Valuri roz în Bucegi – Paradisul bujorilor de munte pe Furnica

 

Traseu:

*Cota 1400 – zona telecabinei Cota 2000 – sub Vârful Furnica – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stânei

 

Dacă în Piatra Craiului am plecat după magia mov, a venit timpul ca muntele să se îmbrace în roz strălucitor.

În valuri nesfârşite de roz.

 

Peisaje cu toate superlativele din lume, verdele naturii la început de vară, culorile nestemate ale florilor, soare – chiar dacă pe alocuri ucigător. Toate, într-o atmosferă extra-super.

 

Data: Cândva în iunie

Ca să nu ne forţăm prea tare încă de la început ☺ ne suim în telecabina de face legătura între Sinaia şi Cota 1400.

☺ Preţ telecabină Sinaia – Cota 1400: 20 de lei / adult, o singură cursă.

 

Ce ziceţi voi de 26 de grade Celsius la ora 9 dimineața? Şi avem de dat la deal vreo 500 de metri verticali. Nu-i bai, doar murim de cald. Da’ măcar vedem bujorul strălucitor, că zilele următoare se anunţă niscai înnorat şi ploi bunicele.

Nici nu mai ştiu de când n-am mai urcat de la Cota 1400 la Cota 2000 cu piciorul... Să fi trecut 20 de ani.

De fiecare dată, am preferat să sparg monotonia traseului ba cu telescaunul (remember faţa franjuri... mai bine nu), ba cu telecabina.

De coborât am tot coborât porţiunea 2000 - 1400, inclusiv anul ăsta de două ori – o dată integral într-un martie super-înzăpezit, altă dată doar bucata care iese de pe ruta de la Lacurile Vânturiş.

Acum a fost opusul total al monotoniei, în compania Cristinei, a Simonei şi a lui Carmen.

Ne-am mai ascuns sub un brad de căldură, am mai trăncănit ca fetele ☺, a trecut repede timpul.

Calm şi pâclă de căldură

 

Iar când am zărit primele fire de rododendron... hop pe ele!

 

Din ce în ce mai mulţi!

 

Buni de admirat

 

 

Tema zilei

 

Să-ţi ia ochii! ☺

 

Instalaţia de telescaun spre Cota 2000

Mai departe, în zare, Munţii Baiului

 

 

Cele mai frumoase nuanţe ale verii, adunate laolaltă

 

 

 

Culorile magice ale începutului de vară pe munte

 

Mi-nu-nat!

Am ajuns în punctul unde părăsim marcajul bandă roşie (care ajunge la Cabana Valea Dorului) şi intrăm pe marcaj bandă galbenă, către Piatra Arsă via Cota 2000. Noi avem treabă azi sub Vârful Furnica – el are 2103 m altitudine, noi vom fi o ţâră mai jos, după ce trecem de staţia telecabinei Cota 2000.

 

Din seria „dacă doriţi să revedeţi”: De ce am urcatpe Furnica? Degeaba.

Covor galben sub staţia telecabinei Cota 2000

 

... şi ce vedem noi dacă ne scoatem capul din nori şi ni-l îndreptăm spre pământ? O altă minunăţie să-ţi ia ochii (fără pic de editare!)

 

Zici că-s ghivece... doar că naturale

 

Cabana Mioriţa sau ce-a rămas din ea (dreapta)

Să vorbim despre roz!

 

 

Colour by Nature

 

Ţin minte că stâlpul ăla (cel din dreapta pozei de mai sus), care acum are o mie de antenuţe pe el, era punctul final al urcuşului parcă interminabil pe Furnica. Au fost odată nişte vremuri când veneam pe aici singură...

Pe stânga marea de bujor, pe dreapta măreţia Văii Prahovei, cu Munţii Baiului în fundal

 

 

Ce ştim despre bujorul de munte (rododendron, smârdar)

Ştiinţific, îl cheamă Rhododendron myrtifolium sau Rhododendron kotschyi. Cea din urmă denumire vine de la botanistul austriac – născut în Polonia – Theodor Kotschy (1813-1866), care l-a  clasificat pentru prima oară.

În lume, genul botanic Rhododendron este foarte variat şi cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă – din Himalaya, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei.

Smârdarul este o plantă originară din Balcani şi creşte în zonele montane înalte din Europa de Est, în special în România, Bulgaria și Ucraina, pe versanți însoriți, în tufe dese cu înălțimea de 20 - 25 centimetri. Florile au un miros asemănător cu al vişinelor.

Este o plantă perenă, păstrându-şi frunzele verzi tot timpul anului.

 

Înfloreşte în luna iunie. Ce mai, explodează de-a dreptul în iunie! Perioada maximă de înflorire este la mijlocul lunii iunie, dar depinde de condiţiile atmosferice, de topirea zăpezilor.

Dacă îi trece cuiva prin gând să aducă vreo tufă acasă în grădină, să îşi pună pofta-n cui: bujorul de munte crește în condiții climaterice și de relief specifice şi nu tolerează transplantări.

De reţinut: bujorul de munte este o specie protejată! Culegrea, ruperea sau deteriorarea tufelor se sancţionează cu amendă între 5.000 şi 10.000 de lei.

 

Paradisul roz, bucată cu bucată

Eu zic să aveţi ochii limpezi ☺ pentru imaginile ce urmează, căci va fi invazie de roz!

N-am văzut never-ever atâta rododendron laolaltă!

Valuri roz nesfârşite.

Avalanşă de roz.

 

 

 

Grindina a stricat ulterior o mică parte din minunăţie 😒 dar nu de tot. ☺

Oricum, erau destui boboci care-şi aşteptau rândul să completeze paradisul roz.

 

Floricele pe câmpii... aaaaa... munţi

Pe drum am mai cules nişte flori din Bucegi. Cu privirea, cum altfel?!

 

Anemone

 

Iris sălbatic, varianta mov vărgat ☺

 

Genţiane

 

Intrusa albă

 

La vale, pe Piciorul Pietrei Arse

La coborâre nu mai folosim niciun mijloc de transport... cu excepţia propriilor picioare. Piciorul Pietrei Arse e cel mai la convenabil.

Până acolo, un pic de coborâre abrupţică, nemarcată, printr-o altă mare de roz aprins.

!!! Traseul Sinaia - Piciorul Pietrei Arse este interzis iarna, din cauza riscului de producere a avalanşelor !!!

ATENŢIE la urşi şi mistreţi!

 

Lăsând în urmă magia

 

Traseul marcat pe care trebuie să mergem noi e în vale

 

Să ne mai desfătăm… chiar am fost în paradis!

 

Se vede şi Coştila!

 

De unde am plecat azi: Cota 1400, în stânga 

 
 

Iaca nişte Valea Prahovei. Şi nişte nori pufoşi. Şi nişte verde neasemuit.

   

Aaaaa… eu nu mai am cuvinte

 

Cu voie bună, înainte!

S-a cântat, s-a dansat, s-a pozat. ☺

 

Podeţul ăsta era cam înzăpezit când am urcat ultima oară pe aici, tot într-o vizită la Furnica

 

În pădure, ascultăm în linişte trilul păsărelelor, prin infinitul de verde.

Şi găsim o „păroasă”.

Ca să ştiţi:

Din Poiana Stânei se formează două trasee marcate cu bandă albastră – unul duce la Cabana (Complexul) Piatra Arsă, 1950 m altitudine (3-4 ore), pe Piciorul Pietrei Arse; dacă facem stânga, ajungem la Cota 1400, pe la Stâncile Sfânta Ana şi Schitul Sfânta Ana.

 

E tare sufocant în Poiană, din cauza căldurii strânse de vegetaţie.

 

Din Poiana Stânei am luat-o agale spre Stâncile Sfânta Ana şi Schitul Sfânta Ana, în coborâre uşoară; de vară. ☺

Ne-am răcorit în râu... şi am băut pe săturate. Apăăăăă! ☺ ☺ ☺

 

Pe undeva pe drum ne-a salvat soţul Simonei, cu maşina. Mulţumim!

ATENŢIE: Drumul forestier din Poiana Stânei până în Sinaia este destul de accidentat!

 

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Bandă roşie şi bandă galbenă: Cota 1400 – zona telecabinei Cota 2000 – sub Vârful Furnica (~ 2000 m) 4 ore, cu pauze... mai ales pentru umbră şi foto bujori

 

☺ Bandă albastră: Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stânei (1270 m) 2 ore

 

TOTAL: 7 ore, cu muuulte pauze

Distanţa străbătută, total: aproximativ 11 kilometri.

 

Traseul ales de noi,  Cota 1400 – sub Vârful Furnica – Piciorul Pietrei Arse, este considerat de DIFICULTATE MICĂ (traseu uşor).

SURSE de APĂ

La un izvor din apropiere de Poiana Stânei.

 

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de „Poveştile mele”, Simona şi Carmen.