Cu copilu’ in Valea lui Stan (zona Fagaras)

 

Traseu:

*Transfăgărăşan – Valea lui Stan – Barajul Vidraru

Abia întoarsă din duşul din Horoabe, m-am gândit la încă un traseu-spectacol. Pe care să-l transportăm şi pe Andrei, nepotul meu. Care Andrei are acum 9 ani şi jumătate.

☺ Îl puteţi vedea AICI în prima lui tură montană.

Cu o săptămână înainte, pe 11 iunie, îl dusesem pe Andrei până la Cabana Piatra Mare, prin Canionul 7 Scări. O să povestesc eu ce şi cum, în viitorul apropiat.

Bine, ideea de încă un canion îmi tot dădea târcoale. Ce să fie, ce să fie?!

Valea lui Stan a rămas fără salut din partea mea din septembrie 2014.

Adjudecat!

La drum cu noi!

Data: 19 iunie 2016

Numai canioane iau la picior în ultima vreme: Canionul 7 Scări, Canionul Horoabei şi, la zi, Canionul din Valea lui Stan!

Întâlnim câţiva oameni pe la 50-60 de ani echipaţi cu pantofi sport din pânză, pantaloni neimpermeabili (nu-s musai, da’ nici nu dăunează în Valea lui Stan) şi un tricouaş de bumbac.

☺ Amănunte despre (traseul) Valea lui Stan citiţi în materialul precedent dedicat acestei zone.

O completare – că m-am tot întrebat cum se cheamă râul din Valea lui Stan. Chiar aşa: Râul Valea lui Stan!

Izvorăște din zona de creastă a Masivului Frunţi(i), are 11 kilometri lungime, iar înainte de amenajarea Barajului Vidraru se vărsa în râul Argeș. În prezent, ajunge în Lacul Vidraru.

Pe cursul inferior al râului Valea lui Stan există un sistem de chei – astea de ne plimbăm noi prin ele!

(sursa: wikipedia.ro)

Deci, ca să mă lămuresc şi eu, să vă lămuresc şi pe voi: Valea lui Stan face parte din grupa montană Iezer – Păpuşa – Făgăraş. Mai presis, Valea lui Stan se situează în Masivul (Munţii) Frunţi(i) aparţinând de aceasta (sudul Făgăraşului).

☺ De altfel, Valea lui Stan este singurul traseu marcat din Munţii Frunţi(i). (sursa: sorin.sfirlogea.com)

FĂRĂ TEAMĂ

Mândrie de mătuşă:

Lui Andrei nu i-a fost deloc frică în Valea lui Stan. E un curajos!

A îngânat el câteva „nu pot!” vagi, dar s-a redresat rapid.

Tatăl lui Andrei (aflat pe munte după... cred că nici el nu mai ştie cât timp) şi Ion l-au flancat pe copil şi i-au mai întins o mână, l-au mai ajutat la orientare...

Baaaaa copilu’ şi-a învăţat bine lecţia. Şi mi-a dat mie sfaturi! ☺

La fiecare pasaj mai spectaculos, eu am rămas în urmă, să (cu)prind spectacolul din faţă, să aibă şi mama lu’ Andrei cu ce se lăuda...! ☺

Unele fotografii îmi aparţin, altele sunt realizate de Ion, din faţă.

TRASEUL VALEA LUI STAN

De data aceasta, nu am imagini, dar vă pot spune că, după urcarea unei pante scurte, aveţi de escaladat un zid, dotat cu trepte şi scoabe. Nimic dificil.

Continuaţi cu treceri succesive ale râului, de pe un mal pe celălalt, pe pietre şi buşteni. Intervin şi mici căţărări.

Cursă cu obstacole

Acela nu este chiar un loc lesne de trecut pe ud – am pus ambele imagini, ca să vă convingeţi.

Perdeaua de apă, de pe partea opusă

Una dintre primele scări

Vedere de la balcon

Pasarela – aici o să vă întreceţi în wow-uri

Cascada magică

Remake la fotografia din septembrie 2014

Atenţie

Aveţi rău de înălţime? Mai bine nu!

„Eu pot!” (pot să mă strâmb)

Aşa... ca să mă bag şi pe mine în seamă

O ultimă privire în spate

Bau!

În grotă cu tine! ☺ (o mică măsură de siguranţă, la o porţiune delicată)

Poză de grup

S-au montat scoabe în pasajul cu probleme din 2013 – a se citi „unde apa (îmi) acoperea din plin pulpele”. Cu fotografii vă puteţi delecta AICI.

De fapt, pasajul cu probleme este un canion îngust şi destul de scurt.

Paradox: în acel august 2013 precipitaţiile nu mai călcaseră zona de hăăăăt şi era ditai apa; în iunie 2016, ploi au fost din belşug, chiar foarte recente – apa, milimetrică.

Ultima scară

Uite-aşa se merge pe stâncă, vă învăţ eu!

Un zâmbet de milioane

 

Mai e puţin

P.S. Cam aşa arăta Valea lui Stan înainte de reamenajarea din 2011-2012.

Atât Canionul Horoabei, cât şi Valea lui Stan şi-au pierdut clar din sălbăticie o dată cu aceste scoabe, scări, lanţuri, cabluri adăugate pe parcurs, care le-au făcut mai accesibile.

Spune Io, care le-a făcut pe ambele după renovare. ☺

Luaţi aminte: Uite-aşa se evită două picături de apă! (Ca să avem loc să ne umplem ghetele, peste 10 minute)

Prin apă, ca pe asfalt. Partea a doua

Finalul traseului de via ferrata din Valea lui Stan este reprezentat de un stăvilar – se urcă vertical nişte trepte din metal.

Şi aşa ajugem la râu. Pe care precipitaţiile l-au umflat. Eu de acu’ trei ani ţineam minte un firicel. Cel mult.

Ne descurcăm care cum poate: unii fac pe căpriţele, din piatră în piatră (nu prea găseşti una făr’ de apă, da’ e pe barba lor), unii se descalţă şi iau un contact bunicel cu pietrele cam ascuţite de la fundul apei şi fac o băicică în toată regula pe la picioare), alţii trec direct prin apă.

Operaţiunea traversării apei se repetă de câteva ori.

Pentru mine, trecerea prin râu, încălţată, a fost piece of cake – menţine vie amintirea zilei de ieri din Horoabe ☺ cu cele 1001 traversări prin râul cât casa şi prin săritorile „marcate” cu apă din Canion.

Nu m-a încercat nicio... jenă să calc apa ca pe asfalt şi în Valea lui Stan!

Spre Poiana Călugăriţa (15-20 de minute de urcuş din ăla bun, prin pădure), tatăl lui Andrei a obosit zdravăn.

În schimb, copilu’ deborda de energie, alerga pe panta abruptă. Înseamnă că i-a plăcut pe unde l-am (a)dus! ☺ Ca să citez o vorbă a grupului nostru.

Poieniţa-i aglomerată, Andrei n-are iară stare. Noi ne tolănim pe iarbă, ne schimbăm şosetele ude, nu înainte de a face o cură cu picioarele goale în iarbă. Mirific!

Din Poiana Călugăriţa urmează o alternanţă de pădure 100% şi drum forestier, până la Barajul Vidraru.

 

Cascada uriaşă – poate mă ajutaţi cu denumirea; debitul era enorm, iar zgomotul s-a „resimţit” de departe

 Imensitatea Lacului Vidraru

Sunt şi vreo trei tuneluri. Unul e mai jos.

După ce ieşiţi din ultimul gang, mai sunt de străbătut 30 de minute pe şosea (Transfăgărăşan). Vă ţin de urât peisajele ameţitoare.

SURSE de APĂ

Apa din cascade ar trebui, teoretic, să fie potabilă.

Însă nu bag mâna în foc, mai ales că traseul este foarte circulat – cel puţin în lunile de vară!

INDICATOR: punct roşu. Altitudini, durată

Timpii sunt cei realizaţi de un copil de nouă ani şi jumătate, fără mare experienţă montană.

☺ Transfăgărăşan, în aval de Barajul Vidraru (750 m altitudine) – Valea lui Stan (stăvilar – finalul traseului de via ferrata) 2 ore şi 15 minute

☺ Stăvilar – Poiana Călugăriţa (~ 1150 m), inclusiv traversarea râului de pe o parte pe cealaltă aproximativ 30 de minute

☺ Poiana Călugăriţa – Barajul Vidraru şi întoarcerea la parcare, de la Barajul Vidraru 2 ore

TOTAL: 5 ore şi 30 de minute (mici pauze pe parcurs şi pauză mai mare în Poiana Călugăriţa)

Distanţa străbătută: aproximativ 10 kilometri.

☺ Pentru un adult cu experienţă şi care nu se opreşte vreo oră în Poiana Călugăriţa, traseul în circuit ar însemna 4 ore – 4 ore şi jumătate.

CA SĂ ŞTII (de ţinut cont)

☺ În primul rând, cum ajungi la intrarea în traseul Valea lui Stan?

Direct de pe Transfăgărășan (DN 7C) în aval de Barajul Vidraru.

Dinspre Curtea de Argeș, se trece de drumul ce duce către ruinele Cetăţii Poenari.

De aici, după vreo doi kilometri, în prima curbă în ac de păr, întâlneşti o troiţă, în perimetrul căreia trebuie să laşi maşina – în weekend parcarea e absolut vizibilă.

☺ Mergeţi în Valea lui Stan din Munţii Făgăraş numai dacă aveţi ceva experienţă montană (nu Urlătoarea şi punct)!!!

Nu merge din prima direct în Valea lui Stan!

De ce?

Mulţi ajung în Valea lui Stan datorită popularizării din ultima vreme a traseului – nu vă lăsaţi păcăliţi de miile de persoane care au traversat valea, de amenajările (destul de recente) cu scoabe, cabluri, scări – care dau impresia de floare la ureche!

Citiţi cu ATENŢIE materialele informative (Slavă, Domnului! Sunt mai mult decât destule!), priviţi cu ATENŢIE fotografiile şi EVALUAŢI-VĂ bine (fizic, dar şi psihic) capacitatea de a parcurge un astfel de traseu!

UNA e să stai comod în fotoliu şi să manevrezi tastatura, uimindu-te continuu de peisaj şi de adrenalina ce îl emană şi să dai din picioruşe a „vreau şi euuuu!!!!”, ALTA e să fii la faţa locului şi să te pierzi la primele traversări ale râului, la primele căţărări pe stânci (mai ales dacă sunt alunecoase, aşa cum le-am găsit noi, după săptămâna de ploi). ALTA e să te apuce ameţeala când eşti deja în aer, pe scări, scoabe şi cabluri!
☺ Aveţi mare grijă atunci când abordaţi traseul Valea lui Stan cu COPIII !
Ţineţi-i în permanenţă sub supraveghere! Nu faceţi din Valea lui Stan primul lui traseu montan! Ca părinţi, unchi, mătuşi etc., le cunoaşteţi cel mai bine capacităţile / limitele!

Dacă ţii musai să te cocoţi pe scările şi pe scoabele din Valea lui Stan, dacă ţii musai să te agăţi de cabluri în Valea lui Stan şi nu eşti obişnuit cu ieşirile montane, urcă-te întâi pe nişte cărări de munte normale, vreo 2-3-4 ore. 
Şi verifică-ţi răul de înălţime!

☺ Studiaţi cu atenţie starea vremii înainte de a pleca la drum! Nu te joci cu ploaia în Valea lui Stan - riscul de a cădea se înmulţeşte! Fie că e ea ploaie recentă, prezentă sau se anunţă în viitorul apropiat.

☺ Păşiţi cu atenţie, concentraţi!

☺ Beţele de trekking sunt absolut inutile în Valea lui Stan. Vă pot ajuta, eventual, la ieşirea în Poiana Călugăriţa – dacă ţineţi neapărat să le căraţi pentru 15 minute.

☺ Teoretic, Valea lui Stan poate fi parcursă în orice anotimp.

!!! ATENŢIE !!! Parcurgerea Văii lui Stan IARNA nu este practic interzisă, dar este periculoasă – din cauza unor eventuale alunecări ale mâinilor sau picioarelor.

☺ Să nu vă lipsească încălţămintea (şi îmbrăcămintea) impermeabilă. Şi o pelerină de ploaie.

E indicat să puneţi în rucsac haine (în special şosete) de schimb. Că nu se ştie. Noi am avut nevoie.

☺ Spre deosebire de 7 Scări, intrarea în Valea lui Stan şi în Canionul de aici este gratuită.

Ce mai!

Am trăit din plin weekend-ul prelungit de Rusalii.

Valea Horoabelor şi Valea lui Stan!

Un mic tur de forţă care strigă: Mai vreeeeeeaaaaauuuu!!!

(luni a urmat odihna, da’ zău că nu spuneam „nu” încă unei aventuri!)

P.S. Ajunsă acasă, citesc despre moartea fulgerătoare şi tragică a actorului Anton Yelchin...

Un tip nu numai talentat, cu o capacitate uimitoare de a trece rapid de la comedie la dramă şi invers, dar şi extrem de modest, dedicat meseriei, cu un şarm natural... Ar mai fi avut atâtea de spus în lumea cinematografiei...  eu abia aşteptam, de fiecare dată, să îi urmăresc transformarea.

Şocul m-a făcut să uit, pe moment, de fotografiile din Valea lui Stan... cred că mi-am revenit abia peste o oră...