marți, 14 iunie 2016

Hai-hui prin Piatra Mare: Balaureala de 3 ore, Canionul 7 Scari, Prapastia Ursilor




Traseu:
*Timişu de Jos – Cabana lui Torok (prin zona Valea Barbului) – traseu acces Canionul 7 Scări – Canionul 7 Scări – Prăpastia Ursului – Dâmbu Morii


De doi ani nu atinsesem pământul din Piatra Mare.
Mi-era un dor nebun de Cabana Piatra Mare şi de cel mai înalt punct din masiv, Vârful Piatra Mare.
Şi chiar aveam poftă de o (altă) tură super-relaxantă, în care să mă bucur de peisaje şi în care să reîntâlnesc prieteni dragi – Mircea, Gică, Bogdan. Şi Mădă, în Gara de Nord a Bucureştiului.

Ne-am dat jos din tren în Timişu de Jos şi ne-am întâlnit cu braşovenii, care ne promiseseră o scurtătură până în Dâmbu Morii.


Când?
Final de primăvară 2016

Trei ore a(m) funcţionat aşa:
Noroi şi frunze (umede) cu toptanul, în straturi-straturi, crengi şi crenguţe mai mult sau mai puţin uscate, buşteni mai mult sau mai puţin uscaţi. Egal alunecări dese. În special pe coborâri.
Continuăm: „brâne”, păşit într-o rână (un picior mai sus, unul mai jos).
Acu’, nu că nu sar în sus la verde şi sălbăticie, da’ pe mine una nu mă încântă să mă plimb aiurea, sus-jos, sus-jos, sus-jos, pe pante de pante – cu abrupturi de abrupturi.



Coborârile nu-s defel punctul meu forte pe munte, da’ la pantele astea m-am încruntat rău de tot.
Adică am băgat viteză lentă.

„Pe aici trebuie să coborâm?!!!”
După nici doi paşi, Mircea şi Bogdan erau deja 50 de metri mai jos. Eu am parcurs distanţa respectivă într-o sută de paşi.
„Hai, Ioana!”, se auzea de undeva de jos.
„Hai, numai că nu vreau să-mi las picioarele pe aici”, mai bolboroseam încetişor şi, câteodată, cu voce tare. Biiine, nu toată bălăureala asta a fost o plângere veşnică – am luat şi câteva pauze binemeritate.

Mda, Gică, nu-mi place deloc pe unde m-ai adus!
„Pentru asta, coborâm pe Drumul Familiar”, m-am bosumflat eu, pe la jumătatea uneia dintre coborârile care mi-au scos ochişorii.

Într-un popas mititel, cu Vârful Postăvarul (1799 m) în zare


Final de hai-hui, în zona fostei Cabane a lui Torok




Aici a fost, cândva, ceva... (Cabana lui Torok)


Poieniţă intermediară între „rătăcirile” anterioare şi traseul de 7 Scări





La „Cotroceni” – un refugiu neoficial, deschis de proprietari pentru petrecerea timpului liber în natură şi... pentru ceva grătăreală.
Refugiul poate fi folosit de oricine, regula de bun simţ fiind ordinea şi curăţenia.





O mică-mare explicaţie a bălăurelii
Trebuia să ne depalsăm înspre Dâmbu Morii şi am apucat direcţia inversă, spre Timişu de Sus.

Gică şi-a luat revanşa la Canion – ştie el cum!


CANIONUL 7 SCĂRI

O scurtă, dar eficientă „şedinţă de grup” a decis să nu ocolim principalul punct de atracţie din Masivul Piatra Mare, Canionul 7 Scări.

Pe „oficial”: traseul spre Canionul 7 Scări, marcaj bandă galbenă

În 2014, la puţin timp după inaugurarea scărilor celor noi, am trecut prin Canionul 7 Scări, cu destinaţia Cabana Piatra Mare şi Vârful Piatra Mare.
Păţaniile de atunci le-am aşternut AICI.

Cei doi ani fără Canion au trezit în mine un entuziam peste poate!




Canionul 7 Scări, o premieră pentru Mădă




A treia scară din Canion, cea mai lungă – 14,5 metri



Mircea! Bogdan!







Alte câteva date tehnice despre Canionul 7 Scări – diferenţe de altitudine, lungimea scărilor, cascade – vă invit să le parcurgeţi într-unul dintre cele mai căutate materiale ale acestui blog, Canionul 7 Scari şi Varful Piatra Mare după patru ani.


Mai departe, pe partea stângă ieşirii şi Canionul 7 Scări.
Habar n-am pe unde mă duc oamenii ăştia. E prima oară pentru mine pe triunghi albastru.

Triunghi albastru cât vezi cu ochii!




Prăpastia Ursului, un alt spectacol al naturii

Mi-am reactivat nebunia înălţimilor la Belvederea de la Prăpastia Ursului – sunt, ca în tot concediul lunii mai, pe muchie, la propriu.
Numai că aici, la prăpastia domnilor ursuleţi, distanţa e cel puţin dublă până în vale faţă de cea de pe Ciucarul Mare, de la Cazanele Dunării. Sau de la Capul Caliacra (Kaliakra) din Bulgaria, la Marea Neagră.
 „Unde era curajoasa! Mai devreme tremurai (pe coborâri)” – vorbele glumeţe ale lui Mircea, citat aproximativ.
Mda, contradicţiile din mine...! Şi nu tremuram, mergeam la siguranţă, daaaa?









Nu mai e timp de Cabana Piatra Mare (1628 m) şi de vârful aferent (1844 m). Deh, bălăureala de dimineaţă...!


Drumul prin Prăpastia Ursului – impresionant datorită stâncilor, cu râul susurând în stânga.

Între două stânci; o balustradă de metal asigură sprijinul





Nu-mi pare rău că gaşca nu a ales până la urmă Drumul Familiar. Acela, chiar dacă e facil la coborâre (nu că Prăpastia n-ar fi...), e plictisitor de moarte.

Podeţul peste pârâul Şapte Scări – spre Dâmbu Morii


După-amiază, la înapoierea către Dâmbu, de la Canion: „Ăsta-i traseu de mers cu Andrei”.
Şi am (re)venit! Dar despre asta într-un episod viitor al Călătoriilor.

Oboseală. Cascada cu Apă vie (Cascada Şipoaia), pe Valea Şipoaiei – traseul Dâmbu Morii-Canionul 7 Scări; sau invers


Cum am ajuns în Bucureşti

Despărţirea de braşoveni s-a produs brusc – ei au alergat să prindă ultima maşină spre oraş din Dâmbu Morii.

Împreună cu Mădă, m-am îndreptat către staţia de autobuz, în ideea să ne suim într-o cursă spre Predeal, şi de acolo să aşteptăm orice tren (Regio, Interregio) spre casă.
Ultima maşină, spre oriunde, se tirase de vreo 10 minute. Curat noroc!
Mădă nu se lasă şi întinde degetul mare, pentru autostop.
„Stai liniştită, că nu rămânem aici!”
Stau, că a trecut ea obstacole de zece ori mai grele şi a ieşit cu capul sus!

După vreun sfert de oră opreşte o maşină de Bucureşti; din vorbă în vorbă, cei trei locatari (care tocmai se întorseseră de pe Vârf!) ne-au asigurat transportul nu numai până în Predeal, ci până în Bucureşti.
Mulţumim, băieţi!

Eu una m-aş fi dus până în Braşov (cu tot cu alergătura aia după maşină) sau până în Timişul de Sus, unde aş fi avut răbdare să treacă un tren salvator spre Bucureşti...
„Am avut fler”, mi se destăinuie Mădă, o zi mai târziu. Fler, într-adevăr!


INDICATOARE. Altitudini, durată

Nemarcat: Timişu de Jos – Cabana lui Torok, pe vâlcelele şi muchiile ce înconjoară Valea Barbului (urcări şi coborâri succesive) aproximativ 3 ore
Nemarcat: Cabana lui Torok – traseu acces Canionul 7 Scări aproximativ 45 de minute (cu pauze)

Bandă galbenă: aproximativ jumătate din traseul Dâmbu Morii (670 m altitudine) – Canionul 7 Scări (980 m altitudine medie) ~ 30 de minute + 20 de minute în Canion

Triunghi albastru: circuit Canionul 7 Scări – intrare Canionul 7 Scări, prin Prăpastia Ursului 2 ore şi jumătate (cu tot cu pauză de masă, la punctul de belvedere)


Bandă galbenă: intrare Canionul 7 Scări – Dâmbu Morii aproximativ 45 de minute

TOTAL: aproximativ 7 ore (cu mici pauze)


TARIFE / TAXĂ VIZITARE Canionul 7 Scări

10 lei / adult
5 lei / copil
Există reduceri pentru grupuri organizate.


CA SĂ ŞTII (de ţinut cont)

În primul rând, cum ajungi în Dâmbu Morii, de unde pleacă traseul spre Canionul 7 Scări? (şi Cabana / Vârful Piatra Mare)
Cu maşina, pe DN 1, veniţi dinspre Predeal şi vă opriţi la vreo 20 de kilometri de acolo, înspre Braşov, pe dreapta. Un punct de reper ar fi un pod, dar şi cabana dezafectată Dâmbu Morii.
Sunt cam 10 kilometri înainte de intrarea în Braşov.

Cu trenul, până în staţia Timişu de Jos – de aici mai sunt circa 30 de minute, pe jos.

Cu trenul, până în Braşov – de la Gară, luaţi autobuzul 17b, până în staţia Dâmbu Morii. Aveţi aici mai multe informaţii despre orarul curselor.
Precizare: Din Timişu de Jos până în Braşov trenul face 18 minute
Aşadar, cei care nu au la dispoziţie o maşină personală pot opta pentru varianta tren Timişu de Jos sau Braşov.


  Vizitarea Canionului 7 Scări durează aproximativ 20 de minute.
O dată cu inaugurarea noilor scări, nu se mai permite întoarcerea prin Canion. Traseul ocolitor (marcaj punct roşu) durează 25-30 de minute.
Pe prima porţiune (scurtă) se urcă susţinut, apoi se coboară până la punctul de taxare, pe partea opusă intrării în Canion.


  PROGRAMUL de vizitare a Canionului 7 Scări este zilnic între orele 10:00 şi 18:00.

Ţineţi cont că în Canionul 7 Scări umezeala este la ea acasă.
Aşadar, nu veniţi fără încălţăminte cu aderenţă şi ceva impermeabil de pus peste tricou, în timpul verii – pentru a vă proteja de stropii aruncaţi de cascade.

Dacă sunteţi în căutare de aventuri, de la Canionul 7 Scări până aproape de Dâmbu Morii puteţi coborî pe tiroliană.
Este, de fapt, un sistem întreg, inaugurat în septembrie 2014.
Cablurile au o lungime totală de 2174 de metri. Cea mai lungă tiroliană are 307 metri, iar cea mai scurtă - 68 de metri.

O tură completă costă 50 de lei. Pentru fiecare copil (traseu separat) trebuie să scoateţi din buzunar 20 de lei – o jumătate de oră.


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de „Poveştile mele”, Mădălina, Gică şi Mircea.
Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

6 comentarii:

  1. Ce frumos drum! Multumesc de drumetie!
    O seara excelenta si alte drumetii la fel de frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos, într-adevăr... mai puţin cele trei ore de „aiureală" - dar, până la urmă, au avut şi ele farmecul lor.
      Mulţumesc şi eu pentru urări!
      Ioana

      Ștergere
  2. Multumesc!.Canionul "7 Scari" l-am parcurs intr-o zi de februarie a anului 1964. Pe atunci, puntile erau din scandura, iar scarile erau din profile metalice.Scarile, in special scara nr. 3, erau imbracate cu gheata rezultata de la cascade,Intr-o singura zi am parcurs traseul 7 Scari-Varful Piatra Mare-Cascada Tamina- coborare la Timisul de Jos-traversat DN1 la Cabanele 7 Brazi si Poiana Secuilor - retur la Dambul Morii si luat ultimul autobuz de la ora 21, spre Brasov. A doua zi aveam "catedra Militara"(era zi de pregatire militara la facultate)si cand a intrat maiorul in clasa, la comanda "DREPTI!", eu am ramas lipit de scaun din cauza zilei precedente...Amintiri...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am mai prins dosr rămăşiţele vechilor scări, "întărite" între timp - se întâmpla în 2010.
      Vă mulţumesc că mă delectaţi cu asemenea amintiri de nepreţuit!
      Abia aştept altele!
      Cu drag,
      Ioana

      Ștergere
  3. Buna. Am citit cu interes nemarcatul parcurs si ma intreb oare daca nu cumva ati inceput drumetia pe valea de vis-a-vis de Halta CFR Timisul de Jos? Valea Barbului conform hartilor (nu am parcurs-o, deci nu o cunosc)este cea din vecinatea Benzinariei Petrom, aflata la vreo 300 m de Halta CFR.
    Oricum amicii brasovenii au gasit solutia de a ajunge cu bine la traseul marcat spre 7 Scari.
    Drumetii frumoase in continuare !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am mai mers un pic pe jos de la Halta Timişu de Jos.
      Cert e că am luat-o în direcţia... greşită; nu cred să fi fost Valea Barbului (nici eu nu am parcurs-o) - sau o fi fost, o scurtă perioadă :) A fost multă pădure şi au fost multe urcări/coborâri destul de abrupte.
      Mulţumesc... şi ne mai întâlnim noi pe munte! :) :) :)

      Ștergere