Arome de culori in Piatra Craiului – Prapastiile Zarnestilor, Cabana Curmatura, Cheile Pisicii. Satele MAGURA si PESTERA

  

Trasee:

*Satul Măgura – Fântâna lui Botorog – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cabana Curmătura şi retur

*Satul Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Valea Vlăduşca – Poiana Toancheş (Poiana Priporului) – satul Peştera – satul Măgura

Cui i s-a mai permis vreodată să risipească atâtea culori?!

Doar toamnei! Ea, unica!

Şi cum e toamna în două dintre cele mai pitoreşti aşezări din România, între două dintre cele mai iubite masive muntoase, Piatra Craiului şi Bucegi? Sus de tot, la 1.000 de metri, printre casele împrăştiate ordonat pe culmi? Un praf magic de munte.

De plimbat prin Măgura şi Peştera mă mai plimbasem, cam în orice anotimp, prin verde crud şi alb nebun, pe ceaţă şi prin soare.

Îmi doream de nu mai ştiu când să cunosc toamna la ea acasă. Anul trecut am avut o tentativă, dar s-a stins pe drum. Nu-i nimic, a fost să fie atunci Cozia cu al său paradis autumnal.

Şi, cum visele se împlinesc câteodată... Mai târziu, dar se împlinesc.

Data: 13-14 octombrie

Cazare: în satul Măgura, judeţul Braşov (comuna Moieciu)

Am dat startul poveştilor cu prologul de la Cabana Curmătura via Prăpăstiile Zărneştilor, cu o fostă colegă de „generală” şi liceu, Mirela, şi cu Mihai. De două-trei săptămâni ea mă bătea la cap de traseu. Şi eu amânam şi amânam. ☺

Promisiunea (de a merge împreună pe munte) e promisiune, însă am aşteptat cam până în ultima clipă cu destinaţia, să nu mă pârlesc de la condiţiile meteo. Profitând de vremea hiper-super care se anunţa, am hotărât să împac şi capra, şi varza, şi am ales – aşa cum v-am povestit mai sus – o zonă pe care o visez toamna de ceva ani încoace: Măgura-Peştera.

Drumeţia promisă Mirelei unde putea fi mai nimerită? Cabana Curmătura!

Nici nu n-am mai mirat (ăăăă... adică enervat prea tare) când marţi seară nu am putut achiziţiona online bilete de tren. Nu mai erau locuri pentru sâmbătă! M-am revoltat destul pe tema CFR aici, ca s-o lungesc.

Intuiţia Mirelei a condus-o către gară, a doua zi. Supriză! La ghişeul CFR sunt „bilete cu loc”. Şi cu reducere pentru minigrup!

După cele două trenuri schimbate până în Zărneşti, îi rog pe colegii de munte să mă însoţească în Măgura, să putem porni împreună în traseul spre Curmătura. Dar, mai ales, să guste şi ei din nebunia de peisaj.

☺ PREŢ taxi Zărneşti – sat Măgura, cu trecere pe la Fântâna lui Botorog: 30 de lei (după tocmire).

Am tras o fugă până în cameră, am lăsat bagajele şi-am săltat rucsacul de tură.

Mirela şi Mihai mă aşteptau cuminţi, după colţ, să termin cu „birocraţia”.

„Wow!!! Ce-i aici...!” Zău că nu-mi venea altceva pe buze.

„Nu face nimeni nicio poză???”. Şi-mi scot repede săpuniera, că nu pot să mă abţin.

Acestea sunt primele mele poze din Măgura, cu gura căscată la propriu şi cu emoţie peste tot – nu-s defel capodopere, însă le pun aici, ca să păstrez amintirile complete.

Capodoperele fotografice îi aparţin fără drept de apel lui Adi, un piiic mai jos.

Super-wooow-ul, cu Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor)

Trăncănim de una-alta cât ne dezmorţim picioarele până la Fântâna lui Botorog, pe drumul nemodernizat de maşină, cu serpentinele sale mai mult sau mai puţin abrupte.

De acolo, propun Prăpăstiile Zărneştilor (de fapt, Cheile Zărneştilor), ca să ne desfătăm cu tablourile toamnei. Zic să ne întoarcem de la Curmătura prin pădure, pe bandă galbenă, când lumina soarelui se va estompa.

☺ Varianta de urcare la Cabana Curmătura pe bandă galbenă, prin Poiana Zănoaga: 2 ore – 2 ore şi jumătate.

E multă lume în Prăpăstii, chiar dacă nu toţi care cutreieră toamna ajung la Cabana Curmătura.

☺ Mă angajez într-o mică muncă de lămurire cu Mirela şi Mihai că Prăpăstiile nu sunt... prăpăstii, ci chei. L-a visat cineva pe Bau-Bau când a pus (şi) denumirea „prăpăstii”. Buu-huuu-hu!!!

Treceţi prin Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor), săpate de Râul Mare, şi priviţi în sus, la pereţii de calcar înalţi de 100-200 de metri. Plimbarea se desfăşoară pe aproximativ 4 kilometri.

Accesul cu autoturismul nu este permis în Prăpăstiile Zărneştilor. Puteţi folosi cu încredere bicicleta.

Prăpăstiile Zărneştilor sunt printre cele mai renumite din ţară în materie de alpinism – pasionaţii (şi profesioniştii) au la dispoziţie o sumedenie de trasee, cu denumiri care mai de care: Trans sexual, Super glue, Visu lui tataia. Luaţi şi râdeţi!

În plus, de-a lungul Prăpăstiilor, sunt presărate câteva mini-peşteri (grote).

Din categoria „senzaţional”: În Prăpăstiile Zărneştilor s-au turnat scene din „Drumul oaselor” (1980, cu Florin Piersic) şi din celebrul „Cold Mountain” (2003, cu Jude Law şi Nicole Kidman). Trupa Rammstein a filmat aici un videoclip.

Din Prăpăstiile Zărneştilor, în dreapta trebuie să ne lăsăm spre Cabana Curmătura. Avem două variante: marcaj bandă albastră şi marcaj punct galben.

Am coborât o dată pe punct galben, hai să-l şi urc!

Mirela şi Mihai văd pe indicatoarele apropiate (doar câţiva metri între ele) că e un pic mai lungă varianta aleasă de mine decât cea „clasică”, pe bandă albastră.

„E mai frumos pe aici. Şi mai lin. Sunt mai multe deschideri, panorame. Nu doar pădure seacă. Şi mergem pe firul apei”, încerc eu să mă dau convingătoare.

☺ Traseul Cabana Curmătura din Prăpăstiile Zărneştilor pe bandă albastră: 1 oră şi jumătate – 2 ore;

☺ Traseul Cabana Curmătura din Prăpăstiile Zărneştilor pe punct galben: 2 ore – 2 ore şi jumătate.

Poteca pe punct galben intersectează, în ultima parte, drumul pe bandă albastră.

Stâna cu bucluc. Coming next!

N-am explicaţie foto pentru aşa ceva. Despre oameni am vorbit mai sus ☺

Crestuţe de Crai

N-am vorbit noi de o apă? Uite-o cum susură! (ne-am mai întâlnit cu ea prin pădure)

Remember: Ultima oară am aterizat la Curmătura în tura cu Lanţurile legată de creasta nordică, pe o lumină la limita cu întunericul.

În cazul în care vă interesează, am spart recordul ☺: timp final de jos din Prăpăstii – 1 oră şi jumătate!

Şiiiiii... mi se face foame. Şi când pe mine mă înşfacă Vrăjitoarea, n-am scăpare! N-am chef de cronţonelele din rucsac. Şiiiii... cine stă la o coadă de două ore la Curmătura, ca să înghită o ciorbă caldă, o plăcintă cu răvaş şi-un ceai? Jur că nu părea atât de mare la început! Coada. ☺

Şi, ce mai ziceaţi? ☺

„Se poate şi mai rău! De Rusalii au fost peste trei ore de aşteptare”, mă pune la curent, seara, Viorel R.

Am insistat să mănânc la Curmătura şi fiindcă nu contam pe nimic deschis în Măgura pe seară. Dac-aş fi ştiut ce mă aştepta... Dacă!

Mirela şi Mihai se plictiseau (vorba vine!) pe afară cât eu îmi pierdeam bruma de răbdare înăuntru. Ei se grăbeau la trenul spre Bucureşti – i-am rugat să o ia înainte, după scurte indicaţii cu traseul prin Poiana Zănoaga pe marcaj bandă galbenă.

☺ Despre condiţiile de la Cabana Curmătura puteţi citi AICI, cu precizarea că anexa a fost desfiinţată între timp.

Pe terasa Cabanei Curmătura

Mic peisaj de prin zona unde era cândva anexa

La revedere, pe curând!

Abia după ce-am alungat Vrăjitoarea, mi-am permis să păşesc spre Poiana Zănoaga.

O nouă perspectivă a Cheilor Zărneştilor

Stropul de galben rătăcit (zadă sau larice)

La nici un sfert de oră, iaca o stână. Ahaaaa, Poiana Zănoaga! Aşa repede?! Speedy Gonzales? ☺ Da’ unde-s Bucegii?

Na, că-i stâna pe lângă care am trecut mai devreme, la dus! Se poate? Se, la mine! Mă miram să fi ajuns aşa repede în Poiană!

Reîntâlnire neprogramată

Poveşti cu stânci

Sunt singură în pădure, până în Prăpăstii. Cam scary, dar n-a fost un mare bai, că mi-am tot spus în jumătatea aia de oră că n-am cum să nu ajung, n-am cum să rătăcesc marcajul, n-am cum să mă prindă ursul... de picior, n-are cum să mă învăluie vreo ceaţă ori întunericul. Cu cântec (doar în capul meu ☺) înainte marş! Dă-i blană, cum se zice azi! ☺

☺ Traseu coborâre bandă galbenă, prin Poiana Zănoaga (varianta pentru care au optat Mirela şi Mihai) – 2 ore şi jumătate - 3 ore, până în Zărneşti, pe la Cabana Gura Râului.

Până la Fântâna lui Botorog să fie 1 oră – 1 oră şi jumătate.

Nu vă aplecaţi prea tare! Jos sunt Prăpăstiile!

Parcă-i şi mai multă lume ca dimineaţă în Prăpăstii, cu toate că, repet, nu au ajuns neapărat toţi la Curmătura. Îmi place că sunt multe familii, cu copii.

Surprize-surprize!

Odată căţărată în Măgura, decid să nu mă opresc la pensiunea situată imediat la ieşirea din pădure / de pe drumul de maşină. Vreau să ajung măcar până la intersecţie, acolo unde uliţa coboară uşor spre Peştera. Mi-e dor de biserica satului, mi-e dor să privesc Bucegii de la poale pe partea asta – poate am noroc de un apus! –, chit că se lasă un frig bunicel.

La pensiune, puţin mai jos de şosea, cineva, o doamnă, descarcă bagaje din maşină şi se uită lung în direcţia mea. „Ce vrea de la mine?”, îmi zic. Ştiiiu, sunt într-un tricouaş cu mânecă scrurtă, am beţe de trekking, e firesc să fie curioasă ce caut de ţăcănită singură pe... coclauri.

La întoarcerea din misiune – s-a întunecat, zero apus – aflu că nu păream (chiar) dusă cu sorcova pe mirişte – fusesem recunoscută de pe Facebook şi de pe blog. Maaaaamăăă, cum mă simt, cum vibrez când mi se întâmplă d-astea!!!

Şi aflu şi eu că o cunosc pe Mariana din spaţiul virtual. Şi pe o parte din cei din ditai gaşca ei, abia reveniţi de pe Piatra Mică. Culmea, ne-am nimerit la aceeaşi pensiune! Acum, făcând cunoştinţă de-a binelea, oamenii nu m-au mai lăsat să plec în cameră. Mi-au oferit de toate, de la mâncare la... băutură – numai că io-s mai... încet spre deloc cu d-astea ultimele şi i-am cam refuzat, (ne)politicos.

Deci: Cine a pierdut timpul la Curmătura, la coada la mâncare? ☺ Cine putea şti ce-l aşteaptă la ceas de seară!? Mulţumesc, oameni dragi, pentru trataţii!

Mai târziu s-a lăsat cu dans. Aşijderea în seara următoare. Adi zice că n-a mai dansat de 20 de ani. ☺

Adi, care a sosit în Măgura duminică dimineaţă, după o tură nocturnă la serviciu.

Din călătoria lui Adi cu trenul. În prim-plan, Muntele Tâmpa şi Cetatea Râşnov

Bonus cu Bucegii: Coştila şi Colţii Morarului

 

Poveştile colorate din Măgura şi Peştera

A fost odată ca niciodată...

Nebunia de culori, amestecate şi aruncate în toate direcţiile de natură. Soarele care te ameţeşte cu parfumul său.

Toamna sub picioare şi sub ochi, într-o poveste fără de sfârşit.

Minunăţie. Fericire. Emoţii colorate. Miracolul naturii. Arome de culori.

Spuneţi-i cum vreţi! Oricum, cuvintele par mici şi urâte şi seci.

Mai important e să inhalaţi liniştea şi să lăsaţi ochii să alerge în cele patru zări. Şi picioarele, că-i păcat să vă mulţumiţi doar cu o fâşiuţă zămislită în rai şi să nu le cunoaşteţi pe toate.

Stres? Ce-i aia? Mai aveţi poftă de stres după aşa tratament? Să nu vă aud! ☺

Prima fotografie a lui Adi în Măgura – replica profesionistă a pozelor mele de ieri din acest loc. Pe undeva pe aici este casa jurnalistei şi scriitoarei engleze Arabella McIntyre-Brown, stabilită în Măgura. I-am devorat pur şi simplu memoriile, „Din Liverpool în Carpați”, cu câteva luni în urmă.

N-am mai deviat pe drumul de maşină până jos în Prăpăstii. Îmi amintesc din tura de iarnă de poteca-scurtătură pe care o luăm în primire (marcaj bandă roşie). Uitasem de varianta asta ieri, când i-am târât pe Mirela şi Mihai pe forestier. Noroc de lipsa... traficului!

Acum am bâjbâit ceva până să intrăm în traseul propriu-zis.

Zbenguiala culorilor

Prăpăstiile Zărneştilor toamna. Descrierea cheilor o găsiţi mai sus.

Să mă anunţaţi şi pe mine când se sfârşesc pereţii! Între timp, vă atrag atenţia asupra foişorului, o mică semnalizare pentru începerea Cheilor Pisicii

 

Eu mă gândisem la acelaşi traseu ca în 2016, Adi e de părere că aşa ocolim. Compromisul (meu) a fost panorama crestei Craiului din Poiana Toancheş (Poiana Priporului) şi coborârea (prin urcare ☺) în satul Peştera.

Dacă era cum mi se năzărise mie, nu ne mai înfiinţam la întâlnirea din Peştera cu Viorel, care se grăbea spre Braşov!

Cheile Pisicii din Piatra Craiului

Din Prăpăstiile Zărneştilor, la intersecţia Râul Mare - Valea Vlăduşca (1100 m altitudine) este indicatorul spre stânga, pentru intrarea în Cheile Pisicii – în prima fotografie, jos.

Gata cu traseul comun de ieri!

O ultimă privire spre Prăpăstiile colorate, din partea opusă celei din care am venit

Acu’ două ierni n-a fost rost de „să căţărăm şi noi ceva”, azi bolovanii, râul, copacii căzuţi şi panta abrupt-ţică ne invită la joacă. Eu tot n-am scăpat de obsesia cu Joaca. Şaua Joaca.

Atenţie, totuşi, la lunecuş!

☺ Cheile Pisicii se parcurg într-un timp relativ scurt, în jur de 30 de minute.

Dacă aveţi noroc şi e sezonul precipitaţiilor sau al topirii zăpezilor, în chei vă puteţi bucura de câteva căscăduţe.

Apropo de topiriea zăpezilor: mai ales primăvara, pe aici viiturile îşi fac de cap. Acum, albia pârâului era seacă. La intrarea în chei, este amplasată o cruce în memoria a doi tineri luaţi de ape în această zonă.

Cu cât e mai puţin umblat, cu atât îmi place mai tare!!!

Brânişoară

Muntele Toancheş, creasta Pietrei Craiului

La ieşirea din Cheile Pisicii, ne dregem vreo 20 de minute pe Valea Vlăduşca. De fapt, îmi continui morocăneala că n-o să apuc să cuprind cu privirea creasta de Crai, în „Vlăduşca” şi „Joaca”. Le voiam „pe curat”, nu cu zăpadă infinită, ca AICI.

☺ Din Valea Vlăduşca se poate urca direct la Cabana Curmătura (1470 m), marcaj triunghi galben, 2 ore – 2 ore şi jumătate.

Imediat abordăm Muntele Toancheş – în stânga, urcăm pe marcaj triunghi galben.

  Şaua Crăpăturii şi Poiana Zănoaga, sub ea (spre dreapta)

Însăşi Cabana Curmătura; acum e mai evidentă Poiana Zănoaga

Uite că mi se îndeplineşte şi dorinţa cu creasta Pietrei Craiului, în Poiana Toancheş (Poiana Priporului).

Aşadar, Nord şi Sud!

Creasta Pietrei Craiului, de la sud la nord, din Șaua Funduri (stânga) până pe platoul Pietrei Mici (marginea din dreapta)

(Infografic: „Căpcăunul Cel Bun”)

Şaua Crăpăturii, mai de-aproape

3 în 1: Şaua Crăpăturii (1660 m), Cabana Curmătura (1470 m) şi Poiana Zănoaga (1314). Uitasem de Piatra Mică – uite-o şi pe ea!

Moţul din mijloc e Vârful La Om (2238 m), cel mai sus în Piatra Craiului!

Refugiul din Şaua Grindului (2206 m) – în dreapta, urcarea spre Vârful La Om (2238 m); în stânga, creasta sudică

Stâna din Poiana Toancheş

Creasta nordică a Pietrei Craiului, cu Ţimbalele

Dacă doriţi să revedeţi: Vârful La Om (Piscul Baciului), în stânga

Măria Sa Creasta Sudică, prima pe care am păşit pe sus în Crai!

Munţii Ciucaş

Triunghiul nostru galben e cam greu de dibuit în întinderea poienii. Îl găsim într-un final, că să aflăm că... urcuşul continuă. De ce urcăm? Ca să avem ce coborî. ☺

Aproximativ 1500 de metri altitudine am atins astăzi – în apropiere de Vârful Steghiori (1545 m).

Apoi, ne-am strecurat prin pădure spre satul Peştera, cu trecere pe la Casa Folea (1190 m).

Primele imagini cu satul Peştera

Schimbăm registrul: Munţii Bucegi

Cel mai sus din Bucegi, Vârful Omu/Cabana Omu (2507 m); Vârful Scara (2422 m) şi Culmea Ţigăneşti; în stânga, Vârful Bucşoiu (2492 m)

În depărtate, cam în mijloc, Şaua Strunga (1909 m) – în formă de „V” / „U”

Ieşirea din pădure. În prima fotografie, vecinii din Măgura, sub Măgurile Branului.

Peştera, satul de sub nori

Aşa îi place lui Viorel să alinte colţişorul acesta nestemat, şi aşa l-am... adoptat şi eu.

Satul Peştera e mai modern decât vecinul Măgura: sunt mai multe magazine, cu mai multe produse, mai multe vile şi pensiuni – destule de lux –, accesul se face uşor cu orice maşină; în plus, s-a turnat mai mult asfalt. Ţin minte că pe porţiunea proaspăt acoperită în prezent am mărşăluit la frontală, prin praf, după cele 15 ore ale turei cu creasta sudică de Crai în meniu.

Mie una Măgura mi-e mai dragă, aşa rămasă ea „în secolul 16”.

☺ În satul Peştera există Peştera Liliecilor – neamenajată turistic. Puteţi face o drumeţie până acolo.

În galeriile acesteia (cunoscută şi ca Peştera Mare sau Peştera Badichii) trăiesc specii rare de lilieci. Specialiștii sunt de părere că peștera nu ar trebui vizitată, fiindcă astfel se pune în pericol habitatul mamiferelor de la care îi provine numele.

Casele-s încă nişte gâgâlici – nu am intrat încă pe drumul propriu-zis

Cam de pe aici încep drumurile satului Peştera

Toamna pe uliţă

Ţinta: tot în jos, spre centru.

Casa Folea, unul dintre reperele (munţomane) din zonă

Magic corner

„(...) Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.

Aici orice gând e mai încet,

şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,

ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,

ci adânc în pământ undeva.

Aici se vindecă setea de mântuire (...)”

(Sufletul satului – Lucian Blaga)

În spate, lunga Culme Ţigăneşti

  

Să te fi născut aici...

Măgura Codlei cea subestimată

Semeaţa creastă a (C)raiului

Cu Viorel, după muuuult timp

Trei ani pentru mine, doi pentru Adi – atât a durat aşteptarea unei noi întâlniri cu Viorel. În sfârşit, ne-am regăsit!

În trecere prin paradis

Am făcut un du-te-vino prin Peştera înainte de întoarcerea la pensiunea din Măgura – apropo, mulţumim, Georgiana, pentru ospitalitate!

Adi alerga de zor să nu piardă vreun strop de lumină, pentru cadre perfecte.

„Unde să mă (mai) împart?!” Şi: „Aş vrea ca timpul să stea în loc.”

Nimic mai sugestiv pentru TOT ceea ce este această bucăţică de Transilvanie.

Zoom spre Şaua Strunga (1909 m) şi Şaua Strunguliţa (1880 m), în dreapta ei. Plus Vârful Tătaru (1998 m)

Zoom spre Vârful Omu/Cabana Omu (2507 m) – mijloc; sub Omu, Turnurile Ţăgăneşti. În dreapta, Vârful Scara (2422 m).

„Acolo eu să mor aș vrea,

Acolo vreau eu să trăiesc!”

Vârful Omu/Cabana Omu (2507 m) şi Vârful Scara (2422 m)

Prăpăstiile Zărneştilor. Şi Şaua Crăpăturii!

Povestea unei case vechi

Înşir’te, mărgărite! Bucegii, Măgurile Branului

Am ocolit puţin – în loc să o lăum la vale spre Mănăstirea Sfânta Treime din Peştera, am rămas pe sus.

Măgura Codlei şi Zărneştiul, învăluite în magie

Ultimele „nebunii” ale Craiului şi Bucegilor. Şi-o pisicuţă ☺

La pândă, dintre Prăpăstii

Singura neîmplinire a turei tomnatice a fost ne-urcarea deasupra satului Măgura, aşa cum s-a întâmplat înainte de atacarea crestei Craiului pe partea sudică.

În final, câteva mulţumiri adresate lui Benone şi Marianei, pentru posibilitatea de a colinda, mai departe, alte locuri de vis!

Care sunt acelea „locuri de vis”? În episodul viitor. ☺

Cum se ajunge în satul Măgura – Braşov?

☺ Pe calea ferată, staţia Zărneşti – cu schimbare în Braşov. La ieşirea din oraş, întâlniţi Cabana Gura Râului, mergeţi mai departe doi kilometri, pe drumul forestier.

În apropiere de Fântâna lui Botorog, există un indicator cu „satul Măgura”, urmaţi-l, urcaţi prin pădure, pe drumul de maşină (cam 45 de minute) sau căutaţi marcajul bandă roşie, pentru varianta „pădure”.

☺ Cu maşina până în Zărneşti, unde există indicatoare care vă îndrumă către Măgura. Drumul nu-i cel mai bun şi e presărat cu serpentine abrupte – băgaţi atenţia la cote maxime şi, mai bine, o maşină mai înaltă!

Dacă nu beneficiaţi de o maşină şi doriţi să scurtaţi drumul din Gara Zărneşti până la Fântâna lui Botorog (5 kilometri, o oră), puteţi apela la serviciile unui taxi.

Din Bucureşti până în Măgura sunt 195 de kilometri.

Din Braşov până în Măgura sunt 35 de kilometri.

Cum se ajunge în satul Peştera – Braşov?

☺ Cu maşina: Urmaţi drumul Bran – Moieciu de Jos, DN 73 (dinspre Bucureşti/Braşov), apoi faceţi dreapta pe DC 58 şi mergeţi încă 7 kilometri.

Pe partea cu Piteşti – Câmpulung (DN 73) nu mai trebuie să ajungeţi în Bran, faceţi stânga din Moieciu de Jos.

Drumul este asfaltat.

Din Bucureşti până în Peştera sunt aproximativ 190 de kilometri.

Din Braşov până în Peştera sunt aproximativ 40 de kilometri.

Cele două sate sunt legate între ele printr-un drum neasfaltat – aproximativ 6 kilometri. Aproape că nu bagi de seamă când ieşi dintr-unul şi intri în altul.

☺ Dacă sunteţi la Bran, nu ezitaţi să daţi o fugă şi în Măgura-Peştera – nu-s decât 10 kilometri. Se poate ajunge şi pe jos, întâi în Măgura, pe un traseu care începe chiar vizavi de Castelul Bran (marcaj triunghi albastru, 2 ore şi jumătate – 3 ore).

Taxă vizitare Parcul Naţional Piatra Craiului: 5 LEI (biletul estre valabil 7 zile).

Se poate achita în Zărneşti – la Poştă, la Centrul de Vizitare a Parcului şi la Cabana Plaiul Foii. Sau, aşa cum am păţit noi, direct la sursă, la rangerii Parcului, în apropierea Fântânii lui Botorog (ca să fie siguri că nu scapi ☺).

Mai multe, pe site-ul oficial, AICI.

INDICATOARE. Altitudini, durată

Ziua 1

☺ Bandă albastră: Fântâna lui Botorog (820 m altitudine) – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor), până la intrarea în traseul din pădure spre Cabana Curmătura (1470 m altitudine) aproximativ 1 oră

☺ Punct galben: Ieşirea din Prăpăstiile (Cheile) Zărneştilor – Cabana Curmătura 1 oră şi jumătate

Traseul până la Cabana Curmătura este de DIFICULTATE MICĂ-MEDIE (traseu uşor-moderat), pe oricare variantă de traseu.

☺ De la Cabana Curmătura până în satul Măgura, tot pe la Fântâna lui Botorog: puţin peste 2 ore.

Ziua 2

☺ Bandă roşie: satul Măgura (~ 1100-1000 m) – un pic mai sus de Fântâna lui Botorog (820 m), spre Prăpăstiile Zărneştilor 45 de minute, cu o mică bâjbâială

Traseul complet Gara Zărneşti – satul Măgura durează 2 ore; la coborâre, din Măgura spre oraş, probabil e mai puţin.

☺ Bandă albastră: Prăpăstiile (Cheile) Zărneştilor – intrare în Cheile Pisicii 35-40 de minute

☺ Cruce roşie: intrare în Cheile Pisicii – ieşire în drumul forestier de pe Valea Vlăduşca aproximatix 40 de minute

☺ Triunghi galben/cruce roşie: Valea Vlăduşca – Muntele Toancheş – Poiana Toancheş (Poiana Priporului) – Casa Folea (1190 m) din satul Peştera 2 ore şi 45 de minute, cu pauze, mai ales în faţa crestei Pietrei Craiului

☺ Întoarcerea spre satul Măgura nu este marcată turistic, însă drumul forestier (de maşină) te duce unde ai nevoie; nu am mai contorizat acest traseu, deoarece am făcut o mie de pauze – în plus, ne-am întors din centrul satului (pensiunea unde am stat de vorbă cu Viorel) aproape de Casa Folea apoi am cotit spre Măgura.

TOTAL ziua 2: 8 ore (cu pauze, în special la întâlnirea cu Viorel din Peştera plus pauza de masă)

Distanţa străbătută: 19 kilometri.

Traseul prin Cheile Pisicii este de DIFICULTATE MICĂ-MEDIE (traseu uşor-moderat).

SURSE de APĂ

La Fântâna lui Botorog, la izvoarele de la Cabana Curmătura, în satele Măgura şi Peştera, la magazinele alimentare (foarte rare în primul).

ATENŢIE LA URŞI!

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu (şi „Poveştile mele” – cele spre şi de la Curmătura).

Schiţa traseului zilei a doua: Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Valea Vlăduşca – Poiana Toancheş (Poiana Priporului) – satul Peştera – satul Măgura

De (re)vizitat satele Măgura şi Peştera... virtual

☺ Primul popas în Măgura şi primele drumeţii în Piatra Craiului

☺ Cabana Curmătura, Prăpăstiile Zărneştilor şi satul Măgura

☺ Plimbare... fotografică în Măgura şi Peştera

☺ Intre Piatra Craiului si Bucegi (Zarnesti – Magura – Sirnea)

☺ Recomandarea lunii: Pestera – satul de sub nori. Si Magura!

☺ Pe zapada, in Piatra Craiului – Cheile Pisicii, La Table, Pestera - Magura