marți, 21 august 2018

Cum sa (nu) mergi cu CFR la munte





Cuvânt înainte
Am tot scris, pe unde m-a apucat oful, despre nebunia la propriu de la CFR.
Am mai aruncat nişte ţâfnoşenii la finalul materialelor.
Dar paharul dă de mult pe dinafară şi face poc-poc-poc. Şi nicio secundă a bine.
A ajuns la os şi dincolo de el.

Din an în an, situaţiunea se înrăutăţeşte weekend de weekend – nu  am habar ce-i în cursul săptămânii.
Şi dă semne că o va mai lua la vale muuult timp.
Mda... atâta timp cât ai nevoie de un mijloc de transport să te ducă acasă, înduri, nu? Da’ de ce?!?!?!



Prolog. Experienţe CFR... la limită

Am început să mă revolt de la povestea turei de Valea Albă 2015.
M-au încercat mici nervi la întoarcerea din aventura cu apă muuuuultă din Horoabe.
Am încercat să fiu zen după o Portiţă de Caraiman şi Jepii Mici în coborâre.
Cel mai cel a fost la îngrămădeala cauzată de o defecţiune tehnică – călătoria gen sardele de la Sinaia la Bucureşti!
Despre cum am fost nevoiţi să circulăm „cu naşul”, după Brâna Coştilei şi naiscai văi am pomenit ceva mai jos.
Cu sau fără loc? Fără sau cu loc? Aşa a ţinut-o 15 minute o doamnă de la casă, înaintea plecării spre Vârful Negoiu.
Mega-întârzierile după Valea Albă nr. 2? Sunt şi ele la dosar!

De foarte puţin timp, m-am pârlit şi la dus. Bucureşti – Buşteni.
Acum un an, nici gând să fie vreo problemă la biletele de dimineaţă, la primul tren spre Valea Prahovei. Veneai cu 10-15-20 de minute înainte de plecarea trenului, luai un pic de coadă în spinare şi te alegeai cu bilete. Cu loc. Nu tu problemă.
Acum un an, au început problemele la întoarcere – nu mai dau bilete la casă nici cu „loc în picioare” şi trebuie să „te descurci” (vorba lu’ tanti de la ghişeu de la aterizarea de pe BMC). Naşul şi şpaga lui să trăiască! Ufff, ahhhh şi vaaaai!
Acum-acum, în prezent, avem problem-ul şi la dus, şi la întors.

Cum ar veni:
Iei loc în picioare două ore (la InterRegio), după aia te bagi pe traseu nişte ore bune, la bătut cărări şi cocoţ pe stânci, dacă şi cât de ţine – că, de!, ai venit să te eliberezi de nişte demoni pe munte. Apoi, ca pedeapsă că te-ai simţit bine, iei iar „poziţia picioare”. Ce zici, te ţine?!
Ce plăcere mai ai să pleci la munte şi PE munte cu gândul că nenii ceferişti îţi taie picioarele cum îi taie pe ei capu’?! Mai bine nu te gândeşti şi vezi tu dacă în Gara de Nord a Capitalei mai simţi ceva... (Eu una ştiu ce simt, de fiecare dată mai acut: nişte înjurături strong.)



Intrigă
Aventuri CFR în ultima lună. Puţine, multe, nu ştiu, da’ intense bine.

29 iulie 2018, duminică
Întoarcere de la Câmpina, tren Regio.
Se făcea că eram câte două (2!) persoane pe fiecare treaptă a scării în fiecare vagon cu etaj al trenului. O înghesuială şi lipsă de aer cum alta nu-i! Era personal, cică să-l scuzăm.

4 august 2018, sâmbătă
Prima zi, peste 25 de kilometri la bord, pe potecile din jurul Buşteniului şi în oraş.
A doua, zi, tură solicitantă, cu urcare prin vale până pe la 2400 m şi coborâre abruptă.
Ne-am încardat în timp bunicel, în aşa fel încât să nu stăm în ultimul tren. Primul de la sosirea în gară era un InterRegio. Unde, teoretic, ţi se rezervă un loc PE SCAUN. Că de aia plăteşti mai mult ca la Regio.
Aşa cum spuneam mai sus, de vreun an (citiţi aici o poveste SF, dacă n-ar fi adevărată), domnii şi doamnele au hotătât ei cu capul lor varză să nu mai emită/vândă bilete la ultimele trenuri spre Bucureşti.
Acuma, să nu ne plângeam prea tare că bate la ochi. Am prins un „loc în picioare” destul de... aerisit, împreună cu Floriana. Mă tăiau tălpile, mă prăbuşeam din picioare, aşa că am luat loc. Pe troler.
„Naşul” l-am plătit cum se cade, am zis noi. Însă el a mai cerut 10 lei peste. Poveste adevărată.

12 august 2018, duminică
Tură de plimbare la Tamina, că atât mă ţineau forţele, după o tură amânată la Mălăieşti pe probleme de sănătate.
L-am rugat pe Adi să facem rezervări de seara „la ultimul tren”, pentru siguranţă. S-a lăsat înduplecat abia dimineaţă să punem mâna din timp pe bilete, în trenul spre Predeal, la taclale cu alţi păţiţi.
Încă de la ora 9:00, la ultimele trenuri înspre Bucureşti nu se mai vindeau bilete! A dat norocul peste nou la antepenultimul.
Serios?! Am ajuns să ne bucurăm că am prins loc pe scaun(e)!? Că nu mai tre’ să ne tocmim cu naşul?!
Vrei discreţie (ca să nu zic intimitate) minimă? Naşpa! Un’ te crezi?! Ieşti cumva buricu’ pământului? Tu aţipeşti şi te trezeşti cum/când alţii povestesc toate cele fix în nasul tău. În sens propriu-propriu. Asta dacă te-a lovit bafta chioară să prinzi un loc pe scaun – achiziţionat de o mie de zile; că, de!, tu ştii fix când te taie picioarele de munte şi când te întorci în gară.
Rişti, aşadar, cu nişte zile bune înainte, iei matale bilet regulamentar, şi mai stai şi jos, pe un scaun aşa cum e el – mai fuge câte o pernuţă, da’ tu să fii mega-mulţumit că ai loc, în timp ce culoarul e full-full-full.
Nu contează cum o să fie vremea sau cum o să te simţi, bilet (loc) să ai!!!


17-18 august 2018, vineri-sâmbătă
Unu. Aflu târziu că plec spre munte, la o întâlnire cu nişte prieteni din capătul celălalt al ţării. Vineri după-amiază şi seara nu le merge site-ul.
Doi. Merg eu în gară, pierd două ore aiurea pe drum, de la 9 (21) la 11 (23). Şiiiii... ştiţi ce? Nu mai sunt bilete . Şi alea care erau erau, evident, „fără loc”.
„Nu mai am bilete, dar vă dau, totuşi, unul.”
„Fără loc?”
Zâmbeşte.
Evident că fără loc! Mă cred în Elveţia?!
Respir uşurată. Am bilet!
Trei. Trenul e tras la linie. Merg, merg, merg, numai clasa I. O fi o greşeală. Nu-i! Îi un singur vagon de clasa a II-a, şi ăla prăpădit. Suntem la un tren de Valea Prahovei, în weekend, sâmbăta!
Am o discuţie amicală cu „naşul”: De ce? Apăi, cică e o excepţie că-s patru vagoane, trenul ăsta pleca de obicei cu două vagoane (!!! tren care trece pe Valea Prahovei, în weekend, repet!). Mdaaa, acu-s trei vagoane de clasa I, pline cu copii de tabără, „care au plătit”.
*Fără să ştiu care-i treaba / cum arată clasa I, m-am aşezat pe un scaun, printre copii – locurile nu erau unul în spatele altuia, că m-aş fi prins să e mai mare. „Naşul” m-a avertizat că nu stau bine şi că diferenţa de clasă e de 29 lei – „dar nu vă garantez locul”.
Am zbughit-o, evident.

În compartimentul în faţa căruia m-am plasat, a fost o secundă un loc liber; dacă n-am fost pe fază (de nervi!), s-a înfipt cineva – tot fără bilet, credeţi-mă pe cuvânt – în el. Şi locul ăla nu a fost revendicat de nimeni până la Buşteni cel puţin. Păi, de ce nu l-au vândut („cu loc”)? Păi, de de-aia!

Ştii că ai cerere mare în weekend pe Valea Prahovei? Pui şi scoţi! Suplimentezi!
Dezasamblezi / asamblezi vagoane suplimentare în Braşov, de exemplu, în cazul în care trenul merge hăt departe ori vine de la mama naibii.



Da, şi n-ar strica o mutare în Braşovul atât de aproape de orice munte şi cu Tâmpa la jumătate de pas! Tot visez eu la asta de mai bine de 20 de ani!


Alternative încercate
De două ori o experienţă cu Astra, tren privat – un vagon-cuşetă transformat în unul aşa-zis normal, înghesuială maximă în compartimente pe scăunele, fără spaţii pentru picioare (genunchii la piept!... pe-aproape). Vagonul are o singură intrare: buluc la urcare, buluc pe culoar, coşmar pentru cine are loc în capătul trenului.
Bine, în cele două cazuri, nu ne grăbeam cu traseul cu noaptea-n cap.
Personalul - Regio, de la Braşov, unde se formează – l-am încercat la întoarcerea de pe Postăvarul acum câteva zile: ajungi într-o mie de ani, după ce te poticneşti în toate găruţele, da’ ai loc pe scaun, e infinit mai puţin aglomerat, iar personalu-i amabil.
Ar mai fi şi trenul de întoarcere de la Regio Călători (Regiotrans), testat în tura de Gârbova. Însă toate „particularele” au ore inuman de mici înspre Bucureşti – nu apuci să te avânţi prea mult pe înălţimi.
Sau eşti atârnător la o maşină, la un amic de munte. Dacă ai noroc.


Preţuri, pe scurt
Tren Astra Bucureşti – Buşteni: 29 de lei;
Tren CFR Bucureşti – Buşteni, fără loc: 37 de lei;
Tren CFR Bucureşti – Buşteni, cu loc: 40 de lei;
Tren CFR Bucureşti – Braşov, Regio: 24 de lei;
Tren CFR Bucureşti – Braşov, InterRegio, cu loc: 50 de lei.
(tarife valabile şi retur)



Epilog
Eu v-am prezentat mica-marea mea revoltă. Voi judecaţi.
N-ai alternativă, stai acasă! Nu?!
Mai mult ca sigur, situaţia a degenerat şi din cauza gratuităţii acordate studenţilor pe trenuri, la „locurile pe scaun”. 



P.S. Pe aia cu întârzierile de sute (daaa, aşa!) de minute o ştiaţi?
Probabil că da, da’ nu strică o reamintire, ca să fie tabloul un pic mai complet!

Şi-am încheiat povestea-aşa.
N-o să rămână aşa.
O să mai alunece, până s-o strivi sub roţi.
În bătaie de joc nesimţită şi inuman.

SĂ TRĂIASCĂ CFR-ul!!!
În incompetenţa lui şi a şefilor lui cei foarte competenţi.



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

10 comentarii:

  1. E cumplit! Iar modul cum ai povestit... Efectiv am trait experientele tale neplacute! :(
    Se plang foarte multi (inclusiv unii angajati de la CFR) de gratuitatea acordata studentilor - e o idee buna dar tare prost pusa in practica!
    Pe traseul Bucuresti-Brasov, cel putin, se vand bilete si in tren (si nu mai scump decat in gara) - pentru orice eventualitate, sa intrebi daca e regula generala sau e o initiativa desteapta a celor care "deservesc" trenul IR346 (parca).
    Mai poti cumpara bilete "in avans" din toate garile care au sistem informatic; poti cumpara biletul si dus-intors (dar cu drumetiile pe munte nu e tocmai usor sa te incadrezi intr-un program, dar biletul nu se pierde, ci poate fi folosit - cu viza de la casierie, parca, pentru alt tren din ziua respectiva); poti cumpara chiar si cu 30 de zile mai repede si e si o reducere - nu foarte mare). Si, daca nu ma insala memoria, au ceva "facilitati" pentru grupuri...
    Aceasta e teoria... :)
    Succese! Drumetii frumoase in continuare iti doresc si bafta sa se rezolve cu trenurile!
    Gurile rele zic ca fac intentionat asta, sa aleaga oamenii transportul cu autobuzele si microbuzele privatilor - ca veni vorba: cauta ceva microbuze - au trasee spre te miri unde si, poate, gasesti unul care sa te duca pana in localitatea de destinatie; pe traseul Brasov-Bucuresti circula din ora-n ora, incepand de pe la sase dimineata (in BV, cele mai multe au statia "la capat" chiar langa gara - de unde, eventual, poti cauta un Regio care sa te duca mai departe, daca e cazul, si care sa se potiveasca orarului microbuzului, sa nu pierzi prea mult timp). Zic si eu... :) Poate gasesti o varianta confortabila....
    Numai bine! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult pentru sfaturi! O să încerc, de acum înainte, să fac combinaţii de 100 luate câte 400 (sau invers :) ) Asta pentru o zi pe munte :( cică relaxantă...
      Ideea e că, de multe ori, plec din Bucureşti singură (asta apropo de grupuri) şi mă întâlnesc cu oamenii pe parcurs - de obicei, cu braşoveni.
      Iar plecarea mi-o stabilesc şi cu câteva ore înainte - asta ziceam şi în articol: nu pot să ştiu cu nişte zile înainte cum e vremea sau ce stare fizică mă loveşte.
      Mulţumesc mult pentru comentariu şi... încurajări!
      Cu drag,
      Ioana

      Ștergere
  2. Te inteleg si am aceasi impresie despre CFR.In ultima vreme mai circul de la Fagaras la Ploiesti,dar nici cu microbuzele nu as circula.Sa ai drumuri placute si cat mai multe excursii in vremea ce vine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Dezastru" cred că descrie cel la bine - şi cel mai concis - situaţia actuală. Mie una aproape că-mi piere plăcerea de a mai da o raită la munte, când e vorba să mă urc în tren pe ruta Bucureşti - Braşov şi retur...
      Noroc cu amicii cu maşini, câteodată.

      Ștergere
  3. Dacă circuli pe ruta București Obor-Fetesti la ora 17:00 o sa vezi ce nu ai vazut in viata ta. Se fumează in tren la greu si sus si jos. Se vand șosete,pantaloni,batoane,bere etc.Si de aglomerație nu mai zic...si toate astea fara aer conditionat. Se merge cu ușile trenului deschise

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De bilet nu mai zic nimic...nu are nimeni in tot trenul ala

      Ștergere
    2. Suuuper! :(
      (ironic, bineînţeles)
      Suntem la coada lumii a treia :( :( :(

      Ștergere
    3. La "bilete" vine naşul şi se tocmeşte cu stimabilii călători?

      Ștergere
  4. Femeie care te-ai pus pe scris asta, puşcă-te!

    RăspundețiȘtergere