Traseul istoric Oravita - Anina: Ce sa vezi in doua ore cu trenul pe 33,4 kilometri

 

Data: 1 august 2015 (Concediu 2015)

Cazare: în Poiana Mărului, Caraş-Severin

Nu ne făcuserăm planuri pentru revenirea în ţară din Ungaria şi Croaţia, în ultimul weekend de concediu.

Aproape de graniţa cu România am deschis rucsacul şi am dat peste lista, de care nu mă despart la drum, cu „ce (mai) avem de văzut în România”. Are nişte pagini bune – mi-e că în curând ajunge roman de-a binelea.

Aşa am conceput repede o mini-vacanţă de sfârşit de concediu. ☺ Biiine, eu pornisem cu gânduri mari de Piatra Craiului, pentru o răzbunare pe Piatra Mică şi Crucea din Piatra Craiului.

Concediu prin țărișoara noastră, ediţia 2013

În momentul când scriu rândurile acestea, afară e o vreme câinoasă.

Pare ocazia nimerită de a-mi aminti de vară şi de concediu. Care a fost unul dintre cele mai frumoase pe care le-am petrecut vreodată. Şi, mda, a fost în România, ţara unde găseşti mereu ceva surprinzător (lăsaţi reclama, că nu e ea de vină pentru ce avem aici), unde te poţi bucura de o nouă descoperire, chiar şi acolo unde nu te aştepţi, dacă ai răbdare să faci respectiva descoperire.

Îmi plac locurile izolate, sălbatice, neatinse de om prea mult (mă atrag muuult prea puţin oraşele, mai ales cele mari), îmi place libertatea pe care ţi-o dă muntele, liniştea, verdele ierbii, brazii, stâncile cu toate formele posibile, aerul tare, răcoarea, oamenii care trăiesc în zonele respective (calmul, ritmul în care li se desfăşoară viaţa, comuniunea cu natura).

Iar în România sunt destule locuri din astea, dacă mă întrebaţi.