Am scris de o mie de ori despre „parcul de lângă casă” – Parcul Tineretului... şi să n-am eu o poveste clasică de aici, cu istorie, legende şi toate cele?!
Hai
să facem o reparaţie istorică... ocazia nu putea fi mai potrivită decât aceste
tablouri mi-nu-na-te surprinse de Adi într-o seară de ianuarie, când a căzut una
dintre puţinele ninsori... adevărate ale iernii – zăpada oricum s-a risipit a
doua zi.
Dacă
anul trecut am avut o iarnă
interminabilă (cu poveştile ei surprinse AICI), acum, în final de
februarie, iarna s-a trezit cu adevărat. Dar asta e o altă poveste...
