joi, 29 decembrie 2016

Anul călător 2016





Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.

Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de an – care mi-au influenţat anul călător 2016.
Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat, primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele Dunării.
Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte şi o bucăţică de Bulgaria.

Turele cu Adi, Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de suflet.
Cu grupul nostru, format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul şi în decembrie Piatra Craiului. Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?


În 2016:
☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului, Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei; Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul, Postăvaru, Piatra Mare).

☺ L-am luat pe nepotul Andrei în trei expediţii montane – Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.

Am revenit (relativ repede după ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea, satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!


marți, 27 decembrie 2016

Cum se merge în Grecia pentru prima dată? Pe munte, prin norii Olimpului





Traseu:
*Prionia – Refugiul „A” („Spilios Agapitos”) – Vârful Skala – (spre Vârful Mytikas) – Refugiul „A” – Prionia


Dacă tot e să mergem în Grecia pentru prima oară în vieţişoara asta, măcar s-o facem cum trebuie: direct pe munte şi direct mai sus decât pe orice munte din România!

Când îţi doreşti prea mult ceva şi de prea mult timp – ceva şi cineva parcă ţin morţiş să te pedepsească.
De vreo trei luni aştept tura pe Olimp – ca să nu mai spun că e cea dintâi dată când calc în Grecia. Am mai spus?! Şi ce dacă? ☺

luni, 19 decembrie 2016

Un vis... o poveste... din Sinaia la Cotă, în vizită la Furnica





Traseu:
*Sinaia – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânei) – Piciorul Pietrei Arse – Vârful Furnica – Cota 2000 – Cota 1400


Ce-mi trimite mie Facebook-ul într-o zi în care munca era pe primul plan? Imagini-vederi cu soare şi zăpadă de la Cota 2000.
Mi s-a năzărit că trebuie să fiu acolo, în secunda aia. Că nu puteam fizic atunci... bine, amânăm pe altă dată! Care „dată” să nu întârzie prea mult.
Am avut eu grijă să sosească la timp. Timp în care îl recrutez şi pe Adi în misiune.

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Pe zapada, in Piatra Craiului – Cheile Pisicii, La Table, Pestera - Magura





Traseu:
*Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Şaua Joaca – satele Peştera şi Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor


Ultima zi a minivacanţei de 1 decembrie - ziua 3:

Tura de astăzi se datorează prezenţei lui Alex şi a Laurei. Altfel, nu mă prindea nimeni pe ditai traseul de lung, ştiindu-mă cu mâinile lemn de frig.
Alex a venit la pachet cu toată energia pozitivă din lume!

Wow-ul ardelelenesc a răsunat din plin în jurul crestei Craiului. Omul nostru drag s-a bucurat încontinuu de peisaje. Cu soare sau fără.
„Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!!”
Şi nu o dată sau de două ori, de zeci.
A fost o tură de vis, drumeţind prin paradis”.

Haideţi şi voi!

marți, 13 decembrie 2016

Pe zapada, in Piatra Craiului – Cabana Curmatura, Prapastiile Zarnestilor, Plaiul Foii, Umerii Pietrei Craiului




Trasee:
*Fântâna lui Botorog – Cabana Curmătura – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Fântâna lui Botorog
*Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – Umerii Pietrei Craiului – Şaua Tămaş – Plaiul Foii


Profitând de weekend-ul (super)prelungit de 1 Decembrie, am refăcut gaşca clasică (sau măcar o parte din ea, mai ales că domnul Nedelcu era ocupat), cu oameni pe care nu i-am mai văzut de nouă luni.

Am trecut de la zăpada abia vizibilă la miliardele de fulgi de a doua zi şi la marea de alb prin care ne-am bălăcit în finalul vacanţei de Crai.
Ne-am combinat cu braşovenii în două zile pline şi... cam un sfert, în tura de acomodare până la Curmătura.