D’ale vacanţei. O zi printre moţurile din Ciucaş

Traseu:

Cheia - Cabana Vârful Ciucaş (prin Valea Berii) - Vârful Ciucaş - Cabana Vârful Ciucaş (prin Şaua Ţigăilor)

Întâmplarea face ca începutul şi finalul Turului Franţei să mă surprindă cocoţată în vârful dealului.

Pe 5 iulie eram pe Jepii Mici, în Bucegi, în plină ASCENSIUNE – probabil ca să fiu în ton cu cei mai valoroşi ciclişti. ☺

Pe 27 iulie, chiar la ultima etapă din Tur, am sacrificat urmărirea la televizor a certificării oficiale a victoriei lui Vincenzo Nibali în favoarea unei guri de aer curat.

Sâmbătă, m-a cam ros... ciuda că am rămas acasă, din cauza prognozelor care se anunţau păcătoase la munte. Şi n-au fost deloc aşa, până la urmă.

Aveam chiar şi o rezervare la Cabana Mioriţa (Cota 2000), pe care am anulat-o. Să-mi fie învăţătură de minte! Sau nu... că la munte nu se ştie niciodată...

Duminică 27 iulie, vremea s-a îndreptat pe site-urile de specialitate.

Ce să facem noi într-o zi?

Că nu (mai) pot rata MUNTELE!

Am ales Munţii Ciucaş, pe care i-am mai străbătut până acum, dar la care mă întorc mereu cu drag.

În vara aceasta, mi-am propus excursii la MUNTE cât mai dese şi mai... fructuoase.

Din motive mai mult sau mai puţin întemeiate, am lăsat-o mai moale cu alergarea în ultima perioadă.

VALEA BERII

Până acum, destinaţia finală cu maşina în Ciucaş era Cabana Muntele Roşu (1280 m altitudine), cu asfaltul degradat pe o porţiune de trei kilometri.

De data aceasta, am mers cu intenţia de a scurta din traseul (pe jos). Ah, timpul...!

Ştiam (văzusem în alte ocazii) că undeva se poate parca maşina, undeva pe la ieşirea din cărarea ce duce/aduce de la Muntele Roşu – cam o oră prin pădure (ăsta-i timpul scutit x 2).

Undeva-ul acela este situat pe Valea Berii.

Un pic mai sus de drumul ce duce spre Muntele Roşu dinspre Cheia, avem cinci kilometri de drum de automobil până la Cabana Ciucaş. Doar vreo trei kilometri se pot parcurge cu o maşină normală, apoi pantele cresc şi până la 30%.

AFINE ŞI VÂNT PUTERNIC

Cum am luat ultima curbă înspre Cabana Ciucaş, cum am simţit vântul din toate părţile. Nu ştiu unde se grăbea, de viteza nu şi-o înmuia. ☺

Noua Cabană (Vârful) Ciucaş a fost dată în folosinţă în vara lui 2011

De bătut vântul a bătut în toată excursia noastră – credeţi că l-am lăsat pe Ion acasă?! – de la cabană, mai sus şi înapoi.

Pe Vârf şi în apropierea lui a fost ceva de groază – mamă, şi cum şuiera! Te lua cu friguleţ; dar la faza asta nu mă plâng, căci căldura mă termină!... Urechile mele au fost paralizate minute bune de Domnul Vâj.

Cunoaşteţi senzaţia aceea minunată când culegi fructe de pădure şi le mănânci instantaneu şi ţi se topesc în gură?

Cum poate diferi gustul unei singure coacăze, afine, mure, zmeure de un pahar întreg de asemenea alimente achiziţionate din piaţă...!

Ai găsit tu o afină, ai cules-o tu... apoi ai savurat-o...

În Ciucaş, am tras un adevărat maraton printre tufele de AFINE. Când dibuiam o boabă neagră (rar!), eram deja în lună... în al 20-lea cer...

În drumul către Vârful Ciucaş, Cabana omonimă a stat cuminte ba în stânga, ba în dreapta noastră – mereu în vizorul nostru, să nu uităm de unde am plecat...

Aici e în dreapta, ascunsă după un deluşor

 

Ascuns printre Babe (Babele la sfat), pe traseul către Vârful Ciucaş cin’ să fie?

(Mie Babele astea mi se par mai mult doi îndrăgostiţi care se privesc ochi în ochi; cine sunt eu să contrazic denumirea/legenda populară?!)

 

Iaca ce se vede printre două Babe.

Peisaje cu moţuri:

Pe Vârf, la aproape 2000 m!

  

PANORAMĂ ÎN VÂRF

O dată ajuns pe Vârful Ciucaş, ai acces la o panoramă de vis - se poate observa inclusiv Piatra Craiului.

 

 

Ion acum…

...Şi în toamnă (2013)

La coborârea către cabană, am vrut (eu, căci Ion iar a protestat...) să încerc o altă variantă decât cea pe care am venit.

Şi aşa s-a făcut că, atunci când am tras linie, a reieşit că am înconjurat perfect (360 de grade) moţul principal.

Aşa îi zic eu la aglomerarea asta de stânci.

Astea sunt de la urcare:

 

Şi de la coborâre:

 

Alte zeci de moţuri sunt înşirate – mai multe laolaltă ori separat – în tot Ciucaşul.

...Iar drumul de întoarcere mi s-a potrivit perfect.

De când cu păţania din Bucegi cu piciorul, durerea revine din când în când, chiar şi când cobor banalele scări de la metrou.

La urcare simt că plutesc! Numai de-astea aş vrea, urcări, în special la munte, deşi ştiu că astea sunt obositoare. Lasă, să fie piciorul meu stabil şi fără dureri!

Aşa că alternanţa dintre coborâre şi mici porţiuni de urcare (unele de vreo 10 minute) mi-a convenit de minune.

Clopoţei...

 

INDICATOARE

Plănuiam să cronometrez traseul.

Dar.

M-am luat cu detectarea afinelor, ba cu o sută de mii de poze, ba cu „uite ce frumos e acolo!”, ba cu vântul cel turbat care era să mă arunce în altă parte decât voiam eu să pun piciorul.

Deci.

Am renunţat la cronometrare.

Timpii de mai jos sunt cei care apar pe indicatoarele OFICIALE.

Traseele nu sunt dificile.

☺ Cruce albastră: Loc de parcare automobil de serviciu cu 275.000 km la bord, pe Valea Berii, în apropierea Fântânii „Nicolae Ioan” – Cabana Vârful Ciucaş (1595 m altitudine) 45 de minute - 1 oră

*Din Cheia, traseul pe jos durează 3 ore - 3 ore şi jumătate

☺ Bandă roşie: Cabana Ciucaş - Vârful Ciucaş (1954 m) 1 oră - 1 oră şi jumătate

☺ Bandă roşie şi cruce roşie: Vârful Ciucaş, prin Şaua Ţigăilor (1745 m) – Cabana Ciucaş 1 oră şi jumătate

*Acest traseu se intersectează la un moment dat cu cel de mai sus, Cabana Ciucaş - Vârful Ciucaş (sau invers...).

FÂNTÂNA „NICOLAE IOAN” (în trecut „Trei Izvoare”)

Am vorbit ceva mai devreme despre Fântâna „Nicolae Ioan”, locul în apropierea căreia parchează maşinile.

Fântâna (1350 m altitudine) este locul de unde te poţi alimenta cu apă, dar constituie şi punctul de intersecţie cu traseul Cabana Muntele Roşu – Cabana Ciucaş (bandă galbenă, 1 oră şi jumătate).

Profesorul Nicolae Ioan a fost preşedintele de onoare al Asociaţiei Turistice „România Pitorească” (1934-1940).

Ca un omagiu adus lui, a fost construit acest izvor, în 1940. Două reconstrucţii au avut loc, în 1982, respectiv 2008.

PE ASFLAT

Înainte de a simţi răcoarea şi aerul curat al muntelui, tre’ să mergi cu maşina pe Drumul Naţional 1A, Ploieşti - Vălenii de Munte - Braşov – ruta aceea pe care o recomandă Poliţia rutieră ca să ocoliţi aglomeraţia de pe DN 1 în weekend.

Te opreşti când dai de staţiunea Cheia – 140 de kilometri din Bucureşti.

☺ Dacă vrei să ajungi la Muntele Roşu, treci de locurile de picnic şi de pensiuni şi urmezi indicatorul de pe partea dreaptă – venind dinspre Ploieşti.

Sunt aproximativ trei kilometri de asfalt degradat.

☺ Dacă ai treabă pe Valea Berii – aşa, ca noi – mergi un pic mai departe de indicatorul de mai sus. Tot pe partea dreaptă, apare o plăcuţă cu „Cabana Ciucaş – 5 km”.

Mă pregătesc pentru o nouă plimbare prin Bucegi, aşa că încalec aici pe o şa, căci v-am spus POVESTEA aşa...