Pagini

luni, 7 martie 2022

În imensitatea albului: Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000



Traseu:

*Sinaia – Cota 1400; Cota 2000 – Sinaia

 

Vine, vine primăvara...

Da’ de unde?!

Ninge zilele-astea zdravăn, ca pentru toată iarna la un loc.

Cine putea rata tăvăleala prin zăpada proaspătă-proaspătă? Eu sigur nu!

Că n-o mai simţisem aşa de peste doi ani, din Valea Sâmbetei cea cu poveştile ei speciale.


Traseul de azi e mai mult decât simplu, e doar ca să facem muşchi la picioare.

 

Din gară luăm un pic la pas Sinaia, până la intrarea în pădure, vreo jumătate de oră bună – oricum, marcajele-s prezente şi pe stâlpii din oraş.



ATENŢIE la urşi (şi mistreţi)!

 

Pe tot traseul am întâlnit doar o urmă, semn că pe acolo trecuse o singură persoană înaintea noastră. Bine că n-a trebuit să spargem zăpada!

Ba am văzut şi urme de rachete de zăpadă, dar sporadice, semn că omul s-a răzgândit şi şi-a folosit doar bocancii din dotare.

 

M-aş juca la infinit în zăpada neatinsă...

Mmmmm... ştiam eu de ce am ţinut cu tot dinadinsul să mă înfiinţez fix după ninsoare pe munte!

 Alb-alb-alb



 Pe nemarcate   Zăpada-i smotocită de noi

 

Domnul mândru de mataua lui; orice şi oricum vede fiecare, Povestea e reală, îi atingem sclipirile diamantine

 

 O primă traversare a şoselei; doar şoferii ăi mai curajoşi şi cu maşini ok au mai luat-o azi pe aici

 

Cine n-are bani de gondolă...  

 

Nu m-aş fi suit în cutiuţa aia cocoţată pe cablu nici plătită regeşte azi; e spectacol total aici!





 

Se distinge mai bine singura urmă de pe traseu

 

Serie narcisistă... ca să se vadă efortul şi frigul – mănuşile-alea groase chiar erau necesare!





 Ce-a fost şi ce-a ajuns: Cabana Brădet (Cota 1300); dacă ştie cineva amănunte despre soarta ei, să îmi dea de ştire

 

Iarna-i grea, omătu-i mare




Cineva avea chef de glumiţe şi (alt)cineva n-avea chef să fie filmat:

 

Dă-i-nainte cu tupeu!


 Munţii Baiului pudraţi scânteietor

 

Voi ştiaţi? Poiana unde se află Hotelul Cota 1400 se numea acum aproape un secol Poiana La Sfârşitul Lumii.

Şi exista o altă potecă, de la fosta pârtie de bob, ce urca la 1400, pe unde mişună acum urşii.

(sursa: buceginatura2000)


Ţurţurele cel Mare


Dacă în iunie, pentru valurile roz de rododendron, am ales varianta pe cablu din Sinaia la Cota 1400, apoi la pas până aproape de Cota 2000, aici am optat (din cauza zăpezii mari, în principal) pentru partea Cota 1400 – Cota 2000.

Bine, cumva e invers acţiunea, ca să fiu sinceră: întâi a fost zăpada asta cu kilele, apoi rododendronul; n-am apucat eu să pun Povestea la zi.


Am ales varianta telescaun pentru urcarea la Cota 2000, că e mai spectaculos în aer liber decât închişi în telegondolă sau, şi mai rău, telecabină.

 

Preţ telescaun Cota 1400 – Cota 2000: 20 de lei / adult, o singură cursă.

Preţurile actualizate pentru fiecare segment în parte Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000 le găsiţi AICI.

 

Din telescaun vedere










 

A-nceput de ieri să cadă...

...timid, când am păşit la Cota 2000 din telescaun, apoi la staţia telecabinei, în coborâre.

Daaaaaa, a-nceput să ningă, să-ntregească Paradisul Alb.

Uşurel, cu fulgi mici, dansanţi.

 

Adi voia spre Furnica, să vază peisaj spre Vârful Omu. Ţi-ai găsit! Lapte-i pe acolo; şi încă gros.


Amintiri de când mi-am făcut faţa de comandă – fotografia asta e copie la indigo cu cea de deschidere a Poveştii cu săniuşul buclucaş

 

Mda, cam în zona asta s-a întâmplat să-mi trântesc faţa-n zăpadă, cu sania zburând pe unde-o fi zburând

 

 

Toată coborârea spre Cota 1400 am făcut-o în ritmul ninsorii.

Şi de data aceasta am ţinut drumul de iarnă, nu ca atunci, când am cam tras o spaimă pe drumul de vară în plină iarnă.

 

Aşa arăta în vremurile ei bune Cabana Vârful cu Dor (1885 m):

(sursa: Dragoş Dula, facebook)

 

 

Şi aşa arată acum – mă rog, „arată” e mai mult decât impropriu spus.

Strat consistent de zăpadă; stâlpul de marcaj e bine îngropat

 

Atenţie la schiori!

Am mers cât mai în marginea pârtiei, să nu deranjăm schiorii şi snowboarderi – care veneau în viteza lor normală; a noastră era de melculeţ.

La un moment dat, traseul marcat bandă roşie – şi pârtia, se subînţelege – se îngustează.

 

Iarna ne spune poveşti

Din nou, Piatra Turcului

 

Magie-n stare pură

 


 Valuri albe

 

 Piatra Turcului, cu detalii

 


 

Culoarea albului perfect

 

Promit că e ultima oară când o pomenesc: Piatra Turcului (stânga) şi, ceva mai în centru, ruinele Cabanei Vârful cu Dor

 

 












 

Un pas şi-o săritură pân’ la Cota 1400






 Un pic de Artă

 


 

Hai să mă dau în vileag: iniţial, m-am împotrivit ideii de a coborî 1200 de metri în altitudine, taman până-n Sinaia de la „2000”, şi iarna. Pas!

Hai cu răzgândirea...!

Cin’ a dat-o la-ntors aproape de telecabina de la 1400, după două ore de zăpadă imaculată scârţâind sub picioare? Na, că acum voia Adi cu telecabina până jos şi eu nu mai.

Telenovelisme!

 

Telegondola ar fi fost compromisul: ne-ar fi lăsat la jumătatea drumului spre Sinaia. Nu avea niciun rost.

Să mai facem nişte muşchi la picioare... dacă tot am venit, măcar să ştim de ce cădem laţi în paturile noastre.

 

Cred că a contat în răz-răz-răz-gândiri şi coada măricică de la telecabina Cota 1400 - Sinaia.

 Din nou la Cota 1400

 

Drumul de maşină. Basmul din pădure

Am apucat drumul de maşină (9 kilometri) până în Sinaia; compromisul meu (altul! ) a fost să mergem pe acolo, fiindcă cel puţin prima parte a traseului spre Sinaia era abruptă şi era o singură urmă de dimineaţă – cum ziceam mai sus.


Pe unde-i parcată maşina aia există indicator spre Schitul Sfânta Ana, apoi se poate urma marcajul bandă albastră, până la Stâncile Sfânta Ana şi Poiana Stânei; se poate coborî direct în Sinaia din zona Stâncilor

 



Să ignorăm plăcuţa aceea şi să ne bucurăm de peisaj!

 

Şi totuşi...

Am pătruns în basmul pădurii, la un moment dat. Că începuse să mă roadă monotonia.

Faţă de ora 9-10-11, acum zăpada era răscolită, cu potecă în toată regula, semn că de atunci s-au aventurat mai mulţi oameni pe aici.

Acum parcă îmi pare rău de kilometrii ăia bătuţi pe şoseaua de sub omăt, dar mi se părea greoi de înaintat pe traseul clasic cu o singură urmă.





Hai, c-a ieşit bine până la urmă!

Şi cred că ne-au crescut şi muşchi la picioare, între timp.

 

INDICATOARE. Altitudini, durată – în condiţii de iarnă

Bandă roşie: Gara Sinaia (~ 800 m altitudine) – Cota 1400, staţia telescaun 3 ore, prin zăpadă aproape neumblată

*între Cota 1400 şi Cota 2000 am folosit transportul pe cablu, telescaunul.

Bandă roşie: Cota 2000 – Cota 1400 aproximativ 2 ore; Cota 1400 – Sinaia, la intrarea în oraş 1 oră şi jumătate

TOTAL: 8 ore, cu pauzele de aşteptat plus transport telescaun şi pauza de la Cota 2000

Distanţa străbătută, total: aproximativ 21 kilometri.


Traseele Sinaia – Cota 1400 şi Cota 2000 – Sinaia sunt considerate de DIFICULTATE MICĂ (trasee uşoare).



SURSE de APĂ

Un izvor pe parcursul traseului Sinaia – Cota 1400.

 

 

 

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

4 comentarii:

  1. Wow! M ai umplut de alb! Mulțumesc!
    Foarte faine fotografiile, superbe locuri cu zăpadă....neîncepută! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, mulţumim!
      E plăcerea mea maximă iarna pe munte, să "înot" în zăpadă neatinsă...!

      Ștergere
  2. Deosebita calatoria prin zapada! Nu sunt chiar fan, dar admir povestirile tale!
    Iar pozele sunt foarte frumoase! Toata stima pentru aceste minuni practicate!
    Toate cele frumoase, draga Ioana!❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o plăcere care îmi aminteşte de copilărie joaca asta prin zăpada neatincă...!
      Mulţumesc, întorc toate gândurile bune!

      Ștergere