Relaxare pe munte, în Bucegi: Jepii Mici, Cruce, Piciorul Pietrei Arse. Şi haos la CFR!

Traseu:

*Buşteni – Valea Jepilor (Jepii Mici) – Cabana Caraiman – Brâna Mare a Caraimanului – Crucea Eroilor Neamului – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Complex Piatra Arsă – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânii) – Sinaia

Cum e ca, în plină vară, să stai o lună fără munte sub picioare?

Pentru unii-i nimic, pe mine mă termină la tărtăcuţă...!

Nu-s deloc viteaza-vitezelor pe cărări, grohotiş şi toate cele, însă MUNTELE îmi alimentează viaţa, în sensul cel mai propriu. Respir munte (natură), respir viaţă; şi îmi asum şablonul de aici.

Cât aş mai scrie pe tema asta...

Dar partea practică a poveştii de azi îmi aminteşte că tot Bucegii m-au găzduit în ultima ieşire pe munte – două zile a câte 20 de kilometri. Să tot povestim.

VREAU LA MUNTE (pe munte, mai exact ☺)!

Fostul meu coleg, Vali, îmi împărtăşeşte sentimentele montane. Punem de-o mini-echipă, ca să ni se regleze circuitele. ☺

Aventuri prin apă muuuuultă în Valea Horoabei. Bonus: Grădina cu flori a Bucegilor

Traseu:

*Cabana Padina – Valea Horoabei – Şaua Bătrâna – Valea Doamnei – Cabana Padina

Pe la mijlocul săptămânii, Cornelia îmi dezvăluie traseul ei de sâmbătă: Horoabe.

☺ Denumirea mai exactă: Valea Horoabei (Cheile Horoabei / Canionul Horoabei).

Lăsând detaliile tehnice la o parte, Horoabele erau programate pentru pentru duminica trecută, după ieşirea noastră cu Andrei în Canionul 7 Scări şi la Cabana Piatra Mare de sâmbătă, tot trecută (11 iunie).

Numai că meteo ăsta nărăvaş arăta duminică ploaie peste ploaie – nu doar la munte, ci şi pe la câmpie, mare şi cam peste toată ţărişoara.

Deci:

Vreme spendidă pentru sâmbătă 18 iunie.

Deci:

Cum să refuz invitaţia de Horoabe?!

Deci:

Cum să ratez ceva ce aştept de multă vreme? Şi, uite-aşa, continuă seria premierelor de anul acesta – am început cu Mălăieştiul de Revelion, am continuat cu Şaua Caprei iarna (o bucăţică), cu Dihamul pe nemarcate, cu Iezerul (de două ori!) şi... cu Bulgaria.

Drumeţii montane în Bucegi iarna

Trasee:

*Cabana Babele – Cabana Piatra Arsă

*Cabana Babele – peste Cerdac (drum de iarnă spre Omu) – Mecetul Turcesc – Valea Obârşia Ialomiţei – Peştera; Peştera – Cabana Babele

*Cabana Babele – Cota 1400

27 februarie – 1 martie 2015 a fost un weekend în natură, cu zăpadă imaculată scârţâind sub picioare, sus, în Bucegi. Cu soare mult şi multă voie bună. Pot să-i zic „soare de primăvară” în marea aceea de alb?

Am petrecut un weekend cu drumeţii de neuitat, câteodată la lumina lunii, pe cărări (teoretic) închise iarna, într-o gaşcă de oameni cu muntele în suflet şi... în picioare.

Printre căzături (nu cred să fi fost cineva care să fi ratat o trântă cu zăpada), cărări în pantă – pui un picior mai sus, unul mai jos... printre înotul constant prin zăpadă, ne-a fericit întinderea de alb şi o vreme excelentă, fără vântul specific şi cu soare din plin (faţa mea e roşie, de foc).

Weekend in Vrancea - Cascada Putnei

Ajung la finalul weekend-ului petrecut în Vrancea (8-9 noiembrie 2014).

Au fost Focul Viu de la Andreiaşu şi staţiunea Lepşa, a venit rândul perlei Coroanei.

Este vorba despre Cascada Putnei - multă lume îi zice, mai simplu, Cascada Putna.

Pestera Ialomitei si imprejurimile

De astăzi, încep să vă POVESTESC despre obiectivele turistice pe care le-am vizitat eu şi Ion în concediul pe anul 2014, a cărui introducere am făcut-o acum câteva zile.

ZIUA 1 – 18 AUGUST 2014

Prima zi din concediul 2014 a început prost.

Nori ameninţători ne-au întors din drum de pe traseul către Lacul Scropoasa.

Dar să o luăm... cu începutul.

Bucegi reloaded. De la Omu cu grindina după noi

Traseu:

Hotel Peştera - Cabana Omu - Cabana Babele - Hotel Peştera

După cinci ani de absenţă din dragii mei Bucegi, am decis ca anul acesta să-mi fac plinul – poate şi mai mult... să-mi rămână provizii să mă bucur de măreţia lor pentru o perioadă îndelungată, să nu mai fac foamea...

Pe 5-6 iulie 2014, eram pe Jepii Mici, la Cruce şi pe Jepii Mari.

Teama de urs a trecut un pic acum, la o lună de atunci; mai e până să (aproape) dispară, deşi suntem dotaţi (eu şi Ion) cu un aparat de făcut zgomot şi nu plecăm la drum decât în weekend, când cărările sunt străbătute de (cât mai multă) lume.