D’ale vacanţei. Satul Măgura - România cea pitorească

NOU!!!

*Fiind în perioada VACANŢELOR, m-am hotărât să inaugurez o NOUĂ CATEGORIE, intitulată D’ALE VACANŢEI.

Veţi găsi aici filme (eventual seriale) şi cărţi mai uşurele, călătorii, poate un articol despre alergare în Tineretului - dacă mi se mai întâmplă ceva spectaculos ☺.

Fie ce-o fi, DRUMEŢIILE MONTANE sunt cele mai frumoase de pe lumea asta.

După călătoriile mele de poveste, vă invit într-o altă POVESTE, la peste 1000 m altitudine.

Locul e satul Măgura, judeţul Braşov, aflat la numai 4 km de oraşul Zărneşti, în apropiere de Culoarul Rucăr-Bran.

Cum Ion s-a întors abia sâmbătă seară (7 iunie) de pe mare (Neagră), nu am putut profita la maximum de weekend-ul prelungit de Rusalii.

Însă, după o noapte în patul personal, l-am ridicat pe Ion şi i-am acordat sarcina precisă de a conduce până în Măgura.

Aşadar, ne-am cocoţat la 1000 m altitudine (1100 în unele locuri). Foarte puţine aşezări din România se găsesc la astfel de înălţimi.

Măgura este înconjurat - la fel ca Şirnea - de Munţii Piatra Craiului şi Munţii Bucegi.

Eu şi Ion ne aflăm pentru prima dată în partea aceasta a Zărneştiului. Căci, aşa, cum am mai spus, Branul mi-e ultracunoscut, e locul unde mi-am petrecut concediile cu mama şi cu sora mea, înainte de 1990. Şi puţin după. La motelul care-i acum insignifinat în marea de oferte de cazare.

Măgura oferă ochiului peisaje... de vis.

Da, ştiu, e prea clişeistic. Numai cuvintele aşternute de Vlahuţă, „România pitorească”, îmi veneau în minte luând satul la pas. Creierul meu nu accepta prezenţa altor superlative - în afară de UAU!, bineînţeles ☺.

TRASEE

Prima zi, duminică

☺ Sat Măgura - Cabana Gura Râului (750 m altitudine) - Prăpăstiile Zărneştilor - Sat Măgura

Din Măgura, aveţi vedere directă către Prăpăstiile Zărneştilor - în mijloc, spre dreapta

Stabiliserăm din Bucureşti ca prima zi de concediu să o să dedicăm traseului tematic ce uneşte satele Măgura şi Peştera, un drum ce însumează 10 km.

Însă era cam cald şi, mai important, tocmai trecusem cu maşina printr-o pădure căreia i se simţea răcoarea şi am zis să ne întoarcem pe acolo, să o luăm spre Zărneşti.

Totul asociat şi cu o foame care începea să roadă.

Iniţial, am pornit - pe jos - spre Zărneşti, să mâncăm şi să ne plimbăm prin oraş.

Din doi în doi metri, cei 200-300 m până la intrarea în pădure, m-am oprit să fotografiez.

Socoteala de acasă...

În drumul spre Zărneşti, trecând pe lângă Fântâna lui Botorog, pe drumul neasfaltat, pe lângă râu (plăcerea mea nemăsurată!), ne-a ieşit în cale ceva ce nu zărisem iniţial din maşină: Cabana Gura Râului.

Mie mi-a plăcut întotdeauna să iau masa afară, în special la MUNTE, printre BRAZI; până simt că îmi îngheaţă şi capul. Abia după aceea mă bag la căldurică.

Terasa Cabanei Gura Râului, unde ne-am liniştit stomacurile...

Duminică 8 iunie nu a fost câtuşi de puţin frig, din contră; doar nişte nori şi-au dat adunarea deasupra noastră şi vreo trei tunete răzleţe ne-au speriat niţel.

Fix de la Cabană începe asfaltul ☺ Spre Zărneşti.

La Gura Râului am rămas cam o oră, apoi am luat-o către casă. Fiind devreme, eu i-am propus lui Ion să nu cotim spre Măgura, ci să mergem drept, către Prăpăstiile Zărneştilor.

Spre Prăpăstii

PRĂPĂSTIILE ZĂRNEŞTILOR (CHEILE ZĂRNEŞTILOR) reprezintă un defileu spectaculos, cu pereţi înalţi de 100-200 m, desfăşurat pe aproximativ 4 km pe cursul Râului Mare.

Prăpăstiile Zărneştilor sunt parte integrantă a Parcului Nţional Piatra Craiului, iar accesul cu autoturismul NU ESTE PERMIS.

Rezultă: AER CURAT, într-o SĂLBĂTICIE care să dăinuie mult şi bine.

 

În Prăpăstii, ALPINIŞTII au la dispoziţie destule trasee pentru pasiunea lor.

În plus, de-a lungul Prăpăstiilor, sunt împrăştiate câteva peşteri.

Pe drum, am întâlnit o zonă unde eu una aş fi zăbovit încă o oră - era trecut de ora 19 şi noi mai aveam ceva până în Măgura.

Claritatea apei (care ieşea de sub pământ şi se unea cu pârâiaşul deja existent), amestecată cu VERDELE vegetaţiei, plus pietrele de zăpadă şi o linişte impregnată doar cu susurul abia perceptibil... O fi suprafaţa nu foarte întinsă, însă eu mi-aş pune aici o pătură şi aş sta tolănită toată ziua, să ascult natura şi să urmăresc fiecare mişcare de norişor.

Un pui de VULPE se ascundea prin tufişuri

M-a impresionat şi altceva, dar de aici nu am fotografii ☺ - oamenii care alergau prin zonă.
Data viitoare, poate îmi iau şi eu echipamentul!

Am ajuns în Măgura pe semi-întuneric.

 

 

La ţanc pentru a zări culmile Bucegilor scăldate în apus.

A doua zi, luni

☺ Sat Măgura (cu maşina până la aproximativ un kilometru de Prăpăstiile Zărneştilor, la Fântâna lui Botorog, unde există o parcare destul de încăpătoare) - Prăpăstiile Zărneştilor - Cabana Curmătura (1470 m altitudine) şi retur

Marcaj: Bandă albastră

Noi am făcut vreo 3 ore până la cabană, DAR ne-am oprit de un milion de ori să citim diverse panouri informative, să admirăm înălţimile din Prăpăstii, să analizăm relieful fiecărei stânci.

Teoretic, Prăpăstiile pot fi străbătute în mai puţin de oră (dus).

Pe drum, am întâlnit multe familii cu copii şi mulţi... biciclişti. Drumul e bătut de pietre, însă diferenţele de altitudine nu sunt semnificative. 

Din Prăpăstii, în dreapta începe urcuşul prin pădure. De aici până la Cabana Curmătura (marcaj: bandă albastră) e de mers o oră şi jumătate - două.

La început, urcuşul e mai greoi (pante mai abrupte), dar se domoleşte repede.

Traseul e în general din categoria „uşor”.

Am crezut că am ajuns când ne-am trezit într-o poiană (Poiana Curmăturii), unde vacile îşi savurau în linişte masa ori îşi făceau binemeritata siestă.

Dar mai era o pantă.

Dar era într-un peisaj de POVESTE - ştiţi desenele acelea din cartea „HEIDI”? Cam aşa am văzut pe viu.

Iarbă brăzdată de albul floricelelor şi al pietricelor aruncat ici şi colo de natură, cu brazii-străjeri, cu vârfurile Pietrei Craiului smulgându-ne promisiuni de revenire grabnică.

Era ultima parte, cea mai uşoară a traseului spre Curmătura - cam jumătate de oră.

La cabană, erau oameni de toate vârstele, de la copii mici până la persoane respectabile. Şi biciclişti, care au un traseu al lor, în continuarea Prăpăstiilor Zărneşilor, spre Curmătura.

Curmătura - aflată sub curmătura dintre Piatra Mică şi Vfârful Turnu al Pietrei Mari - este cabana situată la cea mai mare altitudine (1470 m) dintre cele 9 din Piatra Craiului (conform carpati.org).

De asemenea, Cabana Curmătura reprezintă baza de plecare către obiectivele montane din Piatra Craiului.

Peisajul care se vede de pe terasa Cabanei Curmătura

Vreau tot Prăpăstii!

La întoarcere, nu m-am putut abţine să nu străbat încă o dată Cheile (Prăpăstiile).

Asta deşi mai există un traseu de revenire la Fântâna lui Botorog, prin Poiana Zănoaga (marcaj: bandă galbenă). Şi, de obicei, nu îmi surâde să mă întorc pe aceeaşi cale pe care am venit.

Prin Poiana Zănoaga am fi scutit 15-30 de minute.

Promit că vom fi din nou în acele locuri, pentru a savura şi peisajele de pe acest traseu! Şi probabil că le voi savura şi la dus, şi la întors, pentru ca senzaţia să fie deplină!

*În total, ziua de luni 9 iunie a însemnat 15,3 km de mers lin, la deal ori la vale – pe măsurate! ☺

FÂNTÂNA LUI BOTOROG

Cum mie îmi plac POVEŞTILE, două cuvinte despre locul acesta.

Aşa cum îi spune şi numele, este un loc de unde te poţi aproviziona cu apă ☺.

Izvorul, străjuit de o cruce din piatră, a fost ridicat de Paraschiv Botorog, în 1965, în memoria fiicei sale Lenuţa, „elevă în clasa a 5-a”.

Fântâna lui Botorog (820 m altitudine) se află la începutul ascensiunii către satul Măgura, venind dinspre Zărneşti, şi la scurtă distanţă de Prăpăstiile Zărneştilor.