şi mult mai light.

În Minx nu-s numai note comice, e comedie în toată regula, cu ceva dramă presărată din când în când.

Acţiunea: În anii ‘70, în Los Angeles, Joyce tot încearcă să îşi publice revista la care visa încă din copilărie. Una feministă. Dă peste Doug Renetti, boss-ul multor reviste cu caracter pornografic. Acesta îi propune tinerei un mix între articole serioase şi o parte erotică, dând astfel naştere primei publicaţii erotice pentru femei. Ironia face ca Joyce să fie nu numai (prea) cultă pentru asemenea publicaţie, ci şi pudică.

Protagoniştii Ophelia Lovibond şi Jake Johnson au o chimie excelentă; şi când te gândeşti că rolul Doug a fost iniţial gândit ca o aparţie sporadică... asta îmi aminteşte de Luke din Gilmore Girls.

Neobişnuit pentru mine, întâi m-am delectat cu cele 10 episoade (de jumătate oră fiecare), abia apoi m-am apucat să cotrobăi prin culise. Sincer, am crezut că-i o poveste reală, toate premisele indicând asta. Mmmmm... nu; singura revistă cu numele „Minx” a fost publicată în Anglia, dar în perioada 1996-2000.

Aventurile unor italieni în Est (Est - Dittatura Last Minute, Adventures Italian Style)

Uite că am şi un film cu România... dar nu din România. ☺

Dacă vă era dor de atmosfera ceauşistă din finalul anilor ‘80, aici e de voi. Sau dacă vreţi să descoperiţi cozile, lipsurile, bişniţa şi tot ce era specific atunci, însă văzut prin ochii unor oameni din Vest.

În octombrie 1989, trei tineri din Cesena se hotărăsc să îşi petreacă vacanţa în Europa de Est comunistă. Ajung întâi în Budapesta, apoi în România. Cei trei învaţă despre mită, Securitate, despre cum să facă rost de benzină. Şi merg şi la Castelul Bran.

Fiind vorba despre România, sunt şi câţiva actori autohtoni pe acolo – printre ei, Julieta Szönyi, Ada Condeescu şi Ioana Flora; de asemenea, pe partea tehnică au fost implicaţi români.

Cred că am uitat să vă spun că totul are la bază nişte fapte care s-au petrecut în realitate şi că e inspirat de cartea „Addio Ceaușescu”, scrisă de doi dintre protagoniştii poveştii. Filmul a rulat la noi, în 2020, sub titlul „Est-Ultimele minute ale dictatorului”, în cadul Bucharest Best Comedy Film (deşi comedia nu e predominantă). 

The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society (Scrisori din insula Guernsey)

Sub bagheta lui Mike Newell (Four Weddings and a Funeral, Harry Potter, Donnie Brasco), intrăm în atmosfera de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Scriitoarea Juliet (Lily James) începe o corespondență cu membrii Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society, în care aceştia îşi împărtășesc experiențele de pe Insula Guernsey, ocupată de naziști. Juliet ajunge la faţa locului şi leagă prietenii pentru o viaţă. Bine, subiectul este mult mai complex – incluzând şi dragostea faţă de literatură; iar emoţiile nu se pot reda printr-o descriere sumară. 

☺ Insula Guernsey este situată în largul coastelor Normandiei.

În distribuţie se regăsesc Jessica Brown Findlay, Matthew Goode sau Penelope Wilton. Toţi trei plus Lily James au apărut în Downton Abbey. Tot ca o legătură cu Downton Abbey, un loc de filmare din Londra a fost folosit şi pentru serial.

Filmul ecranizează o carte apărută şi la noi, semnată de Mary Ann Shaffer şi Annie Barrows. Romanul este compus din scrisori pe care personajele şi le adresează unele altora. 

 

Promisiune de onoare (The Promise)

Film cu mare încărcătură istorică, despre genocidul armean de pe actualul teritoriu al Turciei (atunci Imperiul Otoman), din 1915-1918, în timpul Primului Război Mondial.

Mai multe despre evenimentele de atunci puteţi citi aici.

Între armeanul Mikael (Oscar Isaac), jurnalistul american Chris (Christian Bale) și Ana (Charlotte Le Bon), o femeie de origine armeană, se dezvoltă un triunghi amoros şi, mai presus de toate, o prietenie.

Promisiunea din titlu vine din faptul că Mikael acceptă să se căsătorească cu o localnică din sat după ce îşi termină studiile la Constantinopol.

Farul orcilor (El faro de las orcas, The Lighthouse of the Whales)

Emoţie infinită, într-o poveste (reală) absolut specială despre apopierea dintre un copil autist şi balene.

Farul orcilor e despre apropiere la orice nivel, despre vindecarea sufletelor şi deschiderea inimii. Cu peisaje la fel de emoţionante.

Beto, un om singuratic dintr-o provicie argentiniană, îşi petrece zilele urmărind orci, foci și lei de mare. Vine să îi tulbure liniştea Lola din Spania, împreună cu fiul său autist. Disperată, Lola îi cere ajutorul bărbatului pentru a face terapie cu copilul.

☺ Orca (balena ucigașă) este cel mai mare membru aparţinând familiei delfinilor.

Un cal de vis (Dream Horse)

O poveste adevărată impresionantă, despre Dream Alliance, un cal de curse crescut în anii 2000, într-un orăşel din Ţara Galilor, de barmaniţa Jan (Toni Collette). Banii pentru antrenarea şi participarea la curse a armăsarului au fost adunaţi dintr-o chetă la care au contribuit vecinii, deloc înstăriţi – de aici numele calului, în traducere „Alianţa de vis”.

În Dream Horse îl puteţi vedea şi pe Damian Lewis.

Nu trebuie să te pasioneze neapărat lumea curselor sau caii în general ca să te atingă „Dream Horse”.

☺ Anterior filmului a existat un documentar despre subiect, „Dark Horse: The Incredible True Story of Dream Alliance”.

Salvat de Ruby (Rescued by Ruby)

Rămânând la producţiile inspirate din realitate, vă invit să urmăriţi un duo superb om-animal, adică un poliţist şi o căţeluşă... cam nărăvaşă. Dan visează să se alăture unei unități K-9 – o unitate de acest tip foloseşte câini de serviciu pentru a îndeplini responsabilitățile unui ofițer de poliție; acesta trebuie să aibă grijă de partenerul canin, inclusiv să îl antreneze.

Şansa lui Dan apare o dată cu Ruby, pe care o salvează în ultimul moment de la un adăpost canin. Patrupedul care îi dă viaţă lui Ruby este, la rândul său, un câine salvat la timp tot de la un adăpost.

Şi dacă vă întrebaţi cât de trasă de păr este acţiunea de căutare/salvare din partea finală, ei bine, ea s-a petrecut chiar aşa, cu acea coincidenţă greu de crezut.

Seberg

Tot o poveste reală, de data aceasta de la finalul anilor ‘60, despre filajul ilegal al FBI asupra actriţei franceze Jean Seberg (Kristen Stewart).

Acţiunea agenţiei coordonate de J. Edgar Hoover a pornit de la implicarea politică (și romantică) a lui Seberg cu activistul Hakim Jamal – rudă cu Malcolm X.

Jean Seberg a fost căsătorită cu scriitorul Romain Gary, care apare ca personaj în film.

O zi minunată în cartier (A Beautiful Day in the Neighborhood)

Un recital al lui Tom Hanks – nominalizat pentru rol la toate premiile importante: Oscar, Globul de Aur şi BAFTA.

Fred Rogers (1928-2003) a fost creatorul și vedeta popularei emisiuni pentru copii „Mister Rogers’ Neighborhood”. Jurnalistul Lloyd Vogel (Matthew Rhys) primeşte sarcina de a întocmi un portret al lui Rogers.  Un cinic desăvârşit, Vogel consideră asta sub nivelul lui. Însă înâlnirile cu cel mai iubit vecin al Americii îl învaţă despre empatie şi bunătate, iar  cei doi ajuns să lege o relaţie de prietenie.

Chris Cooper îl interpretează pe tatăl lui  Vogel.

Povestea este inspirată dintr-un articol semnat de Tom Junod, cel care a stat la baza personajului Lloyd Vogel din O zi minunată. Articolul din Esquire avea titlul „Can You Say... Hero?” şi a fost publicat în noiembrie 1998 – îl puteţi citi AICI.

Nu depăşim limita poveştilor adevărate, doar trecem în Marea Britanie, pentru două miniserii.

A Very English Scandal (Un scandal britanic)

Îl are ca protagonist pe Jeremy Thorpe (1929-2014), interpretat de Hugh Grant, într-o schimbare radicală faţă de comedioarele romantice din care îl ştim cu preponderenţă. Thorpe era liderul Partidului Liberal la finele anilor ‘60. Cariera îi e ameninţată de fostul său iubit, Norman; aşa că... trebuie să să îl elimine. Thorpe a fost primul politician britanic judecat pentru conspirație la crimă.

Ben Whishaw a câştigat un Emmy, un premiu BAFTA şi Globul de Aur pentru rolul Norman; Hugh Grant a primit şi el nominalizări.

☺ Regizorul Scandalului britanic este Stephen Frears (Philomena, The Queen).

Fără legătură cu cel de sus, A Very British Scandal (Un scandal tipic britanic)

O vedem pe actriţa Claire Foy tot într-un rol de epocă, după cel The Crown, super-serialul despre tinereţea (şi maturitatea) Reginei Elisabeta a II-a.

Seria prezintă divorțul super-mediatizat, din anii ‘60, dintre Ducele (Paul Bettany) și Ducesa de Argyll (Claire Foy), din care nu au lipsit acuzații de falsificare, furt, violență, consum de droguri, mită și o fotografie explicită. Margaret a înfruntat procesul cu mult curaj şi stăpânire de sine, deşi a fost trădată de prieteni ei și făcută de râs în public. Care public a savurat fiecare moment al decăderii ei. Cum e şi acum, cu orice persoană ceva mai importantă.

Sportul englez (The English Game)

Ghiciţi la care sport se referă?

Ce poate fi mai englez decât fotbalul?! (bine, şi rugby-ul ☺)

Sportul englez e tot o miniserie, despre originile asociaţiei moderne a fotbalului şi despre diferențele dintre clasele sociale. Avându-l creator pe Julian Fellowes (Downton Abbey, Gosford Park), veţi vedea nu numai sport, ci şi mult din vieţile personale ale protagoniştilor.

În anii 1870, fotbalul în Marea Britanie era un sport pentru cei bogați. Vedeta unei echipe a clasei muncitoare și starul unei echipe alcătuite din membri ai clasei superioare îşi dau mâna şi schimbă jocul pentru totdeauna.

Sex Education

Eu l-am ocolit un timp, că mi se părea aşa, deşănţat şi lipsit de substanţă. N-am stat să citesc despre el, am luat direct prejudecata bazată pe titlu. ☺ Şi când am citit un rând jumate de descriere, am văzut că e cu un băiat-adolescent... am tot zis „pas”; cu toate că băiatul e Asa Butterfield, iar mama lui, Gillian Anderson.

Iaca, nu-i nimic din ce credeam – e în primul rând dramă, apoi comedie, ambele presărate cu nişte psihologie – şi din aia sexuală ☺ – şi filosofie.

Deci: Otis, un tânăr mai puţin adaptat din punct de vedere social, locuieşte cu mama lui, terapeut sexual. El începe să folosească ceea ce ştie (teoretic doar) pentru a-şi ajuta colegii. Şi e la rândul lui ajutat de Maeve, fata cea rea.

Atenţie! Creează dependenţă. Să nu ziceţi că nu v-am spus.

Bolnav din dragoste (Lovesick)

Un alt titlu, tot englezesc, ce poate induce în eroare de siropeală.

...fiindcă e total nemetaforic: Dylan află că are o boală cu transmitere sexuală şi ia legătura cu fiecare femeie cu care a întreţinut relaţii sexuale, pentru a împrăştia vestea proastă. Acesta-i pretextul pentru a ne strecura, prin flashback-uri, în viaţa lui şi a celor mai buni prieteni ai săi - colegi de apartament. Cu fiecare episod, vedem schimbările prin care trec protagonistul şi ceilalţi.

Relaţiile de prietenie şi de dragoste din serial sunt prezentate realist, cu toate complicaţiile şi în toată complexitatea lor.

Corespondenţi speciali (Special Correspondents)

Să ne întoarcem la filme, dar menţinând tenta britanică – Corespondenţi speciali e o creaţie a lui Ricky Gervais, chiar dacă acţiunea se petrece în Statele Unite.

Gervais a făcut aici un remake al franţuzescului Envoyés très spéciaux.

Un jurnalist de radio infatuat (Eric Bana) și tehnicianul său, Finch (Gervais), sunt trimiși în Ecuador pentru a transmite despre războiul civil de acolo. Finch pierde paşapoartele, iar cei doi rămân blocaţi în New York. Aşa că aşa-zisele corespondenţe speciale le transmit de acolo, dintr-o locuinţă improvizată. Ba îşi pun la cale şi propria răpire!

În film mai apar, printre alţii, Vera Farmiga, Kelly Macdonald, Kevin Pollak şi America Ferrera.

Timpuri bune (Cemetery Junction)

Întâmplător, la cârma filmului e tot Ricky Gervais; n-a fost nimic programat, fix aşa s-a nimerit, să le urmăresc unul după altul, Corespondenţii şi Timpurile. Diferenţa faţă de primul e că aici Gervais face echipă cu Stephen Merchant la regie şi scenariu şi că apare foarte puţin pe ecran.

Într-un orăşel din Anglia anilor ‘70, trăiesc trei prieteni de 20 şi ceva de ani. Unul îşi reîntâlneşte iubita (Felicity Jones) din perioada şcolii, acum logodită. Intriga e mult mai complexă, mai axată pe partea socială, dacă doriţi să o descoperiţi.

Dintre ceilalţi protagonişti din Timpuri bune, Tom Hughes, Ralph Fiennes, Matthew Goode şi Emily Watson.

☺ Premisa/intriga filmului se bazează pe cântecul „Thunder Road” al lui Bruce Springsteen.

Setul final (Cinquième set, Final Set)

Am vorbit de curând despre tenis în filme, vorbesc din nou.

Avem Roland Garros, o avem pe Kristin Scott Thomas.

E cu dramatism cât încape; mai ales în ultima jumătate de oră ai impresia că urmăreşti un meci de tenis propriu-zis.

Thomas a fost un copil-minune al tenisului profesionist, dar s-a oprit repede din creşterea anticipată. La 37 de ani, decide să îşi încerce din nou şansa la Openul francez, în ciuda unui genunchi care îi tot cauzează probleme. Ambiție, perseverenţă, mult strâns din dinţi şi sânge, la propriu, pentru a-şi înfrunta demonii.

Un film asemănător, dar având în prim-plan Wimbledon-ul, cu Kirsten Dunst şi Paul Bettany, se cheamă chiar aşa, „Wimbledon”.

Însă Setul final e mult mai axat pe tenis, ca sport, decât cel menţionat mai sus – deşi ultimul beneficiază de aportul lui John McEnroe şi Chris Evert.

Jaf cu stil (Going în Style)

Un film uşurel, cu actori de calibru, reuniţi în regia lui Zach Braff.

Trei prieteni de-o viaţă, ajunşi la vârsta a treia (Morgan Freeman, Michael Caine şi Alan Arkin), pun la cale un jaf la o bancă, după ce aceasta le înghite economiile.

Jaf-ul n-o să vă rămână în memorie, însă merită o vizionare, pentru cei trei „titani”. Şi pentru Matt Dillon, Joey King şi, mai ales, pentru Christopher Lloyd.

Remake după originalul din 1979.

Ne mutăm un pic în sfera SF, varianta spaţiu.

Pasagerii (Passengers)

Chiar dacă scârţâie un pic la detalii, merge. ☺

O navă spațială transportă pe planeta Homestead 2 peste 5.000 de pasageri, care se află în capsule de hibernare. În urma unei defecțiuni, Jim (Chris Pratt) se trezește, cu 90 de ani mai devreme decât era programat. Un an întreg interacționează doar cu un barman robot (Michael Sheen); nemaisuportând singurătatea, o trezeşte pe  scriitoarea Aurora (Jennifer Lawrence).

Cele două nominalizări la Oscar ale Pasagerilor sunt pentru categorii tehnice.

Spaţiul dintre noi (The Space Between Us)

Tot din spaţiu, dar mai copilăresc... aşa. Fiindcă începe cu un copil. ☺

Gardner (Asa Butterfield) este primul om născut Marte. Când creşte, începe să caute indicii despre tatăl său şi despre planeta de origine, Pământul; în acest timp, leagă o prietenie online cu o adolescentă din Colorado.

Dacă doriţi să îi revedeţi, Gary Oldman şi Carla Gugino sunt şi ei pe acolo, ori în spaţiu, ori cu picioarele pe Pământ, la propriu.

Moonshot

O comedioară originală cu aventuri şi ceva dramă-SF.

Acum, na!, nu-i deloc vreo capodoperă, e doar ceva pentru o seară relaxantă sau o zi ploioasă şi leneşă.

În viitor, pe planeta Marte ajung din ce în ce mai mulţi oameni. Doi tineri se urcă într-o cursă de pe Pământ pe Planeta Roşie, fiecare cu scopul de a ajunge la jumătatea lui, care se află acolo. În rolul fondatorul companiei care facilitează transportul Pământ-Marte apare Zach Braff.

Despre aspiraţia de a ajunge pe o altă planetă şi despre viaţa acolo vă recomand cartea Biblioteca de pe Lună de Francesc Miralles. Şi, dacă aveţi dispoziţia necesară, filmul Ad Astra cu Brad Pitt şi Tommy Lee Jones. Sau, cu Marte exclusiv, cartea Marțianul de Andy Weir şi filmul omonim cu Matt Damon.

 

J’ai épousé une ombre (I Married a Shadow, 1983)

Hélène (Nathalie Baye, nominalizată la Premiul César) e însărcinată şi tocmai a fost abandonată de iubit. Într-un tren, cunoaşte un cuplu tânăr, Patricia şi Bertrand. Trenul deraiază, iar femeia e luată drept Patricia; şi ajunge în casa lui Bertrand, unde trăiesc părinţii acestuia.

 O adaptare ulterioară, mai cunoscută, a aceluiaşi roman după care s-a realizat filmul, „I Married a Dead Man”, este Mrs. Winterbourne (1996), cu Shirley MacLaine, Ricki Lake şi Brendan Fraser.

Autorul american Cornell Woolrich (1903-1968) a lăsat în urmă o serie de scrieri care au cunoscut ecranizări de succes – printre ele, Rear Window şi Original Sin.

O pasiune de-o vară (Le passager de l’été, One Summer)

De data aceasta, protagonistă este Laura Smet, fiica lui Nathalie Baye de mai sus şi a lui Johnny Hallyday. Iar debutanta în ale regiei, Florence Moncorgé, este fata lui Jean Gabin.

În Franţa de după al Doilea Război Mondial, într-un sat din Normandia, ajunge Joseph, care găseşte de muncă la ferma lui Monique (Catherine Frot). Între Joseph, Monique și fiica acesteia (Laura Smet) se formează un triunghi amoros.

Nu-i o poveste romanţioasă, nici veselă, însă are trăire şi ceva implicaţii psihologice.

Şah la regină (Joueuse, Queen to Play)

Într-un sătuc, Hélène (Sandrine Bonnaire) duce o viață monotonă. Într-o zi, vede un cuplu care joacă şah şi rămâne de-a dreptul fascinată. Deşi nu are pregătire... intelectuală, aleargă după perfecţiune în acest joc. Ajutorul vine de la doctorul Kroger (Kevin Kline).

Şah-ul se bazează pe romanul de debut al nemţoaicei Bertina Henrichs, care trăieşte în Franţa.

Dacă am început cu un serial, să închei tot aşa. Cu două.

Made for Love

Titlul poate părea romantic de-a binelea, dar (mini-)serialul e o amestecătură plăcută de comedie şi SF. Şi dramă. Romantismul e mai degrabă... digitalizat; ştiu, nu se mai numeşte romantism aşa ☺, însă acel „Made for Love” e chiar un dispozitiv de implantat fix în creier. La propriu. Care dispozitiv te-ar (inter)conecta la tot ceea ce face şi simte celălalt, perechea adică.

Actriţa principală (Cristin Milioti) e simpăticuţă, iar Ray Romano e plantat într-un rol asemănător celui în care l-am văzut eu ultima oară, în adorabilul Parenthood.

Umorul e acolo, cum ziceam, dar e cam negru, cu accente cinice.

Şi tocmai ce vine un nou sezon, probabil la fel de scurt la primul. ☺

Hazel se sufocă, la propriu, în căsnicia super-tehnologizată cu fondatorul Gogol (☺) şi fuge la propriu în casa părintească.

Ecranizare după un roman semnat de Alissa Nutting.

Iubirea: Curs pentru începători (Love 101 - Aşk 101)

Titlul e tradus cumva mot à mot – „aşk” înseamnă „dragoste”, iar „101” e indicativul unui curs destinat începătorilor; văd că turcii au preluat asta de la americani.

Descrierea nu-i cine ştie ce incitatoare la vizionare, pentru ce oferă serialul: În 1998, avem de-a face cu un grup de adolescenți, fiecare rebel în felul lui. Singurul cadru didactic care votează pentru ne-exmatricularea lor e profesoara Burcu. Pentru a-i avea în continuare susţinerea, tinerii trebuie să facă tot posibilul ca ea să rămână în şcoală şi să renunţe la transferul în alt oraş, deja pregătit. Şi... trebuie să o facă pe tânără să se îndrăgostească. Nu e singurul plan pe care îl ticluiesc.

Eu l-am evitat destul pe Aşk, din cauza a ceea ce părea o acţiune de doi lei, fără cine ştie ce implicări dramatice.

Iaca, e cu drame personale, cu realism cât încape, cu Emoţie, în 16 episoade de câte 40 de minute. Şi un pic de comedie, ca să nu fie încrâncenarea chiar cea mai cea. Şi, mai important, nu se joacă cu momente moarte, de umplutură. Totul, dincolo orice superficial.

În mici secvenţe, adolescenţii de atunci apar ca adulţi, pe la 40 de ani.

Ştiu că „e turcesc” şi pentru mulţi poate părea câh asta; dacă vreţi să mă credeţi pe cuvânt cu recomandarea, bine, dacă nu, nu. Oricum, e prima producţie turcească de gen pe care o urmăresc; nu pot Kanal D, TDC etc., alea seriale telenovelistice şi bune de întins pelteua.

☺ Despre filmul turcesc Love Likes Coincidences am scris aici.

În finalul-finalurilor vă las în compania a două documentare despre filme.

The Movies face o călătorie prin istoria cinematografiei, începând cu Epoca de aur (1930-1950), cutreierând prin fiecare decadă până în prezent, prin intermediul imaginilor şi a interviurilor cu protagonişti ai producţiilor de neuitat. Printre producătorii executivi, Tom Hanks.

În The Movies That Made Us regăsiţi majoritatea titlurilor care au făcut istorie, cu povestea lor mai puţin ştiută. De exemplu, ştiaţi că Dirty Dancing (cel cu care debutează seria) a fost super-respins, fiind considerat „film pentru fete”, ajungând în final să fie produs, cu un mini-buget, de o companie care s-a ocupat iniţial cu distribuţia de filme video? Sau că Jennifer Grey a refuzat iniţial să îl aibă ca partener pe Patrick Swayze?

Mai intrăm în culisele de la Home Alone (Singur acasă), Ghostbusters (Vânătorii de fantome), Die Hard (Greu de ucis), Back to the Future (Înapoi în viitor), Pretty Woman, Jurassic Park, Forrest Gump şi altele.

Foto deschidere: Protagoniştii din „Farul orcilor”