Să continui seria filmelor şi serialelor, pe care tocmai ce-am început-o AICI.
Evident că nu le-am văzut pe toate în aprilie anul ăsta sau în vreun aprilie specific; Povestea asta e doar scrisă în luna aprilie. ☺
Minx
E pus primul pentru că-i cel mai nou de aici.
Avem o poveste muuult mai pe faţă decât Masters of Sex sau The Affair, de exemplu, însă şi mult mai light.
Traseu:
Azuga – Valea Grecului – Şaua Grecului – Vârful Grecului – Culmea Grecului – Azuga
Frig tare-i... dar ce nu face omul pentru pasiune şi din pasiune?!
Bine, la modul cel mai cinstit, n-a căzut peste noi gerul preconizat de acasă – n-a fost deloc cald, doar că n-am îngheţat din prima. ☺
Vântul şi-a dat în petec atât cât l-am lăsat noi, că ne-am adăpostit mai mult prin pădure, unde senzaţia a fost de bine-binişor.
Ca să termin cu teoria... de fapt, cu asta trebuia să încep: reîntâlnirea cu gaşca din Titu, după doi ani şi jumătate. Wow! Când a trecut atâta de la Custura Sărăţii a Făgăraşului?!
Traseu:
*Sinaia – Cota 1400; Cota 2000 – Sinaia
Vine, vine primăvara...
Da’ de unde?!
Ninge zilele-astea zdravăn, ca pentru toată iarna la un loc.
Cine putea rata tăvăleala prin zăpada proaspătă-proaspătă? Eu sigur nu! ☺
Că n-o mai simţisem aşa de peste doi ani, din Valea Sâmbetei cea cu poveştile ei speciale.
Traseul de azi e mai mult decât simplu, e doar ca să facem muşchi la picioare. ☺
„Versiunea nouă” din titlu se referă la o nouă repriză de filme... amestecate, din diferite categorii şi, de data aceasta, din diferite colţuri ale Europei, Americii, din diferite colţuri ale lumii. Plus seriale... că tot sunt la modă.
☺ Primul amalgam
de producţii cinematografice îl găsiţi AICI.
În grupajul de mai jos găsiţi şi munte, şi peisaje – cum să deviez eu total de la Natură?!
Breaza e locul unde să te refugiezi la munte... înainte de a lua contact cu Muntele cel Mare.
N-ai chef de drumeţii măreţe? ☺ Iaca o alternativă: Breaza şi traseele de aici. Bune pentru toate anotimpurile.
Fix în poarta Văii Prahovei, la sud de Munții Bucegi.
Breaza mi-a fost refugiu cel puţin în ultimul an, când am ajuns aici mai des decât mi-aş fi închipuit. Ba în aprilie, sătulă de tonele de zăpadă de la altitudinile mai mari, ba când se anunţau furtuni prin Bucegi, ba când o stare fizică mai naşpa nu permitea cine ştie ce ascensiuni.
Breaza oferă cu generozitate refugiul ideal pentru plimbări cu diferenţe medii de nivel; dacă rămâneţi pe recepţie o să vă povestesc despre o tură de 20 de kilometri, cu 600-700 de metri diferenţă pozitivă de nivel.
Şi ştiţi şi voi: toamna e o nebunie de culori! Iar în Povestea asta Toamna are rol principal.
