Spuneam, ca să recapitulez, următoarele:
Nu am urmărit dintotdeauna astfel de producţii
(filme „vechi”), nu urmăresc preponderent astfel de producţii, caut ÎN
PERMANENŢĂ ceva care să mă IMPRESIONEZE, să mă atragă şi prin SUBIECT, şi prin
INTENSITATE. Să mă surprindă cumva. Iar în ultima perioadă - cam doi ani -, filmele vechi au avut o contribuţie de seamă la a-mi stârni o anumită EMOŢIE.
Nu, n-am 100 de ani şi jumătate!
Filmele vechi nu beneficiază de tehnologia de azi, DAR au marea calitate de
a te face să te implici în poveste, iar povestea să aibă un impact asupra ta. Filmele
vechi (alea bune) spun poveşti simple
- neîncărcate de acţiune inutilă - cu mijloace puţine. Emoţie şi mesaj cât
cuprinde.
Există, desigur, excepţii,
aşa cum există şi cu producţiile recente.
