Traseu:
Azuga – Valea Grecului – Şaua Grecului – Vârful Grecului – Culmea Grecului – Azuga
Frig tare-i... dar ce nu face omul pentru pasiune şi din pasiune?!
Bine, la modul cel mai cinstit, n-a căzut peste noi gerul preconizat de acasă – n-a fost deloc cald, doar că n-am îngheţat din prima. ☺
Vântul şi-a dat în petec atât cât l-am lăsat noi, că ne-am adăpostit mai mult prin pădure, unde senzaţia a fost de bine-binişor.
Ca să termin cu teoria... de fapt, cu asta trebuia să încep: reîntâlnirea cu gaşca din Titu, după doi ani şi jumătate. Wow! Când a trecut atâta de la Custura Sărăţii a Făgăraşului?!
Valea Grecului, joaca prin zăpadă
Din Gara Azuga se merge puţin în lungul căii ferate, spre sensul Predeal, şi se urmează marcajul triunghi galben.
După trecerea râului Prahova, se intră în pădure, pe firul apei.
De aici, liber la potecărit! Sau la spart zăpadă, după caz. Şi de trecut de ‘nșpe ori apa, pe o parte şi pe alta.
☺ Marcajul triunghi galben se desparte în două: unul duce în Valea Grecului, celălalt pe Culmea Grecului. Ambele se opresc în Şaua Grecului (1385 m).
Pentru Culmea Grecului, se face uşor dreapta.
În prima ei parte, Valea Grecului ne primeşte cu un urcuş domol; abia mai târziu vom trage pe pante bunicele, până aproape de ieşirea din pădure, în Şaua Grecului, cum ziceam.
☺ Spre deosebire de Vale, Culmea Grecului vine cu abrupt din prima şi o cam ţine aşa până unde se întâlneşte cu traseul de Vale; amândouă duc spre Vârful Grecului (1432 m altitudine), pe care-l vânăm noi astăzi.
Deci: zăpada neatinsă de picior de om sau de animal ☺ e locul meu de joacă, bun de dat în mintea copiilor.
Ştiu că-s ceva ţăcă atunci când mă „lupt” cu ea, înaintând mai greu decât colegii de drumeţie.
Dar, vaaaaaaiii... zăpada aia scârţâind sub tălpile bocancilor, pulver... aaaahhhh!
Mi-a amintit, pe alocuri, de Sâmbăta cea de basm. Bine, tura la Sâmbăta rămâne în top sus-sus; nu ştiu cine ar putea să detroneze Povestea scrisă atunci de noi...
E bine şi pe potecă... dacă nu-i altă cale
A se observa că n-am mănuşi – ceea ce, la cât de friguroasă sunt, e un mare plus; cu alte cuvinte, mă simt atât de bine, că am uitat de frig!
Valea, frumos evidenţiată
A nu-ştiu-câte trecere a apei
Începe să se resimtă urcuşul
Dăm de o fulguială uşoară la ieşirea din pădure. Va fi la fel şi pe vârf; nu-i deloc deranjantă.
Tot la ieşirea din pădure, ne aşteaptă Şaua Grecului (1385 m). Urcăm drept în faţă spre Vârful Grecului (1432 m).
☺ Traseul până pe Vârful Grecului nu este marcat, dar nu pune nicio problemă.
Traseul marcat mai departe (tot triunghi galben), spre Şaua Baiului şi Cabana Diham, ocoleşte Vârful Grecului.
Vârful Grecului (1432 m altitudine)
O ştiţi pe aia cu „vântuleeeeee!? Iac’, a revenit, şi tot în Bucegi!
Să te ia pe sus, nu alta, spre vârf. Că pe vârful propriu-zis şi-a făcut de cap vântul de mamă-mamă. Cu tot cu rafale.
Am ajuns, facem poze:
Fiindcă-s cam chioară :) adică fiindcă mi s-au închis foooooarte taaaareee ochelarii de la lumină, am reuşit marea performanţă să dau cu capu’n crucea de pe vârf. A... şi pentru că şi deoarece stau bine cu orientarea. ☺
A rezultat o coajă micuţă, protejată fiind de căciulă şi glugă... că tare-i tare lemnul ăla!
Fiţoşi, Colţii Morarului s-au lăsat aşteptaţi. Nişte miimi de secundă s-au arătat doar. Şi cât am stat la pândă să-i vedem...
Coştila s-a dovedit ceva mai prietenoasă; doar oleacă, să nu trădeze Colţii.
Ceva mai jos de Colţii (Acele) Morarului
Ce-ar fi trebuit să mai vedem, în caz de atmosferă clară: Vârful Jepii Mici (2143 m), Vârful Caraiman (2384 m) şi Crucea Eroilor; Releul/Vârful Coştila (2490 m) – mă rog, s-a zărit ceva din el; Vârful Bucşoiu (Vârful Bucşoiu Mare, 2492 m) şi Creasta Bucşoiului Mic (Creasta Balaurului, Creasta LaBalaur).
Ar mai fi Vârful Postăvaru (1799 m), Masivul Piatra Mare; Munții Neamțului și Munții Baiului.
Cine urcă tre’ să şi coboare
Bucurii în priviri, printre stropi de nea
N-am mai atacat Dihamul. Că era prea mult în ger-oiul ăla şi ne simţeam prea bine să forţăm până pe Vârful Leuca Mică (1448 m), apoi în Şaua Baiului (1354 m) şi mai departe la Cabana Diham (1320 m).
☺ Traseul complet Azuga – Culmea Grecului (pe unde ne-am întors azi) – Cabana Diham l-am prezentat AICI.
Culmea Grecului
Din Şaua Grecului revenim la civilizaţie pe partea cealaltă, pe Culmea Grecului.
La cât soare nu se anunţa pentru azi, a fost mai mult decât perfect – razele au creat luciri unice, cu scântei de zăpadă luminând văzduhul pe alocuri, în Pădurea Fermecată.
Am mai pus în aplicare nişte Gică Contra şi am intrat în zăpada neatinsă pe unde mi s-a năzărit.
Mi-am făcut eu potecă, aşa, în vreo 85% din ruta de coborâre – varianta mea... neregulamentară, prin albul imaculat. O ne-bu-ni-eeee!
Se mai îndeasă el piciorul prin zăpadă, da’ nu-i bai, se scoate uşor, nu ca aici.
Să nu fiu singura ☺
Şi regulamentar, strâmbând la poză
Raze de Fericire
Ne-am suit în trenul de întoarcere pe ultima sută, pe la ora 15. Nu am cumpărat bilete pentru revenirea acasă, am avut noroc să aterizeze un tren fix când am terminat noi tura.
Ce devreme... şi câte amintiri!
INDICATOARE. Altitudini, durată – în condiţii de iarnă
☺ Triunghi galben: Gara Azuga (933 m altitudine) – Valea Grecului - Şaua Grecului (1385 m) 2 ore, cu pauze
*între Şaua Grecului şi Vârful Grecului (1432 m) nu există marcaj.
Urcare Şaua Grecului – Vârful Grecului: aproximativ 20 de minute.
☺ Triunghi galben: Şaua Grecului – Culmea Grecului – Gara Azuga 1 oră şi 45 de minute, cu pauză de masă inclusă (ar fi cam o oră spre jumătate fără popasul făcut de noi)
TOTAL: 4 ore şi 45 de minute, cu pauzele de rigoare
Distanţa străbătută: 12 kilometri.
Traseul Azuga – Valea/Culmea Grecului – Vârful Grecului este considerat de DIFICULTATE MICĂ (traseu uşor) spre MEDIU, în condiţii de zăpadă mare.
SURSE de APĂ
Dacă nu aveţi altă soluţie, din apa de pe Valea Grecului.
traseu!!!
ATENŢIE la urşi (şi mistreţi), mai ales dacă sunteţi singuri!
NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu.
Wow! Ce drumeție/excursie faină!
RăspundețiȘtergereMulţumim frumos!
ȘtergereCam frig... dar a meritat :)