Filme pe paine – Povesti adevarate (filme biografice) (I)

 

Am adunat filme de peste tot – de Oscar, vizionate recent sau cu săptămâni în urmă; am luat la mână diverse liste cu producţii mai „vechi”.

Şi a ieşit asta:

Filme pe paine – DRAME ROMANTICE de colectie

Am mai zis-o: Nu cred în suflete-pereche şi nici în iubirea predestinată sau în cea declanşată la comandă, într-o anume zi.

Cred cu tărie în relaţiile care decurg în mod natural, în care nu te dai ceea ce nu eşti nici măcar la prima vorbă adresată celuilalt, la primul gest către eventualul partener.

Să zicem însă că dramele romantice reprezintă categoria mea preferată în cinematografie.

Nici acest grupaj (la fel ca cel dedicat filmelor de vacanţă) nu se doreşte a fi atotştiutor, nu include toate filmele potrivite pentru nebunia cu Valentine’s Day, Ziua Îndrăgostiţilor, Dragobete şi ce-o mai fi comercial în această perioadă.

Filme de vacanta

 

OK, acesta este doar un (alt) grupaj.

Nu se doreşte a fi atotştiutor, nu include toate filmele potrivite pentru vacanţă din lumea asta – e doar ceea ce mi-a picat sub ochi în ultimele muuulte săptămâni.

SLEEPING WITH OTHER PEOPLE / SEXUL, BATĂ-L VINA! (2015)

Filme pe paine – C-asa-i in viata! (despre oameni si defectele lor)

EX MACHINA (2015)

Porneşte în genul SF.

Continuă cu un joc psihologic de nivel înalt, cu manipulare maximă – totul între doar trei personaje (plus o contribuţie a celui de-al patrulea). Şi totul foarte bine construit. Atât ca scenariu, cât şi ca interpretare. Cireaşa de pe tort: Ex Machina e un film britanic! Independent, pe deasupra!

Spre final, întorsăturile de situaţie se strecoară cu duiumul.

Filme pe paine – DRAME ROMANTICE (II)

Fiindcă trec printr-o fază ce ar putea fi caractezizată ca melancolie şi cugetare/analiză şi nevoia de a stoarce lacrimi ☺ sau pentru că pur şi simplu ele vin aiurea, iată un grupaj despre poveşti de dragoste... îmbrăcate pe alocuri în amar.

Cu happy end sau fără.

Cu o putere psihologică avansată, cu trăiri intense şi, câteodată, sfâşietoare.

Filme pe paine - Istoria Angliei

Istoria nu poate fi schimbată, oricât ne-am dori noi, din faţa ecranelor.

Istoria poate fi doar un pic... romanţată, pentru a fi încadrată într-un film non-documentar la care să aibă acces o categorie largă de spectatori.

(Acest grupaj este despre producţiile pe care le-am vizionat recent; nu îşi propune să treacă în revistă toate lungmetrajele care s-au realizat în ultimii 20 de ani despre istoria Angliei/Marii Britanii.)

Regina Victoria, Regina Elisabeta a II-a şi Henric al VIII-lea sunt figuri reprezentative ale istoriei Angliei.

Haideţi să vedem cum a fost ficţionalizată povestea lor, în câteva filme producţie britanică (cu mici colabărări ale SUA şi Irlandei).

Recomandarea lunii - What Maisie Knew (2013). Divortul, din punctul de vedere al copilului

 

Personajul principal este o fetiţă de şapte ani, Maisie. Dar nu e deloc un film pentru copii.

What Maisie Knew se adresează 100% adulţilor, în special celor (mult) prea ocupaţi ca să le acorde atenţia cuvenită copiilor.

What Maisie Knew aminteşte pe alocuri de Kramer vs. Kramer (1979), cu Meryl Streep şi Dustin Hoffman.

Filme pe paine - Emotie si sensibilitate

Grupajul de astăzi este dedicat filmelor britanice sau... cu tentă britanică.

Realiste, cu emoţie, cu umor. Naturale, cum îmi place mie să spun.

Câteva poveşti adevărate.

Nici nu ştiu care m-a atins mai tare.

O să încep, totuşi, cu un film despre SPORT şi oameni. E cel mai aproape de suflet.

Filme pe paine – De toate pentru toti...

De acum două luni, de la grupajul dedicat filmelor care ne delectează cu ceva muzică, nu am mai apucat să scriu - concret - decât despre două filme (Copenhagen 2014 şi Testament of Youth 2014) şi un serial – 8 ani de la terminarea Gilmore Girls.

Dar n-am stat degeaba. ☺

Testament of Youth (2014) – Testamentul tineretii si al razboiului

Aşa cum spuneam în cazul filmului Copenhagen 2014, şi Testament of Youth e prea special ca să intre într-un grupaj „filme pe pâine” – la drame romantice.

Testament of Youth te cuprinde încetul cu încetul şi te trimite în altă lume...

Un film britanic pătrunzător, în fiecare latură a sa.

Suntem în 1918, în ziua armistiţiului – 11 noiembrie. O fiinţă tristă se strecoară prin mulţimea entuziastă şi (îşi) caută liniştea într-o biserică.

Ne întoarcem rapid în 1914, în entuziasmul şi bucuria tinereţii.

Copenhagen (2014) – Dragostea si... varsta

 

 

Filmul ăsta, Copenhagen 2014, e prea deosebit ca să mai am răbdare să-l plasez în „filmele pe pâine” – la drame romantice sau aventuri şi romantism.

Fata visurilor lui are jumătate din vârsta lui.

Filme pe paine – COMEDIE, AVENTURA ŞI ROMANTISM

Astăzi amestecăm iar genurile – după drama şi romantismul din grupajul precedent dedicat filmelor avem acum 3 în 1: comedie, romantism şi aventură!

Deschidem balul cu cea mai recentă producţie, Cenuşăreasa 2015.

Filme pe paine – DRAME ROMANTICE (I)

În ultima perioadă, am lăsat-o mai moale cu serialele (topul 2014 e aici).

Aşa că am acordat mai mult spaţiu filmelor, care îmi ţin companie în timpul meselor – să n-aud dojeni pe partea asta, că ştiu că nu-i bine ☺. De regulă, împart un film în două-trei zile - dacă am timp, îi rezerv o singură zi; dar se întâmplă rar.

Aşa că azi deschid uşiţa (fermecată) către „filme de pâine”.

O să încep grupajele cu DRAME ROMANTICE, genul care mi-e cel mai aproape de suflet.

La fille du puisatier/Fiica fantanarului (2011, cu Daniel Auteuil). Dragoste si familie

  

„O căsătorie nu înseamnă că o familie acceptă un copil.

Ci că un bărbat vrea o femeie.”

De ce mi-a plăcut La fille du puisatier (în engleză The Well-Digger's Daughter)?

Pentru că sună ca un film vechi – clasic. Prin inocenţă, emoţie, jocul actorilor.

Un film construit simplu, care te lasă la final cu zâmbet cald – aşa cum e şi la What We Did on Our Holiday.

Plus Provence-ul scăldat în VERDE...

Trei poveşti despre reality show, Zidul Berlinului şi Cronicile din Narnia - Shadowlands (1993, cu Anthony Hopkins), Good Bye Lenin! (2003) şi Cinema Verite (2011)

Am spus-o şi cu alte ocazii: îmi plac poveştile adevărate, ilustrate în cărţi, filme, seriale – am detaliat în Secţiunea consacrată filmelor.

Cele trei producţii pe care le-am ales astăzi pentru a ilustra această pasiune a mea pentru realitate în filme sunt foarte diferite ca subiect, dar şi ca perioade de desfăşurare a acţiunii.

SHADOWLANDS/Ţinutul umbrelor (1993) – Niciodată nu e prea târziu...

Expresia aceasta îi vine la fix scriitorului născut la Belfast C.S. Lewis (Clive Staples Lewis, 1898-1963), a cărui capodoperă rămâne seria „Cronicile din Narnia”.

Nu am citit cărţile lui C.S. Lewis, pentru că nu savurez literatura fantastică; îmi plac, în schimb, producţiile cu personaje reale şi POVEŞTILE spuse cu suflet.

The Little Death (2014) - Să vorbim despre sex!

The Little Death e o comedie despre tabuuri şi fantezii sexuale.

Expresia „la petite mort" (în engleză „the little death") este un eufemism pentru „orgasm".

Și acu', după ce v-am incitat, daţi-mi voie să vă spun ceva.

Recomandarea lunii - Trei comedii clasice (cu Cary Grant, Katharine Hepburn)

O să risc un pic prin postarea asta – mă voi referi, din nou, după mai bine de un an, la FILME CLASICE - de data aceasta din perioada 1938-1944.

Aşa cum am tot zis, filmele clasice (vechi, aşa cum le spun unii) sunt pentru mine o comoară – sunt destule care (îmi) transmit mai mult decât producţiile actuale.

Dar... lumea e plină de prejudecăţi...!

Despre visuri, (ne)împliniri, FERICIRE - Take Me Home (2011), Wish I Was Here (2014), Hector and the Search for Happiness (2014)

OK, Take Me Home, Wish I Was Here şi Hector and the Search for Happiness nu sunt capodopere.

Nici nu m-am aşteptat să fie capodopere atunci când m-am aşezat în faţa ecranului, după nişte zile epuizante.

Mă aşteptam, în schimb, să transmită ceva sufletului meu, să fie simple şi aducătoare de zâmbet.

Tot caut ceva de genul The Giant Mechanical Man... Aceeaşi puritate, aceeaşi trăire (simplă, dar atât de bogată) a FERICIRII lucrurilor mărunte, dar care contează.

Relaţii în lumea modernă – Laggies (2014, cu Keira Knightley) şi Men, Women & Children (2014, cu Jennifer Garner)

Vremea de sâmbătă 24 ianuarie nu se afla într-o dispoziţie deloc bună şi m-a încuiat în casă – am plecat doar un pic, pentru d’ale gurii.

Nu am stat pe gânduri şi am atacat două filme şi jumătate – jumătatea a fost The Grand Budapest Hotel/Hotel Grand Budapest, cu cele mai multe nominalizări la Oscar 2015, nouă, la egalitate cu Birdman/Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranţei.

Despre nominalizatele la Oscar, luna viitoare.

Laggies şi Men, Women & Children aduc doi dintre actorii nominalizaţi la Oscar 2015 (roluri secundare), Keira Knightley, respectiv J.K. Simmons. 

Laggies şi Men, Women & Children, au legătură cu RELAŢIILE, influenţate de lumea modernă de azi.

Un strop de magie - Magic in the Moonlight (2014, cu Colin Firth) şi St. Vincent (2014, cu Bill Murray)

„Avem nevoie de iluzii că să trăim.”

Avem nevoie de deschidere către lume, de un strop de optimism. De o picătură de magie!

„Poate că lumea are sau nu un sens, dar nu e totală fără puţină magie.”

(ambele citate sunt din „Magic in the Moonlight”)