Anul călător 2015

 

Au fost multe călătorii în 2015, a fost mult munte, mai mult ca în oricare alt an.

Sunt trasee la care, unele, nici n-aş fi îndrăznit să visez. Unele în condiţii vitrege de vreme. Experienţe memorabile.

Cât de dragi îmi sunt toate... ahhh... ! opriţi-mă din nostalgii!

Anul 2015 a fost special – am întâlnit oameni speciali, care respiră munte la propriu, mulţi chiar în fiecare săptămână. Împreună am tăiat cărări de munte, împreună ne-am distrat pe la cabane (Mircea, Fane, să ne trăiţi!).

2015 este anul în care am învăţat că pot să supravieţuiesc şi fără colegul de apartament, cel puţin în turele de munte.

Am reînvăţat să merg cu trenul.

Mi-am învăţat corpul cu trasee lungi şi nemarcate.

Am fluturat drapelul României mai des ca oricând.

În apropiere de Padina

 

În faţa Cabanei Ciucaş

 

Între satele Măgura şi Peştera

Balcoanele Ponorului

Lacul Iezer, Munţii Rodnei

Înainte de coborârea de la Omu în Bran

N-am ajuns nici anul ăsta pe Moldoveanu – m-am apropiat cu Negoiu, al doilea vârf din ţară (2535 m).

Cronologic, a fost aşa.

IANUARIE

În prima ieşire pe 2015 în afara Bucureştiului mi-am spart faţa la munte.

☺ Cota 2000 – Cum mi-am făcut faţa franjuri

La final de lună, am organizat un scurt concediu. În program: Castelul Iulia Hasdeu şi Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac.

☺ Recomandarea lunii - Castelul Iulia Hasdeu din Campina

☺ Hotelul de gheaţă cu zodii

FEBRUARIE

Pe 1 februarie, în finalul scurtei vacanţe de iarnă, am fost din nou în Măgura şi am revăzut Şirnea (în ninsoare), după un car de ani.

☺ Intre Piatra Craiului si Bucegi (Zarnesti – Magura – Sirnea)

Eram ferm convinsă că mă voi întoarce pe munte, într-un „traseu adevărat”, abia în iunie-iulie, după eşecul cu Mălăieştiul din toamna 2014. Uite că muntele mi-a oferit o surpriză mult mai devreme, datorită unui răspuns ferm la „vreau şi eu!”, aruncat într-o doară pe Facebook.

La cât mă ardea dorul de munte, n-a mai contat că de 10 ani n-am mai înotat prin zăpadă.

Dar a fost ceva ieşit din comun faptul că am ieşit cu oameni necunoscuţi. Cunoscuţi doar în mediul virtual. Cu Fane şi Gabi mai conversasem on line, tot legat de munte.

Cel mai interesant a fost cum l-am cunoscut pe Mircea (şi asta n-am inserat-o în povestea de atunci): după 15-20 de minute de aşteptat la telecabină, vine un munte de om cătrănit. Cu vocea-i gravă, de bariton, ne povesteşte cum a încercat el să ajungă la Babele direct pe Jepii Mari: zăpadă, căzături zdravene, inclusiv a săpunierei (în traducere, aparatul de fotografiat).

„Puteam să ajung...”, zice aşa, mai mult ca să-şi aline... neîmplinirea şi întoarcerea la traseul clasic al telecabinei. Bine că a scăpat el întreg!

Cum aveam să mă conving ulterior, Mircea e un mare om de munte (nu numai la statură ☺), cu un super-simţ al umorului şi al ironiei.

Portiţa Caraimanului, Piatra Craiului, Valea Gaura le-am cunoscut datorită lui.

 Victorieeee!!!

☺ Drumeţii montane în Bucegi iarna

MARTIE

Doar 1 martie a fost „ocupat”, cu tura de la Babele de mai sus – coborârea şi „la revedere, pe curând, gaşcă!”.

APRILIE

La Padina au venit oameni din toate colţurile ţării – din Mediaş, Târgu Mureş, Arad, Satu Mare, Braşov, Zărneşti, Lăculeţe (judeţul Dâmboviţa), Târgovişte, Constanţa şi Bucureşti.

Aici am dat nas în nas prima oară cu Dana şi Mădălina, cu Mari şi Mihai, cu Arpi şi Alex, cu Mircea de Satu Mare, cu Zorina şi Gabi. Ce-am mai colindat şi acum, şi după, cărare după cărare...!

Vremea de afară ne-a ajutat atunci, la Padina, să ne cunoaştem mai bine, ghemuiţi lângă foc.

Colegul în cameră a rămas, eu am rămas la poveşti cu Mircea de Satu Mare, am intrat mai bine în vorbă cu Alex, am privit show-ul lui Arpi şi Fane.

☺ Mircea a mai trăit un episod din „Aventura săpunierei” – la întoarcerea din Şaua Strunga, pe întuneric, şi-a rătăcit preţiosul aparat. Ploaie, umezeală maximă şi... cine ştie pe unde a scăpat.

Şi săpuniera a supravieţuit din nou! Au ambiţie, atât Mircea... cât şi săpuniera lui norocoasă!

☺ Bucegii cu zapada si gheata, vant, ploaie, ninsoare, SOARE si PRIETENIE

MAI

O lună super-plină, cu zăpadă, ceaţă, un soare usturător la propriu şi căţărări cu adrenalină.

Am început cu Vânturişul. Cascada năvalnică Vânturiş. Un nou moment special: revederea cu Mircea şi întâlnirea cu Amicii Salvamont Braşov.

În special cu Gică, Bogdan şi Deni.

☺ La Cascada Vânturiş

La mijloc de mai, Gabi a pus la cale o tură de o zi la Omu, după cele două încercări nereuşite de a fi cel mai sus în Bucegi – la Babele şi la Padina.

A fost cu rătăciri, cu vânt (rece), ceaţă, zăpadă şi ploaie.

„Dacă nu eraţi voi, eu nu mă încumetam de unul singur până aici”, ne mărturisea Gabi.

☺ Omu – Early edition

În Ciucaş, n-o să uit cât m-au emoţionat cadourile de ziua mea – deşi trecuseră trei săptămâni de la eveniment!

Tura rămâne de referinţă – am socializat şi ne-am relaxat pe dealurile Ciucaşului. Atâtea pauze (lungi şi dese) n-am făcut în viaţa mea! ☺ A fost cea mai mare trupă... poate şi cea mai frumoasă!

Ca fapt divers, după numai cinci zile de la aventura de la Omu, ne-am copt printre moţurile din Ciucaş.

Şi, cireaşa de pe tort – aici i-am cunoscut live pe Viorel şi Ovidiu.

☺ Bucuria de a fi in Ciucas

Pentru primul contact cu Măria Sa, Craiul am mers prima oară cu trenul după o groază de ani. Era weekend-ul de Rusalii.

Sâmbătă, timp de aproape 8 ore, ne-am plimbat pe dealurile din satele Peştera şi Măgura (judeţul Braşov) – peisaje de vis e insuficient pentru a descrie ce se întâmplă pe acolo.

☺ Pestera – satul de sub nori. Si Magura!

A doua zi, ne aşteptau primele căţărări adevărate pe munte. Şi grindină! Am atins Vârful La Om (Piscul Baciului, foto), cel mai înalt din Piatra Craiului – 2238 m.

☺ Mircea (de Satu Mare) a rezistat eroic, în aceste condiţii, 16 ore fără să mănânce nimic – din proprie iniţiativă. A înghiţit, în schimb, 6 litri pe apă plus ce a mai furat de la izvorul de la ieşirea din pădure, la vreo oră de destinaţia finală, satul Peştera.

☺ 15 ore pe un traseu in Piatra Craiului (creasta sudica)

IUNIE

Da, românii sunt inventivi când vine vorba de denumiri – dacă e să te dai pe licenţe, asocierea dintre „arta naturii” şi „gaură” sună groaznic.

Dar Valea Gaura este unul dintre cele mai pline de farmec locuri prin care am trecut în ţărişoara noastră!

Valea Gaura a însemnat pentru mine întărirea prieteniei cu Gabi.

☺ Raiul la el acasa: Valea Gaura (traseul Bran – Omu)

☺ Coborarea de la Omu in Bran, pe Tiganesti - Clincea

Nu mă mai ridic de aici...!

Jepii Mici, Brâna Portiţei cea sălbatică, Portiţa Caraimanului, Cascada Caraiman, Cabana Caraiman, platoul Bucegilor cu Coştila cea falnică şi – în final – Sinaia. Cu aventurile de rigoare... că nu se poate fără!

☺ Săpuniera lui Mircea are ecranul negru când o porneşti – da’ nu se lasă, face poze în gol, „pe neve”. Şi instantaneele sunt chiar reuşite!

☺ Pe Jepii Mici, cu escala la Portita (Caraimanului)

IULIE

Fane a mai pus un an în traistă şi, cu ajutorul soţiei lui Mariana, ne-a propus o întâlnire cu şi de suflet. Să sărbătorească în mijlocul celor ca el, munţomani, la Cabana Curmătura... mai ales că abia se întorsese de pe mare!

☺ Tura de Crai: Party @ Curmatura!

Am cunoscut şi creasta nordică a Craiului, la o lună şi un pic după cea sudică.

☺ Pe Ascutit (creasta nordica)

Valea Crăpăturii a fost o splendoare (dovadă că am revenit spre finalul lui 2015; dovadă că am făcut-o „recomandarea lunii august”). În schimb, la poalele Pietrei Mici mi s-au răsucit creierii şi am trăit acel moment de cum o poţi lua razna pe munte... fără motiv! Nu vă doresc, nu mi-l mai doresc!

☺ Un fleac, o Crapatura!

Iulie a fost luna în care am petrecut concediul în compania oamenilor cunoscuţi anul acesta pe munte. Opt zile de colindat prin ţărişoara noastră, în Maramureş şi Apuseni – cu munte din plin.

☺ Vacanta in Maramures si Apuseni

Obiectivele noastre de poveste:

☺ Cascada Cailor si Lacul Stiol, cu (mici) nervi

☺ Pietrosul Rodnei (2303 m) – cel mai inalt varf din Rodnei si din Carpatii Orientali

☺ Toata Creasta Cocosului la dispozitie!

☺ Cimitirul Vesel din Sapanta – Hai să plangem! (plus o repriza de Mocanita)

☺ Pietrele Galbenei, Ghetarul de la Focul Viu, Cheile Galbenei, Avenul Bortig, Balcoanele Ponorului (Circuitul Galbenei)

☺ Ultima zi in Apuseni 2015: Cetatile Ponorului

Singuri, eu şi colegul am luat la pas şi cu maşina Ungaria şi Croaţia, apoi, la întoarcere, din nou România.

☺ Minunile din Plitvice – Lacuri limpezi si cascade la tot pasul

☺ Traseul istoric Oravita-Anina: Ce sa vezi in doua ore cu trenul pe 33,4 kilometri

Ar mai fi câte ceva... voi reveni!

AUGUST

Pe atunci, nepoţelul meu Andrei avea opt ani şi jumătate şi se afla pentru prima dată pe un traseu montan. A mers inclusiv pe Brâna Caraimanului! Mândrie, ce să mai...!

☺ Clasic în Bucegi, cu copilu’: Piatra Arsa, Cabana Caraiman, Crucea, Sfinxul, Babele

De la sfârşitul lui august şi cam toată toamna am ţinut-o în ture de anduranţă. De fapt, nu cred că greşesc spunând că au fost şi cele mai spectaculoase de anul acesta – bine, nepunând la socoteală creasta sudică de Crai (vezi luna mai) şi Valea Gaura (vezi luna iunie).

Prima piatră... de încercare a fost Valea Albă, traseul nemarcat cel mai „bătut” din Munţii Bucegi. Aici l-am cunoscut pe Alex, pe Jepii Mari – reîntâlnirea a fost în Baiului, în decembrie.

☺ La tranta cu bolovanii din Valea Alba

SEPTEMBRIE

Îl cunosc, vag, pe Marius de ceva vreme, însă abia dacă am schimbat două vorbe până acum.

Prin ceaţa, ploaia, burniţa, bolovanii şi grohotişul din jurul Vârfului Negoiu (2535 m), am schimbat trei vorbe. ☺

E impresionant (şi uimitor) cum se uită omul ăsta la natură, cum o absoarbe şi se lasă absorbit de ea; şi astea nu sunt metafore.

Şi nu, nu sunt mulţi care se pot contopi la propriu cu natura şi pot rămâne împietriţi secunde bune la miracolele ei, orice ai spune tu. Mă scuzaţi, vorbeam cu Marius. ☺

☺ Infruntand natura in Fagaras - Varful Negoiu, Cascada Serbota si Cascada Saratii la dublu

OCTOMBRIE

O altă lună încărcată de poveşti.

„Gică taie bilete pe Brâna Aeriană”, glumesc prietenii şi partenerii de drumeţie.

Şi, culmea!, nu exagerează. Nu cred că îşi aminteşte nici el de câte ori a pus piciorul acolo şi câţi oameni a condus în lumea aceea aproape ireală.

În primul weekend de octombrie 2015, 10 persoane un pic plecate de-acasă s-au avântat pe trei dintre cele mai spectaculoase (şi periculoase) brâne ale Bucegilor. Plus o creastă de Bucegi. Plus o reîntâlnire scurtă cu Valea Albă (vezi luna august). Plus o vreme extra-super-excelentă!

☺ Distractie de weekend: Brana Aeriana si Brana Mare a Costilei

Ce poţi face la mare în octombrie? Pe vânt şi ploaie pe deasupra?

Te reîntâlneşti cu Fane şi cu Mariana şi împreună gustaţi dintr-o hoinăreală în liniştea cea mai adâncă.

Aaaa... şi îţi bagi picioarele. O oră şi mai bine în apa rece ca gheaţa. Şi te răsfeţi cu valurile care nu se mai satură de atâta joacă...

☺ Drumetii la malul marii

Plimbărica noastră de duminică s-a petrecut în lumea unor văi din Bucegi – Valea Căldărilor şi Valea Priponului, văi de abrupt ale Coştilei. Plus Valea Cerbului. Fără porţiuni expuse, fără grohotiş şi cu porţiuni bune de căţărare – uraaa!!!

☺ Valea Cerbului, Valea Caldarile, Valea Priponului

La final de octombrie mi-am îndeplinit visul de a reveni acolo unde mintea mea a dat-o rău în bară în mijlocul verii (vedeţi, pot da vina şi pe căldură pentru momentul meu de glorie!☺).

În Valea Crăpăturii şi pe Piatra Mică ne-am strâns cinci personaje, dintre care niciunul nu şi-a asumat rolul de lider – aşa cum eram obişnuite eu şi Dana din turele anterioare. Biiiine, a fost prima dată când Io Măria Mea mi-am asumat responsabilitatea de a aduna un grup, de a încerca să împac pe toată lumea... ca să nu mă trezesc eu singură cu colegul şi să ne luăm la harţă din prima. Dar altceva nu am făcut.

☺ Piatra Mica, visul meu!

Atunci, în tren, m-am apucat să pomenesc de tura mea solitară din 2003. Marius o ţinea cu „nu te cred”, întărit la o întâlnire ulterioară, în Bucureşti.

Şi uite-aşa, stârnită de el, m-am apucat să depăn amintirile unei lumi de mult apuse. Nu-mi vine nici acum să cred câte am mai dezgropat din memorie – câte amănunte, pe care le credeam de mult îngropate.

☺ Tanara si nelinistita: Eu cu mine si doua rucsacuri prin muntii si orasele Romaniei

NOIEMBRIE

Ce dacă a fost ceaţă şi vânt în Ciucaş?! Muntele îmi dă forţa să ridic toate vălurile şi să dezvălui claritatea celor mai frumoase imagini. Şi la propriu, şi la figurat.

Am simţit un pic absenţa lui Marius. Doar un pic; să nu i se urce la cap. ☺

☺ Ciucaşul fără moţuri

DECEMBRIE

Seara Munţomanului de la Braşov a consemnat reîntâlnirea cu Mircea, Viorel, Gică, Bogdan. Cu Fane şi Mariana.

Am fotografiat de mama focului Piaţa Sfatului.

☺ Hai la Brasov!

Pe munte, am urcat în Baiului (pe un vâââââânt!) şi pe Tâmpa.

☺ Prima tura (pe zapada) in Baiului

☺ Roată pe Tâmpa. Şi câteva legende

PARCUL TINERETULUI... şi alte parcuri bucureştene

Nu am ignorat dragul meu Parc Tineretului în 2015 (mai ales în alergare) – pur şi simplu nu i-am mai surprins pulsul în prea multe fotografii.

Materialul de mai jos este realizat la început de ianuarie.

☺ Parcul Tineretului la săniuş şi la apus

Tot în ianuarie Herăstrăul ne-a provocat cu unul dintre cele mai emoţionante imagini ale apusului. Nu ştiu, tre’ să mă gândesc unde mi-a plăcut mai mult ever apusul – aici sau în apropiere de Vârful Păpuşa (2135 m) şi Transalpina.

☺ Tura de iarnă în Herăstrău

Ediţia de vară e aici:

☺ Seara pe lac, în Herăstrău

Despre Parcul Mogoşoaia v-am depănat poveşti surprinse de-a lungul anotimpurilor. Cu ISTORIE şi multe fotografii.

☺ La Mogosoaia, printre anotimpuri

Urmează o colecţie de fotografii cu explozia primăverii în Parcul Circului (cu ţestoase!) şi Parcul Tineretului.

☺ Culorile primaverii în Parcul Tineretului si Parcul Circului din Bucuresti

Am redescoperit în 2015 Grădina Botanică din Bucureşti – vizitele au fost în iunie şi în noiembrie acela cald şi taaare ofertant pentru fotografie.

☺ Gradina Botanica in iunie

☺ Recomandarea lunii – E toamnă... (I)

Al doilea popas din călătoria prin strălucirile toamnei: Parcul Carol (Libertăţii).

☺ Recomandarea lunii – E toamnă... (II)

Vă mai reţin atenţia cu două articole dedicate Mănăstirii Sâmbăta. Primul conţine câteva file de istorie, al doilea - numeroase fotografii tematice.

☺ Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus ŞI ceva istorie

☺ Pas cu pas, la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus

P.S.

Asta-i călătoria altcuiva, cu multe lecţii de viaţă – cartea e citită de mine în 2015.

☺ In padurile Siberiei de Sylvain Tesson