De obicei, nu-mi plac topurile –
cărţile le citeşti într-o anumită stare de spirit, poţi să vezi altceva peste o anumită perioadă de timp, ceea ce vezi tu bun,
„de suflet”, poate să fie „varză” pentru altul. Din „n” motive.
Pentru mine, ideea de carte (film, serial) valoroasă (valoros) este
aceea (acela) care îţi transmite ţie ceva, care te relaxează, te face să te simţi bine şi te pune pe gânduri
– nu pot să citesc doar ca să fiu „în ton cu lumea” şi să mă îmbăt numai cu scrieri considerate
valoroase fiindcă dacă nu fac asta risc să pic de fraieră şi ne-intelectuală.
O să încerc, de dragul campaniei
iniţiate de Chinezu, la care am participat
şi anul trecut, să dau punctaje cărţilor.
Asta în ciuda faptului că nu
suntem la gimnastică
sau la patinaj artistic, unde fiecare element este cotat EXACT, iar punctajul
final este calculat ca o sumă a acestor elemente prezentate.
