Data: 21 iulie 2015 (Concediu 2015)
Cazare: în Borşa
...şi plângem nu aşa, oricum, ci în hohote!
E caaaald, a fost cald şi în cei 100 de
kilometri de la Borşa
până în Săpânţa. Mă termină canicula...
Cică am venit la munte. ☺
După ce ni se arată ploaia
de cruci, cu formele simetrice şi albastrul caracteristic („albastru de
Săpânţa”)... mde, nu putem sta ca în faţă la statui... ne mişcăm printre ele.
Şi ne apucăm să citim. Şi deprimarea
vine, dacă stai vreo zece minute să analizezi vieţile oamenilor care-şi dorm
somnul cel de pe urmă aici – cei mai vizitaţi morţi
din România.
Unii ies repede...
Fane şi Mariana intră şi pleacă în
secunda doi – Fane oricum nu suportă cimitirele (nici eu, da’ aici e...
altceva, o iau ca pe un muzeu; ceea
ce şi e, la urma-urmei).
Maya şi Doina stau vreo două minute şi
ies şi ele.
Alţii preferă o terasă, nici măcar nu
fac check-in-ul.
Rămânem doar eu, Ion,
Mari şi Mihai.
Noi doi suntem a doua oară în acest
tărâm al morţii.
Data trecută, când m-am apucat, împinsă
de curiozitate, să citesc ce scrie pe unele cruci, am nimerit peste oameni care au murit de tineri, în special la muncă.
Acum mi-am propus să stau cu ochii mai
pe sus, să privesc în ansamblu Cimititul din Săpânţa. Dar tot am alunecat pe monumentele funerare ale
unor copii... Şi iar am ieşit cu lacrimi în gât.
Impresiile de la vizita din 2005 le
puteţi citi AICI.
Să zicem că mă amuză (nu găsesc alt
cuvânt pe moment) bulinele-indicatoare de culoare galbenă, numerotate.
Sunt grupate pe... categorii: „15 O
supărato bărbatul”, „18 Ţuica şi femeile”, „21 Crucea cu soacra”, „22 Stan Ioan
Pătraş” – cel care a creat Cimitirul Vesel din
Săpânţa etc.
Modernizarea s-a produs în
cei zece ani în care nu am mai călcat pe aici.
☺ În vara anului 2015, Biserica „Naşterea
Maicii Domnului” din interiorul Cimitirului Vesel din Săpânţa se afla în renovare.
Săpânţa, scoasă din anonimat
Dacă nu ar fi existat Stan Ioan Pătraş (1908-1977), cu a sa
idee cu pictatul şi scrierea crucilor acelora trecuţi în nefiinţă, satul Săpânţa
ar fi rămas o localitate anonimă pe harta Maramureşului.
Aşa, pragul Cimitirului Vesel este
trecut zilnic de sute de vizitatori nu numai de pe plaiuri mioritice, ci şi din
afara lui. Că aceştia din urmă nu înţeleg ce scrie este o altă poveste;
FASCINAŢIA locului rămâne. Atât pentru români, cât şi pentru străinii de
România.
...Dar şi românilor le este greu
câteodată să desluşească rândurile aşternute, în versuri, pe crucile ORIGINALE
– câteodată, acestea sunt şterse de vreme, multe conţin greşeli gramaticale,
altele sunt mai înclinate, unele cuvinte sunt foarte apropiate unele de altele...
în fine, Stan Ioan Pătraş nu a
folosit o tiparniţă originală. Ci mâna
lui proprie.
De aceea Cimitirul Vesel ATRAGE. Că e
NATURAL. Hand made, ca să folosim un
termen la modă.
Picturile de pe crucile Cimitirului
Vesel din Săpânţa se încadrează perfect în arta
populară maramureșeană – arta veche românească.
Fiecare decedat ne vorbeşte prin crucea sa, cu ironie şi naivitate – versurile
(epitafurile) sunt scrise la persoana întâi.
Pe fiecare cruce este desenată figura
stilizată a... posesorului.
POVESTEA Cimitirului Vesel din Săpânţa a început în 1935, atunci când Stan Ioan Pătraş, un scupltor (cioplitor, mai curând) în lemn, născut în Săpânţa, a început să insereze pe crucile mortuare scurte poeme, în care cel ridicat la Ceruri părea că îşi povesteşte, pe scurt, viaţa.
O contribuţie importantă la punerea
bazelor Cimitirului a avut-o preotul
greco-catolic Grigore Rițiu, care era și profesor de limba română și de
limba latină. Acesta i-a sugerat lui Pătraş să facă partea verticală a crucilor
mai lată, cu loc pentru epitaf.
Materialul folosit de Stan Ioan Pătraş
era lemnul de stejar; aproximativ 10
cruci viu colorate pe an ieşeau din atelierul său.
☺ În total, Stan Ioan Pătraş a
sculptat şi a inscripţionat 700 de cruci, până la decesul său, în 1977.
☺ Pe lângă binecunoscutele cruci din
Cimitirul Vesel din Săpânţa, Stan Ioan Pătraş şi-a folosit arta şi pentru alte obiecte
– cuiere, colţare, scaune, dulapuri, blidare, lingurare, dar şi troiţe şi
porţi.
☺ În apopierea Cimitirului Vesel se află Casa Memorială „Stan Ioan Pătraş”,
deschisă publicului. Este locul în care s-a născut şi unde a trăit creatorul
Cimitirului Vesel din Săpânţa.
Munca lui Stan Ioan Pătraş a fost
continuată de ucenicul lui, Dumitru Pop.
☺ Alte
obiective turistice din Săpânţa sunt Mănăstirea
Peri (cea mai înaltă biserică de lemn din lume!; turla are o înălţime de
78 de metri), Rezervația naturală „Mlaștina Poiana
Brazilor” şi Vâltorile – construcții
de formă conică realizate din bușteni în care apa captată din râu formează un
vârtej puternic, folosite pentru spălarea cergilor, țolurilor și postavurilor.
☺ Ceva mai în munte (acces cu maşina până
la un punct) se află Cascada Covatari (Cascada Runcu), în
bazinul hidrografic al râului Săpânţa.
TAXE CIMITIRUL VESEL SĂPÂNŢA
☺ Taxă vizitare: 5 lei / persoană
☺ Taxă foto: 5 lei / persoană.
Înţeleg că banii se duc la BOR. Dacă
ştiam...
Vrei să mergi şi tu la Cimititul Vesel din Săpânţa?
Hai să vă povestesc cum am ajuns eu, dinspre Borşa.
Folosim serviciile aceluiaşi
DN 18 (Baia Mare –
Sighetu Marmaţiei),
trecând prin Moisei. Continăm pe DN 19 (Sighetu Marmaţiei – Satu Mare – Oradea).
☺ De la Borşa la Săpânţa sunt 100 km;
☺ De la Bucureşti la Săpânţa sunt 585 km.
Din nou, spre Creasta Cocoşului
Ne înfiinţăm aproape de ora 16 în Pasul
Gutâi.
Deşi propunerea unanim aprobată era Creasta
Cocoşului, la faţa locului
s-a auzit constant: „E prea târziu...”. Nu era chiar foarte târziu, eram în
plină vară, înserarea venea după ora 21.
Dar era căldura, era oboseala zilei,
erau cele două ore ce trebuiau străbătute până la obiectiv...
Am mers, totuşi, vreo 20 de minute până
în prima poieniţă. Tolăniţi pe iarbă, am extras
energia naturii.
Unii s-au dus mai departe (că nu se ştie
când mai ajung pe-aici), până la Creasta
Cocoşului, alţii nu.
Revenim
la iarnă, nu-i bai!, este „refrenul” restului grupului.
☺ De fapt, şi Săpânţa are legătură cu Munţii Gutâi, fiind aşezată la poalele
acestora.
Ultima oprire înainte de Borşa este la
Mara, la păstrăvărie. Un fel de indigo cu ziua de ieri.
FAZA CU MOCĂNIŢA de dimineaţă
Planul iniţial al zilei era să ne
plimbăm cu Mocăniţa, pe Valea Vaserului.
Parcăm noi la câţiva metri de Gara Vişeu
de Sus şi ne aşezăm la coada stufoasă de pe peste drum. Mă rog, se aşează doar
câţiva dintre noi, ca să nu îngroşăm mai tare rândurile...
Şi stăăăăăm. Din vorbă-n vorbă (un fel
de „telefonul fără fir”) aflăm că nu mai
sunt locuri pentru Mocăniţă azi. Trebuia rezervare! În avans.
În plus, nimeni dintre organizatori (sau
ce-or fi pe acolo) nu a găsit de cuviinţă să ne informeze asupra mersului trenurilor. Pierde vremea, că
lor le e greu să dea sfară-n ţară că nu mai vând bilete fiindcă nu mai sunt
locuri!
Între timp, aflăm că plecau trei garnituri de tren în dimineaţa
respectivă, la ora 9:00 – iar noi tot nu ne-am putut cocoţa în vreunul!!!
Dezamăgirea copiilor e mare, se lasă cu
lacrimi pentru Deiu.
A doua zi aveam programată plecarea
către Apuseni.
Cum trenul revenea în Gara Vişeu abia la 15:30, adio plimbare cu Mocăniţa anul
acesta!
Este pentru prima oară, în cele trei
ocazii plus cea de acum, când aud cuvântul „rezervare” la Mocăniţă.
La 51 de lei / persoană e înghesuiala
asta!?!?
Conform site-ului oficial, sezonul de
vârf ar fi început abia pe 23 iulie – atunci, preţurile erau şi mai mari!
TARIFE PENTRU MOCĂNIŢA DE LA VIŞEU DE SUS (2015, dus-întors,
orientativ pentru sezoanele viitoare)
☺ Adulţi:
46 de lei (2 aprilie – 14 iunie şi
24 septembrie – 1 noiembrie); 51 de lei
(15 iunie – 22 iulie şi 24 august – 20 septembrie); 54 de lei (23 iulie – 23 august)
☺ Pensionari,
studenţi, persoane cu dizabilităţi: 39
de lei (2 aprilie – 14 iunie şi 24 septembrie – 1 noiembrie); 45 de lei (15 iunie – 22 iulie şi 24
august – 20 septembrie); 49 de lei
(23 iulie – 23 august)
☺ Copii:
33 de lei (2 aprilie – 14 iunie şi
24 septembrie – 1 noiembrie); 36 de lei
(15 iunie – 22 iulie şi 24 august – 20 septembrie); 39 de lei (23 iulie – 23 august).
Am reconfigurat traseul, nu înainte de a
ne reîntoarce în Borşa, ca să ne schimbăm în haine mai de munte.
Şi... a urmat povestea de mai sus.
Planul B: Cimitirul Vesel
din Săpânţa şi Creasta
Cocoşului să fie!
Mie una nu-mi prea convine fix acelaşi
traseu de ieri – urmează să-l reconfigurez, la rându-mi, mai târziu. După
Cimitir.
Mă gândesc la soarele de amiază,
puternic, nu ca ieri, când ne-a mângâiat;
deşi eu una i-am simţit şi ieri dogoarea. Na, eu
sunt rea de căldură!
Din CONCEDIUL 2015 aţi mai putut citi:
eu am nimerit pe o ploaie mare cand am fost la Sapanta, nu prea m-a amuzat, era noroi mult si diverse sapaturi sinistre :(
RăspundețiȘtergerepoate pe soare e mai vesel, o sa mai merg odata!
Culorile de pe cruci sunt într-adevăr mai vii, mai vesele, pe soare.
ȘtergereDar să nu te apuci să citeşti prea multe „poveşti" de pe respectivele cruci.
Ioana
wow... uite asa îmi imaginez sa petrec concediul urmator! multumesc pentru informatiile detaliate, imi vor fi de mare folos!
RăspundețiȘtergereexcelent fotoreportaj!
un start bun în weekend! ☺
Maramureşul are atât de multe de oferit...! Dacă vrei să întregeşti „triunghiul" triseţii, îţi recomand o vizită la Moisei, la Casa Memorială, unde horthyştii au asasinat 29 de români, în octombrie 1944, şi o „plimbare" la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetu Marmaţiei.
ȘtergereO sătămână plăcută!
Ioana
uite ca mai intalnesc pe cineva care spune ca Cimitirul din Sapanata nu e chiar atat de vesel :)
RăspundețiȘtergeresi pe mine m-a napadit atunci cand l-am vizitat un sentiment de usoara tristete...
e drept ca acel albastru prezent pe cruci nu te duce cu gandul la ceea ce reprezinta un cimitir dar textele de pe cruci in marea lor majoritate sunt de un umor usor trist pentru ca "posesorii" ori au murit dupa o viata grea ori dintr-o intamplare nefericita...
oricum, originalitatea si ineditul acestui cimitir nu pot fi trecute cu vederea, isi merita cu prisosinta celebritatea :)
cu Mocanita am facut doua plimbari, una in 2007 si alta in 20014...pot spune ca mult mai mult mi-a placut cea din 2007...
in primul rand vagoanele trenuletului erau cele originale, in al doilea rand traseul era cu mult mai lung, ca timp, dublu fata de cel din 2014
acum totul este mai comercial, capatul calatoriei fiind intr-o zona unde se servesc preparate culinare care merg bine cu palica sau berea, lucru care nu e rau de loc, totusi, aerul curat face pofta de mancare :)
oricum, peisajul a ramas la fel frumos, pe masura ce se inainteaza in munte e salbatic dar si cuminte...e o calatorie care merita cu adevarat facuta...sa aveti mai multa bafta data viitoare! :)
Şi eu am luat Cimitirul Vesel ca pe un muzeu, care m-a fascinat... căci altfel am fobie de cimitire.
ȘtergereAm prins (parcă în 2005) Mocăniţa cu traseul complet, până la Făina, şi fără „zorzonelele" comerciale de acum, în cele trei rânduri în care m-am urcat în vagoane.
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/06/calatorii-de-poveste.html#more
Din câte ştiu, scurtarea traseului a fost cauzată de viituriile care au lovit zona - nu mai ţin minte anul.
Gata, am reţinut faza cu rezervările, nu mai ratăm ocazia de a fi în Mocăniţă!
Mulţumesc pentru comentariu,
Ioana
Nici mie nu mi-a prea placut cimitirul din Sapanta. Mi se pare cumva o idee bizara.
RăspundețiȘtergereNu pot să spun că nu mi-a plăcut... am plecat tristă, atâta tot.
ȘtergereTotuşi, ideea este originală, albastrul de Săpânţa îşi are locul lui în arta românească. Iar fără Stan Ioan Pătraş şi ceilalţi care au pus bazele cimitirului-monument, Săpânţa ar fi rămas anonimă.
Ioana
Îmi spuneți va rog din ce surse știți ca taxa pt a vizita cimitirul se duce la BOR ? Va
RăspundețiȘtergeremultumesc!