luni, 28 septembrie 2015

Traseul istoric Oravita - Anina: Ce sa vezi in doua ore cu trenul pe 33,4 kilometri




 
Data: 1 august 2015 (Concediu 2015)
Cazare: în Poiana Mărului, Caraş-Severin

Nu ne făcuserăm planuri pentru revenirea în ţară din Ungaria şi Croaţia, în ultimul weekend de concediu.
Aproape de graniţa cu România am deschis rucsacul şi am dat peste lista, de care nu mă despart la drum, cu „ce (mai) avem de văzut în România”. Are nişte pagini bune – mi-e că în curând ajunge roman de-a binelea.
Aşa am conceput repede o mini-vacanţă de sfârşit de concediu. ☺ Biiine, eu pornisem cu gânduri mari de Piatra Craiului, pentru o răzbunare pe Piatra Mică şi Crucea din Piatra Craiului.


Însă ochii mi-au căzut rapid pe „trenul Oraviţa-Anina”. Lasă, că Piatra Craiului e mai aproape de Bucureşti, în Oraviţa cine ştie când şi cum oi mai ajunge!
Asta e! S-a hotărât!
Acum, că n-a fost numai calea ferată Oraviţa – Anina, asta e altă poveste... nu era să zac în celelalte două zile...! ☺
De când aştept ocazia unei plimbări pe cea mai veche cale ferată montană de pe teritoriul României!
Am trecut de două ori pe lângă ea. Prima dată, cineva ne-a informat că n-avem ce vedea, că e „tren de navetişti”. A doua oară, popasul pe meleaguri oraviţene a fost destul de scurt pentru a include „Semmeringul bănăţean” – am preferat o plimbare prin Cheile Nerei, Cascada La Văioagă, Ochiul Bei, Cascadele Beuşniţei, Tunelele romane de la Podul Bei - amănunte despre toate, AICI.


Cum a fost pentru noi pe linia Oraviţa - Anina

Am ajuns devreme. Cu o oră înainte de plecarea trenului. Venim tocmai din Poiana Mărului, de la 138 de kilometri depărtare, cu porţiuni în care s-a mers ca melcul.
Am rămas în interiorul judeţului Caraş-Severin, pe ruta Poiana Mărului – Oraviţa – Anina.
Ne interesăm: bilete pentru ruta Oraviţa - Anina se cumpără direct din tren.


 
Nu urcăm imediat... avem treburi urgente plus aprovizionarea cu ceva mâncare. Zona Gării din Oraviţa e cam înfricoşătoare... din punct de vedere al populării – sărăcăcioasă, cu o anumită etnie dominantă.

Rămânem un pic în zonă pentru ceva istorie, actualizată în faţa unui calculator, din mai multe surse.

GARA din Oraviţa este cea mai veche gară din România. Oficial, a fost inaugurată în 1854 (pentru transportul de marfă), o dată cu darea în folosinţă a primei căi ferate din România, Oraviţa – Iam – Baziaş (62,5 km); din 1856, pe această linie circulă şi pasageri.
☺ De la Oraviţa la Baziaş se făceau iniţial 7 ore.
☺ În 1869, călătoria de la Oraviţa la Budapesta dura 26 de ore. Dacă era musai să ajungi la Budapesta din Oraviţa, îţi trebuia răbdare de fier timp de 36 de ore.
☺ La începutul-începuturilor, Gara Oraviţa era dotată cu un lift-pasaj, pentru urcarea călătorilor şi a bagajelor, deoarece peronul se afla (se află şi astăzi, când se foloseşte un fel de pasarelă) mai sus de nivelul străzii.



Ne suim în trenul de Anina cu vreo 15 minute înainte de plecare.



Căldură, abia am găsit niscaiva locuri libere – la soare, bineînţeles. Nu sunt compartimente, doar băncuţe din lemn, faţă în faţă.

Băncuţe din lemn „proaspete”, fotografiate în Gara Oraviţa


E sufocant, chiar şi după ce garnitura se pune în mişcare. E caniculă, iar geamurile deschise de un deget nu ajută cu nimic.
Cele două vagoane plus locomotiva pleacă la 11:20, deşi în orarul oficial era trecută ora 11:15.

Două unguroiace turuie întruna. Măcar de-am înţelege ce vorbesc. ☺







 
La capătul trenului se găseşte cel mai bun loc pentru fotografiat – atenţie, însă, la înghesuială!




Capătul trenului este deliciul copiilor, care stau aşezaţi pe jos (şi eu am luat poziţia aceasta, pentru cadrele fotografice) şi savurează astfel călătoria.

La unul dintre tuneluri se trece atât de aproape (şi de încet, aproape că se stă) de pereţi, încât ai impresia că iei de-a dreptul în braţe tunelul!
Este vorba despre Tunelul nr. 9 venind dinspre Oraviţa.

Se face coadă la toaleta din Gara Anina. Nu vă mai povestesc de condiţiile de acolo (WC), ca să nu vă îngroziţi.

Trenul pleacă la puţin timp de la sosire. Abia dacă şi-a odihnit oasele pentru zece minute...


Reataşarea locomotivei



Descopăr multe tuneluri realizate, natural, din frunziş. Câte „tuneluri ale dragostei” pe ruta Anina – Oraviţa (şi invers)!
Ajungem imediat şi la adevăratul Tunel al Dragostei din Caraş-Severin.


 

De fapt, tot peisajul e un spectacol pe prima cale ferată montană a României!
*Fotografiile sunt în ordine cronologică


 






Plimbare de amiază pe calea ferată...


Tuneluri în serie





Curbe, stâncă, deluşoare...










 

Seria „Tuneluri” se întoarce!





 
Tunelul Maniel a fost numit în cinstea lui Karl Maniel, unul dintre arhitecţii proiectului căii ferate Oraviţa – Anina.

 

Haltă

 

Viaduct(e)


 

...şi traseul continuă







 
După toate cuvintele de laudă la adresa obiectivului tutistic „Calea ferată Oraviţa – Anina”, nu pot să spun că am plecat entuziastă peste poate. Şi asta sigur nu din cauza naturii: verde-verde-verde, stânci. Sau a viaductelor construite acum 150 de ani. Ori a miilor de senzaţii de la curbele nenumărate...
Căldura şi organizarea au contribuit pe deplin.

Că tot veni vorba de organizare:

Ce nu e bine la Calea ferată Oraviţa - Anina

Nu este promovată, oficial – de autorităţile locale: prin pliante, prin panouri informative, suveniruri, prin plăcuţe indicatoare, port tradiţional, poveşti etc.
Promovarea se face, din câte am observat, pe site-uri şi bloguri, câteodată pe Facebook, din partea oamenilor entuziaşti care au călcat prin zonă.

Este inutil să amintesc faptul că mocăniţa maramureşeană – cu plecare din Vişeu de Sus – are parte de promovare infinită faţă de calea ferată Oraviţa – Anina, cu istoria şi peisajele ei...
Viaductele, diferenţa de nivel de peste 300 de metri, priveliştea în continuă schimbare de la capătul trenului – toate sunt deosebite, istorice şi demne de a fi cunoscute de mai multă lume.

Bine, „mocăniţa" bănăţeană se află în administrarea CFR, mocăniţa maramureşeană este privatizată de ani buni.

☺ Garnitura de tren ar trebui să fie deschisă (cum e Mocăniţa din Maramureş) – cei care folosesc trenul în scop turistic să simtă şi să audă tot: mirosul aerului montan, ciripitul păsărelelor, şuieratul locomotivei, scârţâitul roţilor la curbe; să urmărească viaductele live, altfel decât prin geamuri reci.
Să se cufunde în natură...



 
☺ O „mică” observaţie cinică din partea colegului de apartament: Ne lăudăm cu ce au construit austriecii pe teritoriu românesc (în anii 1800, Banatul se afla sub ocupaţia Imperiului Austro-Ungar), pentru a explota bogăţiile româneşti şi pentru a le căra în ţara lor.
În Munţii Semenicului au fost descoperite primele zăcăminte de huilă din România. În perioada 1771-1778, erau deschise primele mine de cărbune din ţara noastră, una dintre ele la Anina.

Oraviţa – Baziaş (localitatea unde Dunărea intră în România), prima linie ferată din România, a fost construită pentru a trasporta cărbunele în Austria. A urmat, la nouă ani distanţă, darea în folosinţă a căii ferate Anina – Oraviţa (1863), prima linie ferată montană din România.
Tronsonul Anina – Oraviţa – Baziaş era numit pe atunci „drumul cărbunelui”.


PREŢ bilet o cursă (dus sau întors) pe ruta Oraviţa – Anina:

10 lei / persoană.
☺ Pentru două curse (dus-întors) se plătesc 20 de lei / persoană.

Mersul trenului pe ruta Oraviţa – Anina îl găsiţi pe site-ul CFR. În august 2015 era o singură cursă pe zi, de la ora 11:15, cu plecare din Oraviţa.


DATE TEHNICE DESPRE CALEA FERATĂ ORAVIŢA –ANINA

Lungimea totală este de 33,4 kilometri.

☺ A fost construită în perioada 1861-1863, în vremea când Banatul era parte componentă a Imperiului Austro-Ungar, pentru transportul minereului.
Iniţial, în această zonă exista o mică linie de munte, pe care vagonetele erau trase de cai.
Din 1863 (15 decembrie, mai precis), pe linia Oraviţa – Anina încep să circule mărfuri, iar din 1869, şi călători.
Totul a costat, la vremea respectivă, cinci milioane de guldeni.

☺ Este a doua cale ferată montană din Europa, după Semmeringbahn.

☺ Traseul cuprinde 14 tuneluri (2.084 m lungime totală) şi 10 viaducte (843 m lungime totală). Se trece prin 7 gări.



Cel mai lung tunel de pe linia ferată Oraviţa – Anina este Gârlişte (Caraşova)  – 660 m lungime.
Cel mai mare viaduct de pe linia ferată Oraviţa – Anina este Racoviţa – 115 m lungime şi 26,5 m înălţime.
Aici se găseşte cel mai înalt viaduct din Romania, viaductul Jitin37 de metri înălţime.
De asemenea, în cei 33,4 kilometri există 143 de curbe - peste 60% din lungimea totală a căii ferate se află în curbă!

☺ Calea ferată are o înclinare de 20 la mie - la 1000 de metri de cale ferată, trenul urcă 20 de metri diferenţă de nivel.

 
☺ Trenul pe ruta Oraviţa – Anina este unul de viteză redusă – durata cursei este de două ore şi la dus, şi la întors. Viteza medie este de 17 km / oră.

☺ Trenul urcă la dus (Oraviţa – Anina), de la ~218 m la ~555 m altitudine, 337,7 metri diferenţă de nivel.
Oraşul Anina este situat în inima Munţilor Aninei (parte componentă a Munţilor Banatului) şi ajunge până la 800 m altitudine.

☺ La construcţia căii ferate Oraviţa – Anina s-a folosit în special târnăcopul pentru a săpa în piatră; explozibilul (dinamita) s-a inventat la câţiva ani după terminarea construcţiei (dinamita a fost produsă în premieră în 1866).
Muntele a fost tăiat pe o lungime de peste 21 de kilometri – o treime din cei 33 de kilometri.

 
Zidurile de sprijin ale versanţilor au o lungime de 9.946 de metri.

☺ Linia nu a fost niciodată electrificată; funcţionează la ora actuală cu locomotive diesel; nu cu aburi, ca în Maramureş.

☺ Pentru comparaţie, linia ferată Semmering din Austria (cea de la care tronsonul Oraviţa – Anina şi-a împrumutat supranumele), cea mai veche cale ferată montană din Europa, a fost construită între anii 1848 şi 1854, are 41 de kilometri lungime, între localităţile Glognitz şi Mürzuschlag, trecând prin Pasul Semmering.
Diferenţa de nivel este de 460 de metri – cu 898 m altitudine maximă.
Pe traseul Semmeringului sunt amplasate 14 tuneluri şi 16 viaducte.
Din 1998, linia ferată Semmering se află în Patrimoniul Mondial UNESCO.


P.S. Ce-a ieşit când ne-am jucat...








Ce n-am apucat să vedem...

La ora 16, oraşul Oraviţa mustea de pustietate.
Am fi vrut să (mai) mergem la Cascada Bigăr, la Teatrul „Mihai Eminescu” (cel mai vechi teatru din România), la farmacia veche, la Tunelele de la Podul Bei...
Pe toate le-am cam rezolvat în 2012 şi 2013.
Mai aveam farmacia cea veche din Oraviţa. Sunăm la telefonul afişat, ni se spune că programul de vizitare s-a încheiat la ora 13.00. Sau 12.00... nu mai ţin minte. Sau era închis în weekend... ceva de genul care să te facă să faci imediat cale-ntoarsă.

 
Farmacia „La Vulturul Negru” a fost fondată în 1763. În prezent, în Muzeul Farmaciei Montanistice Bănăţene, care funcţionează în locul istoric, se află mobilier vechi, instrumente farmaceutice de la sfârşitul secolului al XVII-lea până la jumătatea secolului al XX-lea, arhivă documentară şi bibliotecă de carte veche.

Final canicular
La ora 18, în Obreja – un „sătuc” între Oraviţa şi Poiana Mărului – sunt 35 de grade Celsius. Se poate aşa ceva?!


Din CONCEDIUL 2015 aţi mai putut citi:


Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

43 de comentarii:

  1. Tot in august am mers si eu... pentru cateva zile ne intalneam in tren :) Ca sa adaug la tot ce ai postat noi am preferat sa plecam din Anina cu autobuzul de dimineata si sa ne intoarcem cu trenul. Asta ca sa avem timp sa vizitam teatrul Mihai Eminescu, farmacia si Muzeul Monatariei. Dar tot nu am avut timp pe indelete asa ca o sa mai trecem pe acolo cu alta ocazie. Pentru 10 lei de persoana aveti acces la toate cele 3 obiective. Atentie insa caci la teatru trebuie sa platiti si tot acolo sa "cereti" vizitarea si celorlalte obiective. Doamna de acolo nu o sa va spuna nimic desi tot datoria ei este sa deschida farmacia. Iar de muzeu habar nu avea ca este inclus in bilet... asta da organizare!

    Noi am avut norocul sa sunam la numarul de la farmacie si sa raspunda directorul teatrului si de la dansul am aflat ca cei 10 lei includ vizitarea celor 3 obiective. Desi tot dansul ne-a certat ca "de ce nu am cerut la teatru sa ni se deschida farmacia". De parca noi am fi cititori in stele...

    La monetarie era deschis si un domn ne-a explicat cronologic toate bancnotele si monedele expuse. Bine, atat cat am avut timp caci a trebuit sa alergam sa prindem trenul...

    RăspundețiȘtergere
  2. Noi vizitasem deja Teatrul în 2012; ne-a fost ghid un domn foarte amabil, care ne-a ţinut la poveşti... Nu ţin minte să fi tăiat vreun bilet... parcă sm luat două vederi... deh, au trecut anii! Şi s-au „organizat" oamenii :)
    Am nimerit în weekend, într-o sâmbătă, iar farmacia era închisă.
    În plus, veneam după un drum de 2 ore şi ceva din Poiana Mărului – am plecat pe la 7 dimineaţa – cred că ar fi trebuit să nu mai dormim ca să vizităm şi cele trei obiective :)
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  3. Fain traseul, pitoresc! Imi place coloritul garniturilor de tren, inveseleste, suplineste cumva starea in care se afla garile. La un moment dat am avut impresia ca traseul se continua pe jos intr-o zona in care nu se mai circula, cum e cea de la tunelul dragostei. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tunelul Dragostei îl vizitasem cu o zi în urmă, apoi am revenit, după călătoria cu trenul cel colorat de mai sus.
      În zona Tunelului eu ştiu că mai trece câte un tren pe zi...
      Mie mi-a plăcut mult de tot că pe traseul Oraviţa - Anina se succedau „tunele ale dragostei".

      Ștergere
  4. Inainte sa vad aici la tine traseul acesta,am vazut la televizor. Chiar au inceput sa-i faca reclama.Este frumos si merita vazut.Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă vă referiţi la programele de ştiri... e un punct de pornire. Care trebuie continuat de autorităţile locale, căci altfel se alege praful...

      Ștergere
  5. Superba descriere! Am vazut Anina si Oravita acum 25 ani. Zona arata jalnic inca de atunci, imi inchipui acum...Nu am stiut de aceasta mocanita, intradevar, cea maramuresana e intens mediatizata. Multumesc pentru toate informatiile, am savurat traseul din plin cu minunatele tale fotografii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc!!!
      Nu ştiu ce să vă spun despre Anina, nu i-am „prins" decât gara. Cât despre Oraviţa, are şi... părţile bune, pe care le-am apreciat. Dacă această linie istorică, Oraviţa-Anina, ar fi mai mediatizată, (mai) multă lume ar avea posibilitatea să savureze aceste peisaje minunate. Însă condiţiile ar trebui să crească în privinţa calităţii.
      Ioana

      Ștergere
  6. Dragii de voi! Pe ruta Oravita-Anina avem o cale ferata cu ecartament normal, adica 1.435 mm, in timp ce 'mocanita' este numele dat trenurilor care circula pe linie ingusta, adica cu distanta dintre sine mai mica de 1.435mm. Asa ca nu mai spuneti 'mocanita banateana' sau 'nu am stiut de aceasta mocanita' pentru ca nu exsita asa ceva!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu una am folosit o singură dată termenul „mocăniţă" în text referitor la linia Oraviţa-Anina. Din grabă probabil, am uitat să folosesc ghilimelele...
      Ioana

      Ștergere
  7. Pentru Ioana și antecomentatorii mei
    Promovarea lucrează deja! Informațiile pe care le cunoșteați sunt din surse mai vechi sau neactualizate.
    O mențiune, totuși: calea ferată e a CFR-ului, la fel și exploatarea ei, același CFR care s-a chinuit ani buni de zile să o vândă, concesioneze, închirieze, etc., numai să scape de ea. Datorita eforturilor unor inimoși, a petițiilor înaintate de aceștia sau chiar a aducerii la cunoștința proprietarilor asupra importanței acestui monument istoric de artă și arhitectură inginerească clasificat (cod LMI CS-II-a-A-10949.02), administratorii acestei căi ferate și-au dat seama de potențialul turistic uimindu-ne pe toți la târgul internațional de turism din primăvara aceasta, la București, cu... promovarea acestui tronson!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cea mai nouă actualizare a informaţiilor este septembrie 2015.
      Mă bucur că s-a lucrat şi se lucrează la promovare! Abia aştept să văd rezultatele, la faţa locului!

      Ștergere
  8. ... Repet: e greu să promovezi un obiectiv turistic al cărui proprietar nu ești tu. Până în urmă cu aproape doi ani, trenul mergea mai mult gol. Azi nu sunt suficiente vagoane pentru a face față fluxului de turiști. Deci, în doi ani, o echipă de câțiva oameni a reușit ceva remarcabil și aici includem păstrarea locurilor de muncă pentru cei ce-și desfășoară activitatea în această gară. Materialele de promovare sunt editate, flyer-e sau pliante se și tipăresc însă costurile acestea nu le acoperă nimeni dar continuăm, chiar dacă nu la nivelul și constanța dorită de către turiști caz pentru care ne cerem scuze.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În august 2015 erau numai două vagoane în cursa zilnică :) Probabil că în weekend ar trebui suplimentate... zic şi eu...

      Ștergere
  9. ...În ceea ce privește călătoria cu posibile vagoane descoperite (măcar capetele vagoanelor transformate în semi-platformă, doar cu acoperiș și balustradă) pot să afirm că această idee am înaintat-o oficialităților din conducerea CFR însă mi s-a comunicat că așa ceva nu se va întâmpla datorită condițiilor impuse de necesitatea siguranței călătoriei (Ioana a punctat foarte bine - o felicit pentru atenție - apropierea periculoasă de peretele tunelului, distanța dintre vagon și acesta fiind de doar 10-12 cm, din această cauză nu se permite deschiderea totală a geamurilor în vagoane) și, mai mult decât atât, aceste trei vagoane sunt unice în România, au o vechime de cca. 100 ani, au trecut prin renovări succesive și nu se mai permite modificarea lor. Ne chinuim să aducem (de la zero, aproape) un al patrulea vagon la nivelul utilizării acestuia în condiții normale. În plus, s-au demarat o serie de acțiuni pentru includerea acestui traseu în patrimoniul UNESCO, alături de soră-sa mai mare, cea din pasul Semmering.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. OK, e de înţeles... siguranţă înainte de toate!
      Iar eforturile pentru includerea în Patrimoniul UNESCO, de apreciat!

      Ștergere
  10. Referitor la zăpușeala din vagoane, ne pare rău pentru cei care percep aerul condiționat ca pe o necesitate vitală dar, chiar de ar fi montate astfel de instalații, tot nu te-ai putea bucura de efectul lor datorită vânzolelii continue pe ușile vagoanelor, dintr-un capăt în altul, dorinței copilărești de a deschide geamul pentru a scoate capul afară (chiar dacă sunt dezamăgiri apoi) așa că... ar fi doar o investiție repetată, în urma stricării acestor instalații. Deci, se călătorește ca în urmă cu peste 150 ani. Am "n" călătorii cu trenul acesta și nu a leșinat nimeni până acum din cauza căldurii sau a curbelor. Condițiile mai mult sau mai puțin insalubre din gări, toalete, etc. sunt datorate nepăsării... Bucureștiului! Același care jecmănește tot ce e profitabil în țara asta până la a-l aduce în stadiu inert, epuizat, nefolositor, terminat, inexistent, et... Mă refer la Bucureștiul politic-administrativ. Ioana, ai călătorit prin Caraș-Severin, ai remarcat că județul e aproape mort așa că ușor găseai răspunsul la întrebarea "de ce?". Cu siguranță, nu din cauza locuitorilor acestui județ. În ceea ce privește etnia care te-a "înfricoșat" în Oravița, nu e cea dominantă și, mai mult decât atât, aceia sunt chiar de treabă. Au respect pentru turiștii ce ne vizitează și se dau la o parte din calea lor. Că vreo fată e frumoasă, arată grozav, e firesc să mai auzi câte-un fluierat admirativ încărcat de feromoni masculini. Am câțiva ani de zile de când mă ocup de acest fenomen, cel al turismului, și nu am cunoscut niciun caz în care conaționalii noștri de această anume etnie, în Oravița, să aducă prejudicii vreunui turist.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer... nici pentru mine aerul condiţionat nu este o realitate vitală - chiar îmi face de multe ori rău. Însă aici, în toiul verii, cu toate riscurile, ar merita o investiţie.
      P.S. Acum 150 de ani temperaturile medii, mai ales vara, nu erau cele din ziua de azi, când efectiv simţi că fierbi. Cred că era o diferenţă de cel puţin 10 grade faţă de ce respirăm noi astăzi.

      Ștergere
    2. Buna ziua,
      Toata lumea spune "Bucurestiul este de vina", va rog verificati de un de sunt cei din Bucuresti care guverneaza. De curatat mizeria din toalete este ceva de bun simt, nu cred ca trebuie sa vina cineva de de la sute de km pentru asta sau banii care vin din turismul local nu cred ca ajung la Bucuresti. Incercati sa scapati basma curata dand vina pe altcineva si invrajbind populatia, curatenia in curtea mea o fac eu nu guvernul si presedintele. Niciunul din tara asta nu este mai breaz (ardelean, moldovean, oltean, bucurestean), peste tot sunt uscaturi, lasati vaicareala si faceti ceva, numai asa prin puterea exemplului mai miscam si noi tara asta fara demnitate.

      Ștergere
    3. Of, of, of!
      Când vorbeam de "Bucureşti" mă refeream la centrul politic-administrativ al ţării şi nicidecum la citadinii nativi ai municipiului! Deci nu se impune pierderea timpului cu verificarea originii celor care guvernează, corect? Iar pentru a curăţa toaletele, pentru a întreţine nişte stări de normalitate, pentru a face ca tot mecanismul să funcţioneze ca uns este nevoie de Bucureşti! Da! De implicarea lui, sprijinul lui şi coordonarea lui! Pentru că ce am scris în fraza de mai sus nu se poate înfăptui cu hârtia igienică ce o cumpără tanti aia ce vinde suveniruri, pentru că pe tren nu sunt femei de serviciu, pentru că nu sunt destui angajaţi care să acopere toate posturile, pentru că oamenii sunt oameni peste tot în lume şi abia aşteaptă să facă ceva ce contravine unor norme fără a fi pedepsiţi, etc. Aici vorbim, nu de curtea mea sau a ta, de alte curţi care au ajuns în starea asta tocmai pentru că cei cu putere de decizie au legiferat anumite directive în contra-sens, adică împotrivă, în scopul pentru care Ceauşescu a fost împuşcat, adică spre subminarea intereselor naţionale, a economiei, a divizării societăţii, adică împotriva a orice face funcţionarea unui stat civilizat. Iar ca să ne descurcăm singuri, am putea-o face însă pentru asta, după ce am fost izbiţi de ziduri, lăsaţi în pielea goală, încercând să ne revenim şi dorind să facem din rahat, bici, ne trebuiesc aprobări! Da! Pentru tot ce dorim să facem! Aprobări care nu ni le dă Bucureştiul tocmai pentru că.... vezi-Doamne, nu întrunim condiţii.... E mult de povestit.... Iar Ceauşescu era doar un exemplu, nu doresc dezvoltarea subiectului ca şi cum am fi găsit cuiul de care să ne agăţăm.
      Nu ne "văicărim" însă Bucureştiul chiar absoarbe aproape tot din provincii! Nu contează de unde vin banii, că e un leu din această cale ferată, că sunt "N" lei din impozite locale, că sunt doi lei din alte organizări taxate, nu contează, repet, banii merg la centru! Care parte n-ai înţeles-o din circuitul administrativ? Dacă mergem pe ideea ta, desprinsă din comentariu, ne putem bucura atunci de susţinere în dorinţa bănăţenilor de a-şi proclama autonomia (ai făcut un calcul vreodată ca să vezi câţi bani pleacă doar din Timiş şi Arad spre Bucureşti şi câţi se intorc la cele două judeţe?)
      Of, of, of! Încă o dată. Iar ţara are demnitate! Sunt doar câteva sute de cârmuitori care nu au.

      Ștergere
  11. ...Aproape de încheiere, vreau să lămuresc momentul farmaceutic. În ce dată ai fost la noi și ți s-a răspuns că farmacia nu poate fi vizitată? Pentru că e un aspect neplăcut, mai ales că s-a petrecut într-un trecut relativ apropiat. Vizitarea muzeelor se face începând de la teatru, acolo se plătește biletul (10 lei/adult, 5 lei/copil) pentru vizitarea muzeului teatrului, a farmaciei montanistice, monetăriei imperiale și, mai nou, al etnografiei, chiar dacă, mai sus, un comentator malițios/tendențios, includea organizarea noastră în ghilimele. Da, de anul trecut, din februarie mai exact, se percep taxe de vizitare și e ceva normal. Toate muzeele din lume fac asta iar 2-3 lei/obiectiv e mai mult decât modic. Astfel putem cumpăra hârtie igienică la toaleta teatrului pentru turiștii care respectă indicațiile mesajelor publicitare și consumă minim doi litri de lichide pe zi apoi îi deșartă la noi, pentru mături, făraș, corpuri de iluminat, într-un cuvânt, consumabilele necesare întreținerii obiectivelor. Dar, Ioana, răspunsul primit de tine e inadmisibil și, pe viitor, în astfel de situații, cereți numele celui care vă răspunde, accesați site-ul www.primariaoravita.ro și puteți lăsa un mesaj acolo cu nemulțumirea voastră. Cred că a fost un caz singular iar tu ghinionistă; ne cerem scuze.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum fix un an am ajuns în Oraviţa, pe 1 august 2015. Era într-o sâmbătă, pe la ora 16.00.
      Nu ştiam atunci de circuitul Teatru - farmacie etc., la noi a fost ceva de genul "Ce să mai facem pe aici? E prea devreme să plecăm acasă/la cazare".
      Mdaaaa... cred că am avut ghinion.

      Ștergere
  12. Vizitarea muzeelor se poate face zilnic, între orele 10.00-19.00 vara și 11.00-17.00 iarna. Pentru grupuri se admit excepții, adică vizitarea poate fi efectuată și în afara acestor ore. A nu se înțelege ... miezul nopții! :) Repet: ghidajul (astăzi se efectuează de personal competent care vă stă la dispoziție cu informații complete -sau aproape- despre istoricul oiectivului și al orașului) începe de la teatru către celelalte obiective care sunt subordonate Centrului Cultural ”Teatrul Vechi Mihai Eminescu”. Telefon: 0761-118-067 sau, în cursul săptămânii, puteți fi îndrumați și de către secretariatul primăriei spre răspunsul dorit la numarul de telefon 0255-571-133.
    Mulțumim pentru vizită și vă mai așteptăm!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult pentru comentarii şi pentru toate informaţiile!
      Voi reveni cu siguranţă în zonă!
      Ioana

      Ștergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Extraordinara descrierea traseului si pozele postate,sper sa ajung si eu acolo. Am fost doar la cascada Bigar care-i spectaculoasa cu adevarat,dar vreau sa vad si celelalte trasee si obiective turistice din zona care-i una de exceptie din tara noastra. Felicitari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru cuvintele frumoase!
      Întreg Banatul Montan e o splendoare - cu zone mai sălbatice sau arhicunoscute, cum ar fi Cascada Bigăr: Cazanele Dunării, zona Herculane cu toate traseele de acolo, Cheile Tăsnei, Cascada Vânturătoarea; să tot explorezi!

      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/02/dus-natural-prin-perdeaua-de-la-cascada.html

      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2017/02/salbaticia-cheilor-tasnei-si-caderile.html

      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/10/inedit-cazanele-dunarii-din-romania-si.html

      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/02/recomandarea-lunii-tunelul-dragostei.html

      Ștergere
  16. Traseul Oravita Anina este unul de vis si pentru faptul ca mama mea s-a nascut acolo, in Sluht, casa se poate vedea de pe primul pod.
    Traiesc amintiri de neuitat ! Doamne Ajuta !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că v-am retrezit amintiri dragi!
      Promit că data viitoare o să mă uit şi după casa de care aţi pomenit...
      Ioana

      Ștergere
  17. Bună! Traseul este mirific dar garnitura este jalnica. Nu as recomanda unei familii cu copii mai mici sa meargă acolo. Am rămas profund dezamăgit de nesimțirea cu care CFR tratează o asemenea bogăție. Când am auzit de un asemenea traseu, primul gând a fost ca vom merge cu un tren descoperit. În schimb, am primit doua vagoane infecte, cu geamuri întredeschise, iar ca sa prinzi ceva din peisaj, trebuie sa te imbulzesti la coada trenului. As fi preferat sa plătesc 20 ron/ bilet și sa merg cu un tren deschis. Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asta am scris şi eu mai sus, la minusuri...
      Din păcate, în România nu se preţuieşte nimic, din contră... Dacă ar avea ungurii măcar un sfert din bogăţiile noastre turistice, ar fi în topul ţărilor turistice. La noi e doar frumuseţea - şi ignorarea/distrugerea, de cele mai multe ori, din păcate.

      Mulţumesc pentru vizită,
      Ioana

      Ștergere
  18. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  19. https://www.facebook.com/ioan.joldes/media_set?set=a.630104683707264&type=3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Super album! Am fost şi la Bigăr, şi în Oraviţa (la Teatru), şi la Muzeul locomotivelor din Reşiţa, cu alte ocazii.

      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2013/11/concediu-prin-tarisoara-noastra-editia.html

      Ștergere
  20. A ceasta postare este doar cu fotografii din mai multe locuri din zona Oravita si Anina, ceia ce nu ai vazut tu Ioana Povestioara....Motu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc încă o dată! Cum spuneam mai sus, am fost în majoritatea locurilor fotografiate de dumneavoastră, cu alte ocazii. Poate mai puţin parcul acela (dendrologic?) din Anina.

      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2013/11/concediu-prin-tarisoara-noastra-editia.html

      Ștergere
  21. https://www.facebook.com/ioan.joldes/media_set?set=a.630104683707264&type=3

    RăspundețiȘtergere
  22. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  23. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere