luni, 27 iunie 2016

Aventuri prin apă muuuuultă în Valea Horoabei. Bonus: Grădina cu flori a Bucegilor





Traseu:
*Cabana Padina – Valea Horoabei – Şaua Bătrâna – Valea Doamnei – Cabana Padina


Pe la mijlocul săptămânii, Cornelia îmi dezvăluie traseul ei de sâmbătă: Horoabe.
☺ Denumirea mai exactă: Valea Horoabei (Cheile Horoabei / Canionul Horoabei).
Lăsând detaliile tehnice la o parte, Horoabele erau programate pentru pentru duminica trecută, după ieşirea noastră cu Andrei în Canionul 7 Scări şi la Cabana Piatra Mare de sâmbătă, tot trecută (11 iunie).
Numai că meteo ăsta nărăvaş arăta duminică ploaie peste ploaie – nu doar la munte, ci şi pe la câmpie, mare şi cam peste toată ţărişoara.

Deci:
Vreme spendidă pentru sâmbătă 18 iunie.
Deci:
Cum să refuz invitaţia de Horoabe?!
Deci:
Cum să ratez ceva ce aştept de multă vreme? Şi, uite-aşa, continuă seria premierelor de anul acesta – am început cu Mălăieştiul de Revelion, am continuat cu Şaua Caprei iarna (o bucăţică), cu Dihamul pe nemarcate, cu Iezerul (de două ori!) şi... cu Bulgaria.

marți, 14 iunie 2016

Hai-hui prin Piatra Mare: Balaureala de 3 ore, Canionul 7 Scari, Prapastia Ursilor




Traseu:
*Timişu de Jos – Cabana lui Torok (prin zona Valea Barbului) – traseu acces Canionul 7 Scări – Canionul 7 Scări – Prăpastia Ursului – Dâmbu Morii


De doi ani nu atinsesem pământul din Piatra Mare.
Mi-era un dor nebun de Cabana Piatra Mare şi de cel mai înalt punct din masiv, Vârful Piatra Mare.
Şi chiar aveam poftă de o (altă) tură super-relaxantă, în care să mă bucur de peisaje şi în care să reîntâlnesc prieteni dragi – Mircea, Gică, Bogdan. Şi Mădă, în Gara de Nord a Bucureştiului.

Ne-am dat jos din tren în Timişu de Jos şi ne-am întâlnit cu braşovenii, care ne promiseseră o scurtătură până în Dâmbu Morii.

marți, 7 iunie 2016

Muntii Macin: Lacul Iacobdeal si minunile sale




Teoretic, Lacul Iacobdeal nu intră în alcătuirea Parcului Național Munții Măcinului.
Practic, nu părăsim zona în care ne-am copt de dimineaţă, numita Culme a Pricopanului cu inserţii de Făgăraş.
Aşa că după-amiază, după ce am mâncat bine şi ne-am re-hidratat corespunzător (ar mai fi ceva de recuperat), am ales Lacul Iacobdeal pentru... reîncărcarea bateriilor.
Ştiam că va fi doar o scurtă plimbare cu maşina, apoi o recreere la „lacul de smarald”. Hai să vedem ce-i cu verdele ăsta de-l laudă lumea! O culoare care te îmbie pe la altitudini mare, altfel... Paradoxuri de Măcin!

luni, 6 iunie 2016

Gimnastica romaneasca supravietuieste prin „veterani”: Catalina Ponor si Marian Dragulescu, pe tabloul de onoare al Europenelor 2016





Când au revenit în gimnastică în acest ciclu olimpic, în 2015, destulă lume s-a îndoit că Marian Drăgulescu şi Cătălina Ponor vor putea atinge forma care i-a consacrat.

Tripla campioană olimpică (2004, Atena) şi multiplul laureat mondial şi european au încercat marea cu degetul şi în 2011-2012.
El nu a reuşit, în anumite circumstanţe, să prindă echipa pentru Jocurile Olimpice de la Londra, în timp ce Cătălina s-a întors în arena olimpică după 8 ani, stârnind admiraţie după admiraţie, adunând un bronz cu echipa, un argint la sol şi un aproape bronz la bârnă – unde s-au trezit americanii cu contestaţiile lor!

În ciuda previziunilor pesimiştilor, cei doi super-campioni au câştigat din nou. Chiar dacă nu aurul efectiv, aurul din inima oricărui iubitor de gimnastică.

sâmbătă, 4 iunie 2016

Mini-creasta de Fagaras: Culmea Pricopanului din Muntii Macin





Traseu (în circuit)
*Mănăstirea Izvorul Tămăduirii – Izvorul Fântâna de leac – Vârful Caramalău – Vârful Vraju – Şaua Şerparu – Vârful Piatra Râioasă – Vârful Sulucul (Suluk) Mic – Vârful Sulucul (Suluk) Mare – Mânăstirea Izvorul Tămăduirii


C-aşa-i stă bine omului dus cu mintea pe coclauri: o să încep relatarea din (mini)concediul de mai cu ultimele zile. Nu că în celelalte ne-am fi scutit de trasee montane, dar am aşteptat atâta să pun piciorul în Măcin! În 2016, am tot amânat şi m-am trezit la final de mai, în cea mai călduroasă zi din cele zece departe de Bucureşti.

De nişte timp destul, m-a apucat „obsesia” cu Munţii Măcin.
Bineînţeles că, atunci când mi s-a pomenit prima dată de ei (în afara manualelor de geografie), a funcţionat Marea Prejudecată şi am strâmbat din nas mult şi bine. Ce să caut eu la altitudinile alea?! Ce-i de văzut? Eu vreau „munte adevărat”, aer tare, eventual stâncă dură. Cam aşa am procedat şi cu Apusenii, cu înălţimile lor – nici nu m-am sinchisit de ei; o-ho!! da’ şi când mi-au ieşit în cale (să fie 10 ani)!!! A trecut un singur an în care nu am călcat pe acolo!
Sper să trăiesc şi cu Măcinul aceeaşi dragoste la prima vedere!