Pagini

vineri, 24 mai 2019

Mălăieşti... ca-n poveşti! (Munţii Bucegi)





Traseu:
*Uzina Electrică Râşnov – Cabana Mălăieşti – prima căldare a Văii Mălăieşti şi retur


Povestea celor două zile în două masive a început aşa:
Mariana voia neapărat la munte încă de săptămâna trecută. Ştia ea de ce. (La mulţi ani!) Cum primăvara asta dă cu virgulă, am zis „pas”. Mariana şi Benone s-au plimbat atunci pe la poale, printre ceţuri, stropi de ploaie şi bucăţele de nea.

Marţea următoare primesc un alt mesaj de la Mariana – e stabilit: prima zi Malăieşti, a doua zi brânduşe la Grind, în Piatra Craiului. Trag nădejde să nu mai fie ţeapa de la Diham cu vestitorii primăverii.
...Ar fi doar a treia oară pentru mine la Cabana Mălăieşti – premiera, îngheţată şi înstelată, o găsiţi AICI; a doua incursiune am povestit-o AICI. După iarnă şi toamnă, e de „bifat” primăvara. Care a fost tot iarnă, în ultimă instanţă.

Ce diferenţă între copacii înfloriţi, care de care mai colorat, printre care m-am plimbat vineri, şi iarna adevarată de pe munte din această perioadă!
Parcă nici nu-mi vine să mai dau nas în nas cu zăpada acum... Dac-ar fi numai zăpadă, da’ ştiu că nu ne va lăsa în pace nici gheaţa.



Data: 23 martie
Cazare: în satul Peştera (judeţul Braşov), Casa Felinarul Munţilor

Pe Mariana şi Benone îi prindem în Sinaia.
Maşina se încadrează pe DN 73A, spre Pârâul Rece – cel pe care l-am luat la pas în tura de Valea Iadului.
Drumul din Râşnov spre Uzina Electrică îl găsim asfaltat – marcajul bandă albastră e prezent deja.
Din parcarea din apropierea uzinei străbatem 1,4 km de drum forestier până la podeţul peste pârâul Mălăieşti, aflat pe partea stângă.



Intrarea în Parcul Natural Bucegi şi bifurcația cu drumul forestier Mălăiești – puteţi lăsa şi aici maşina, ca să mai scutiţi din efort

E un pic de pantă


Splendoare de Bucegi, abia la început; Măria Sa, Bucşoiul (Mare) – al treilea vârf cel mai înalt vârf al Bucegilor (2492 m) se poate observa şi în fotografia precedentă




De la punte începe urcuşul propriu-zis.
Pantele, abrupte pe alocuri, au fost mai uşor înghiţite cu mici povestiri despre cunoştinţe comune. Vă rog, nu le numiţi „bârfe”.





La vreo 20 de minute de mers, traseul din Râşnov se intersectează cu drumul care vine de la Cabana Diham/se duce la Cabana Diham – marcaj cruce albastră.



Cu gheaţă, înainte!







Singurii ghiocei ai zilei


Râpa lui Dae

Locul acesta cu o panoramă impresionantă poartă cu el o mică legendă: măgarul unui om numit Dae ar fi căzut în prăpastie.








Mai uşor cu urcuşul de aici – ne plimbăm chiar pe plat la un moment dat, care moment ţine aproape un kilometru.
După care, pun-te iar pe urcat! După care e iar lin...








Raze spre Abruptul Bucşoului (Mare)







...după care mai suim niţel... mai o şedinţă foto... că de-aia am venit la munte.





Padina Crucii, integrală




Crucea de pe Padina Crucii


30 de minute până la Cabana Mălăieşti






Ce mare-i marcajul!





Mic stratul de zăpadă!



Aaaatenţie, Bucşoiu! (şi alte şedinţe foto )



















Bine aţi venit la Cabana Mălăieşti!
Nu degeaba Mălăieştiul şi-a căpătat renumele de „cea mai frumoasă cabană din Munţii Bucegi”

Gaaata!!!





Mălăieşti... ca-n poveşti! Amplasarea de poveste a Cabanei Mălăieşti, între Culmea Bucşoiu Mare, Culmea Scara şi Creasta Padina Crucii


Ca o concluzie, traseul Uzina Electrică Râşnov – Cabana Mălăieşti nu prezintă porţiuni expuse. Solicitantă este diferenţa de nivel de 850 de metri.


Ba e soare, ba e ceaţă. În câteva secunde se face schimbul. Se lasă răcoareee pe terasa cabanei. Bate vâjul.
Gata, nu mai e cale de înseninare în marea de cenuşiu...! E vreo 2:00 ceasul, la ora asta soarele pe ora de iarnă nu mai are putere în faţa gheţarului din aer şi a vântului însoţitor.











Fiindcă timpul nu ne-aleargă chiar în ultimul hal şi neastâmpărul joacă în picioarele noastre, decidem să ne mai stoarcem energia mai sus de cabană.
Eu am pornit cu gând de Padina Crucii (1950 m), pe care am ratat-o de Revelionul 2015/2016, din cauză de frig şi bocanci „improvizaţi”.
Ei au vrut înspre Hornurile Mălăieşti.

Biiine, m-aţi convis – spectacolul din căldările Văii Mălăieşti, spre Hornurile Mălăieşti, a fost mai măreţ.

Am avut marele ajutor al lanţurilor (pisicuţelor) împrumutate de la Adi – chiar dacă-s cam mari şi se bălăngăne de mama focului ţepişorii.



Să cățărăm și noi ceva! (expresia lui Dragoş)






Senin!!!


Desene prin zăpadă





Se măreşte cantitatea de zăpadă pe centimetrul pătrat. Trecem la procedeul înot, căci stratul de zăpadă trecea de genunchi, prin destule porţiuni.


Mostră












Turnul Mălăieşti









 





Hornurile Mălăieşti (Hornul Mic în stânga, Hornul Mare în dreapta)


Coloşi de piatră în marea de alb

Dacă vă uitaţi bine de tot în stânga, veţi dibui marcajul triunghi albastru spre Brâna Caprelor, care duce în apropierea Vârfului Bucşoiu (2492 m)





Hornul Mare (dreapta), cu câţiva turişti


Final de ascensiune. Încă o mie de poze şi urmează una dintre cele mai aşteptate revederi, cea cu Peştera, satul de sub nori. Şi cu Viorel!

Doar un kilometru am mers de la cabană până în prima căldare a Văii Mălăieşti, însă cu 180 de metri diferenţă pozitivă de nivel.
Am spus „finish” cam de unde începe traseul spre Brâna Caprelor.






Au mai coborât oamenii de mai sus pe Hornul Mare


Aşa începe coborârea spre Cabana Mălăieşti







Între cei trei drumeţi, marcajul triunghi albastru spre Brâna Caprelor, care duce în apropierea Vârfului Bucşoiu (2492 m)








Vârful Postăvarul (1799 m) şi Muchia Cheii – Masivul Postăvarul




Turnul Mălăieşti, varianta la întoarcere




Vedere spre Cabana Mălăieşti



Pe undeva la revenirea spre Cabana Mălăieşti, Adi a alunecat uşuuurel, a aterizat fix în spatele meu şi m-a făcut de o trântă drăguţă cu apa cea albă. Ştiţi, de obicei eu mă uit în urmă mult şi des, să mă chiombesc la peisaj, să văz unde-s oamenii mei... ei, acu’ eram prea concentrată la panta alunecoasă.

Momentul „buf!”







Peisaje...

 
 


Despre Cabana Mălăieşti şi condiţiile de la Cabana Mălăieşti (1720 m altitudine)

Este situată în Valea glaciară Mălăieşti, în partea nordică a Munţilor Bucegi.
Cabana Mălăieşti este prima cabană inaugurată în Bucegi. Se întâmpla în 1882, pe 29 iulie, la 1570 m altitudine.
Adăpostul a fost distrus de două ori, din cauza unui incendiu şi a unei avalanşe.
În 1924, era ridicată „Casa Mălăiești”, la 1720 m altitudine, pe un alt loc. În decusul anilor, au fost aduse diverse îmbunătăţiri.
Cabana a ars în 1998, iar turiştii aflaţi în drum spre Bucşoiu şi Omu puteau să tragă la Refugiul Salvamont – care există şi astăzi acolo.
Actuala Cabană Mălăieşti datează din 2006-2007. În martie 2007, una dintre cele mai mari avalanşe din zonă a distrus acoperişul.

Cabana Mălăieşti oferă 110 de locuri de cazare – camerele au 3, 4, 6, 9 si 14 paturi paturi.
Preţ cazare / noapte / persoană: 35 de lei.

Nu există apă curentă, WC-ul e afară, iar electricitatea (lumina) se opreşte în jurul orei 23.00 – nu uitaţi lanternele/frontalele acasă!
În camere şi în sala de mese sunt montate calorifere, iar centrala cabanei funcţionează cu lemne.
Apă găsiţi la izvorul din faţa cabanei – de obicei, acesta seacă la jumătatea lunii august.

Aprovizionarea se realizează cu cai.
Este interzis accesul cu orice mijloc de transport motorizat. Şi un mare NU la manele!

Cabana Mălăieşti este deschisă tot timpul anului.

Pentru rezervări şi alte informaţii, apelaţi numărul de telefon 0741 074 884.
Pentru rezervări, sunaţi din timp!

Pe site-ul cabanei găsiţi toate traseele pe care se poate ajunge la Cabana Mălăieşti şi cele care pornesc de aici.
O parte dintre descrierile traseelor turistice şi de alpinism găsiţi AICI.


La revedere, Mălăieşti!

Cine se-ndură să plece din paradis? Nu noi!














Combinaţii de trei luate câte trei



 
Ultimele priviri înainte de intrarea în pădure: Bucşoiu şi Cabana Mălăieşti – ce poţi să-ţi mai doreşti?!




La coborâre m-am lăsat agăţată, la propriu, de aceleaşi lanţuri (pisicuţe) de la Adi – ţepuşele au dansat mai acătării ca mai devreme; chiar enervant, fiindcă era nevoie de potrivirea lor constantă. Nu se mai înfigeau în zăpadă, ci erau libere pe gheaţă.
Faţă de dimineaţă, când mai licărea soarele, terenul e mai îngheţat.












Râpa lui Dae revisited







Podeţul final



Bucşoiul înflăcărat


Creasta Pietrei Craiului în apus; în faţă, Piatra Mică


INDICATOR. Altitudini, durată – în condiţii de iarnă

Bandă albastră: Uzina Electrică Râşnov (880 m) – Cabana Mălăieşti (1720 m) 3 ore – prima căldare a Văii Mălăieşti (~ 1900 m) 1 oră

TOTAL: aproximativ 8 ore (cu pauze)
Distanţa străbătută: 13 kilometri.

Din oraşul Râşnov până la Cabana Mălăieşti, fără a scurta cu maşina, sunt 4 ore şi jumătate – 5 ore şi jumătate.
De la Cabana Mălăieşti până la Cabana/Vârful Omu (2507 m) sunt aproximativ 3 ore – pe timp de vară.

În timpul iernii, o altă cale de acces la Cabana Mălăieşti este Cabana Diham – marcaj cruce albastră, apoi bandă albastră: 3 ore, poate mai mult, depinde de condiţiile zăpezii.
!!! ATENŢIE! Traseul până la Cabana Mălăieşti prin Poiana Izvoarelor, Pichetul Roşu şi Prepeleac (Prepeleag) este interzis iarna!!! (risc de avalanşe)


Traseul Uzina Electrică Râşnov – Cabana Mălăieşti (cu devierea până în prima căldare a Văii Mălăieşti), cu marcaje vizibile, este considerat de DIFICULTATE MICĂ-MEDIE.
Atenţie la avalanşe de la cabană în sus în perioada iernii!
Iarna, pe traseul Uzina Electrică Râşnov – Cabana Mălăieşti riscul de avalanşe este scăzut.
Mai sus de cabană, iarna toate traseele sunt interzise!!!
Excepţie face traseul prin Hornurile Mălăieşti (Hornul Mare este cel utilizat) – atenţie la pericolul de avalanşe!





SURSE DE APĂ
La pod, direct din pârâul Mălăieşti. În caz ne nevoie maximă, apelaţi la zăpadă topită.
Cabana Mălăieşti vă aşteaptă cu ciorbă caldă, ceai cald, apă plată etc.

(articol scris între 7000 de întreruperi de curent)


Dacă vă face plăcere, citiţi şi peripeţiile aferente unui plan spre Mălăieşti, înghiţit între timp de condiţiile meteo:


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu