marți, 27 octombrie 2015

Mondialele de gimnastica fara echipa feminina a României





Astăzi ar fi trebuit să aibă loc finala pe echipe feminin la Campionatele Mondiale Glasgow 2015 cu echipa României bătându-se pentru o medalie.
E doar finala pe echipe. Fără România.
Pentru că gimnastele din România nu s-au calificat între primele 8 din lume.
Campioana mondială de cinci ori consecutiv (1994-2001) priveşte azi finala din faţa televizorului.

„Ia uite ce au făcut gimnastele – ai văzut? Dezastru!”
Asta s-a auzit neîntrerupt în ultimele zile.



Asta e suprafaţa.
Presa internaţională vuieşte, presa din România nu ştie de unde să ia rezultatul ăsta şi începe să-i dea cu „faliment”, dezamăgire, eşec, dezastru, coşmar, catastrofă şi alte calamităţi.
Dar uită să se uite la evoluţiile din tot anul 2015.
Într-adevăr, pare începutul sfârşitului.

Dacă, aşa cum tuturor li se părea... normal, Larisa & Co. ar fi obţinut unul dintre locurile 1-5, abia ar fi prins o ştire, în subsolul vreunei pagini, vreunui site. Sau deloc. Ar fi început să se vorbească despre gimnastica de la Mondialele 2015 abia cu ocazia finalei pe echipe de azi.

România a încheiat Mondialele 2015 pe locul 13 – cu ghinion!
Este cea mai slabă clasare din istoria particpării echipei feminine de gimnastică a României la competiţiile majore: campionate mondiale sau Jocuri Olimpice!
Primele 8 formaţii au acces automat la Jocurile Olimpice 2016. Ocupantele poziţiilor 9-16 se vor întrece, anul viitor, pentru celelalte 4 locuri disponibile.

Alte contraperformanţe
Locul 23 la paralele din cele 24 de formaţii care au concurat la CM 2015 de la Glasgow.
Locul 6 la sărituri, 8 la bârnă şi 9 la sol – nu foarte dezastruos, dar de consemnat; odată, cândva, demult, România nu rata podiumul neoficial la aceste aparate.
România a încheiat concursul la 2 puncte de locul 12 (Germania) şi la aproape 20 de puncte de extraterestrele din SUA – care nu au nicio şansă să cedeze titlul mondial şi în acest an, după ce au dominat categoric actualul ciclu olimpic.

Echipa României a fost alcătuită la CM 2015 din Larisa Iordache, Diana Bulimar, Laura Jurcă (foto), Silvia Zarzu şi Andreea Iridon.



Ca fapt divers, Olanda a reuşit calificarea directă la JO (locul 8) – cu două gimnaste calificate în finala de la bârnă!


Palmares România la Campionatele Mondiale şi Jocurile Olimpice

În concursurile oficiale (nu cele de calificare!), echipa feminină de gimnastică a României nu a căzut NICIODATĂ sub locul 4 din 1976 încoace (la Jocurile Olimpice) şi 1978 (la Mondiale).
De fapt, din 1976 România s-a clasat mereu pe podium la Jocurile Olimpice.

Poziţiile obţinute la Campionatele Mondiale

1954 – locul 4
1958 – locul 3
1962 – locul 9
1970 – locul 5
1974 – locul 4
1979 – locul 1
1983 şi 1985 – locul 2
1987 – locul 1
1989 – locul 2
1991 – locul 3
1994, 1995, 1997, 1999, 2001 – locul 1
2003 – locul 2
2006 – locul 4
2007 – locul 3
2010, 2011, 2014 – locul 4

În 1966, la Dortmund, s-a decis să nu se participe decât individual, cu doar 3 gimnaste, drept pedeapsă pentru locul 9 din 1962, care venea după cele 3 medalii cu echipa – 1956 (JO), 1958 (CM) şi 1960 (JO).

Dacă în 2015 se ţinea cont de vechiul sistem, fără recalificări (introduse abia la CM 2011, pentru Jocurile Olimpice 2012), România îşi lua adio direct de la Rio 2016. Ce-i drept, la limită...


Poziţiile obţinute la Jocurile Olimpice
Locul 9 (1952), 3 (1956), 3 (1960), 6 (1964), 6 (1972), 2 (1976), 2 (1980), 1 (1984), 2 (1988), 2 (1992), 3 (1996), 1 (2000), 1 (2004), 3 (2008), 3 (2012)

Revenind la prestaţia din calificările Campionatelor Mondiale 2015.
Nu am de gând să le învinuiesc 100% pe fetele noastre sau să le caracterizez ca super-extraordinare.
S-a vorbit mult zilele acestea despre condiţiile de antrenament – aparatură, antrenori, probleme la nivel psihic.
Despre paralelele deficitare.
Despre baza de selecţie redusă.
Ceva şi despre arbitraje.
Vina e împărţită între sistem şi gimnaste.

Jurnaliştii (sau bloggerii, după caz) pe care îi interesează o dată pe an gimnastica şi care acum se dau mari specialişti s-au apucat să declare cu mare pompă că după zeci de ani echipa feminină a ratat calificarea în finală.
Iată cum stau lucrurile:
Din 1950 până în 1991 TOATE echipele înscrise la Campionatele Mondiale (Jocurile Olimpice) concurau cu exerciţii impuse şi cu exerciţii liber-alese; se calcula suma şi rezulta clasamentul – până în anii ’60, se evolua şi la „ansamblu”, un strămoş al gimnasticii ritmice.
1992 (Jocurile Olimpice de la Barcelona) a fost ultimul an în care a funcţionat sistemul de mai sus.
Abia în 1994, când s-au reluat întrecerile pe echipe la Mondiale, s-a introdus finala pe echipe, cu calificări şi cu 6 formaţii.
Din 2001 încoace, în finala pe echipe merg 8 echipe.


Ulciorul nu merge de multe ori la apă

Multă vreme, gimnastica românească a mers pe principiul: fără dificultatea cea mai mare, ne bazăm pe siguranţă.
Era siguranţa şi nivelul ridical al tuturor componentelor. Acum, avem o singură gimnastă de top. De trei ani încoace. Întreg ciclul olimpic, Larisa Iordache a trebuit să care pe umerii ei întreaga echipă a României.

În calificările CM 2015, Larisa a cedat. Era primul concurs important al ei în 2015, din cauza accidentării pe care a suportat-o de-a lungul anului – şi din cauza căreia nu participat la Europenele 2015.
Şi nu e singura dintre cele 5 fete care a întâmpinat probleme de sănătate în acest an.

Şi mai rău – dacă poate fi mai rău: nu vine nimeni din urmă. În 2011, la 15 ani, Larisa atrăsese deja de mulţi ani atenţia lumii gimnasticii, iar ea murea de ciudă că nu poate participa la Mondiale. Acum... rămân punctele suspensie.

Déjà vu Nanning 2014

Şi în preliminariile Mondialelor din 2014 s-au consemnat o serie de ratări din partea gimnastelor române – am avut maaaareee noroc cu acel loc 7 şi cu forma de moment a Larisei Iordache.
Fetele s-au regăsit în finala pe echipe. Acum şi-au tăiat singure această şansă...

Citiţi AICI comentariile de atunci, povestea acelei zile din preliminariile CM 2014 – majoritatea se potrivesc la fel de bine şi astăzi, chiar dacă în alte condiţii (neparticiparea în finala pe echipe).

În 2015, au fost aceleaşi emoţii, accidentări şi dificultate scăzută.
Aceeaşi etern invocată vârstă fragedă egal lipsă de experienţă. DAR nu suntem singura naţiune care are în componenţă două fete abia trecute de vârsta junioratului – născute în 1999: Laura Jurcă şi Andreea Iridon (foto).



Şi Marea Britanie, şi China, şi Japonia, şi Canada, şi Olanda se laudă cu cel puţin două fete cu 1999 an de naştere. Ca să ne raportăm strict la cele 8 participante în finală.

Mai spuneam, în materialul invocat mai sus, că gimnastica se schimbă cu rapiditate ameţitoare, iar adaptarea la noul sistem e absolut necesară.
„Merge şi-aşa” (dificultate medie, stabilitate/siguranţă pe aparat) n-ar trebui să mai existe. Mai ales că în epoca actuală nu te mai poţi baza, ca în trecut, pe siguranţa fetelor noastre (şi din cauza cerinţelor ridicate ale Codului de punctaj), coroborat cu faptul că gimnastica din alte ţări nu stă pe loc în privinţa dificultăţii – deci, şi la acest aspect e necesar să se lucreze în permanenţă în lotul României.

Uite ce scriam (printre multe altele) acum un an, după evoluţia din calificările CM 2014:
„Vreau să cred că a fost doar un accident, că situaţia nu se va permanentiza la viitoarele competiţii majore.”
Din păcate, a fost mai rău şi da, devine o obişnuinţă nefericită... şi cădem din ce în ce mai jos. Până unde??? Până unde au ajuns Cehia, Ungaria, Bulgaria, Ucraina şi Belarus, altădată forţe ale gimnasticii?


Tripleta ghinionului – Cătălina Ponor, Anamaria Ocolişan, Andreea Munteanu

Să zicem că totul a început cu accidentarea Cătălinei Ponor.
Tripla campioană olimpică de la Atena (JO 2004), născută pe 20 august 1987, a revenit în sala de gimnastică cel puţin la fel de ambiţioasă ca înaintea Jocurilor din 2012 – încheiate pentru ea cu medalia de argint la sol, cu bronzul de la echipe şi cu ghinionistul loc 4 la bârnă.
Cătălina şi-a „adus la zi” exerciţiile (la sărituri, bârnă şi sol) într-o perioadă relativ scurtă. Mai mult, şi-a depăşit în valoare majoritatea colegelor de lot. După aproape trei ani de pauză.

Final de septembrie 2105, la Naţionalele României.
Cătălina era determinată. Nu numai să la arate tuturor criticilor că nu s-a întors oricum în lumea sportului de performanţă. Voia să ajute echipa. Ghinionul a fost de partea ei, iar glezna dreaptă a cedat.
Cătălina şchiopăta vizibil, îşi strângea buzele a amărăciune că nu poate fi jos, să concureze. Trăia pentru colegele cu cel puţin zece ani mai tinere. Am stat la trei metri de ea, aşa că nu vorbesc din auzite. Dar ea şi ceilalţi speram într-un miracol până la Mondiale... Un miracol care a rămas ascuns după paralele şi bârnă.

Am făcut tot ce se putea şi am luptat până în ultimul moment ca să fiu acolo (la Glasgow) pentru România, dar ruptura de la Campionatul Naţional a recidivat şi nu îmi va permite să fac acest lucru. Regret nespus, pentru că mi-aş fi dorit din tot sufletul să ajut echipa şi să ascult din nou de pe podium imnul ţării. Voi fi alături de fete şi le voi ţine pumnii.”, scria Cătălina pe Facebook.



„Dacă şi cu „parcă”: Cât ar fi cântărit exerciţiile Cătălinei în totalul echipei Româniaie la Mondialele de la Glasgow 2015? La legarea echipei, la susţinerea fetelor crude? Probabil că răspunsul este: foarte mult!
Recent, Cătălina Ponor a fost operată cu succes la Viena, iar  recuperarea durează în jur de două luni.

Campionatele Mondiale 2015, cu o zi înaintea calificărilor.
E panică la propriu la accidentarea Anamariei Ocolişan – fetele rămân doar 5.
Ana este o gimnastă care a evoluat mult-mult faţă de anul trecut, o piesă de bază cel puţin la sărituri şi paralele.


Nadia Comăneci: „Am fost acolo când Anamaria Ocolişan s-a accidentat la gleznă şi am simţit o mare panică în interiorul echipei. Şi, chiar dacă încerci să nu te gândeşti la asta, e greu să nu o faci. Le-am spus: «Sunteţi aici după atât de multe ore în sală, hai să vedem ce puteţi mai bine, să nu aveţi în minte că vreţi locul 1 sau 2, doar faceţi ce puteţi mai bine». Simţeam că sunt panicate. Au plâns toate și îmi venea și mie să plâng cu ele. Sunt puține fete, multe accidentări și e greu să începi o competiție de asemenea anvergură în această stare. Mi s-a rupt inima pentru ele”.
(...) Voi fi ca o mamă și le voi consola, pentru că nu poți face nimic mai mult”.

În privinţa Andreei Munteanu, campioana europeană 2015 de la bârnă, nu e chiar ghinion. Atât ea, cât şi Ştefania Stănilă –  componentă de bază la Europenele şi Mondialele 2015 – traversează în acest an „probleme de motivaţie”.
Andreea a mers la Glasgow ca rezervă, însă „nu a putut fi recuperată”. Sună ca într-un film horror.


Povestea participării echipei feminine a României la Mondialele 2015

Pentru iubitorii gimnasticii, povestea e ştiută, răs-ştiută, analizată şi răs-analizată.

Eu una vreau să rămână consemnată şi aici.

De precizat, în primul rând, că echipa feminină de gimnastică a României a intrat în concurs în prima subdiviziune din cele 12 ale competiţiei, la ora 9.00 dimineaţa (ora locală).

Sol
A treia gimnastă pe lista de start pentru România, Larisa Iordache, argint la acest aparat la Mondialele 2014, prezintă un exerciţiu puţin „uşurat”.
Greşeli de execuţie, dar nu majore. 13.766, mai puţin decât colegele Laura Jurcă şi Diana Bulimar (foto).



Per ansamblu, solul nu e nici foarte-foarte, dar nici catastrofal.
Primele lacrimi. Ale Larisei.

Nu sunt specialist, dar am înţeles că s-ar fi arbitrat mult mai sus, la execuţie, în celelalte subdiviziuni ale concursului de calificare.

Săriturile sunt în medie, nu ne taie elanul.

În schimb, la paralele începe coşmarul.
Cu un exerciţiu fără cădere, însă cu multe greşeli de ţinută, Laura Jurcă nu trece bariera de 13 puncte. Apoi, Silvia Zarzu (foto), Bulimar (de două ori) nu-şi pot menţine echilibrul şi ratează execuţia.



Larisa e obligată să stea pe podiumul de concurs minute bune, până la afişarea punctajului pentru Diana Bulimar. Concentrarea piere, bara nu o ascultă, iar Lari cedează sub presiune. Prea se aşteaptă TOTUL de la ea... Au şi chinuit-o probleme de sănătate anul acesta.
Nici Andreea Iridon nu poate controla cele două bare.

Cu lacrimile pe obraji, deznădăjduite, fetele se îndreaptă spre tortura numită bârnă. De câtva timp, nu mai e aparatul care ne ridică în faţa celorlalte naţiuni.
Din nou, Laura deschide binişor. Urmează Diana, cam la fel.
Bârna era ultima speranţă a Larisei la o finală pe aparate, apoi la o medalie, poate la titlul atât de aşteptat. Cât de mult o fi apăsat asupra ei acest lucru atunci când un picior i-a alunecat de pe cei 10 centimetri?
Gata, s-a terminat pentru ea...
Punct şi de la capăt în finala de la individual compus.

După evoluţiile la paralele, apoi bârnă, îmi făceam... probleme care ar putea fi cele 3 gimnaste care să concureze în finală.
Nu conştientizam proporţiile dezastrului.

Lacrimi generale.
Fetele plâng în hohote. Sunt lăsate singure la declaraţii.
Sincer, m-au durut atât de tare lacrimile Larisei, am suferit o dată cu ea – de parcă mi s-ar fi abătut mie pe cap toate necazurile ei din ziua respectivă.
Lasă, că iese el şi soarele!

Eu tot mai speram într-o minune, într-o calificare. La limita limitelor.
Repet: S-a ratat poate la fel de mult în calificările CM 2014, însă acolo a strălucit Larisa Iordache. O zi mai slabă a ei egal ECHIPĂ MEDIOCRĂ.

Nu va fi nici o finală pe aparate la Mondialele 2015!
Din 1974 încoace, România a fost reprezentată în cel puţin o finală pe aparate la Campionatele Mondiale sau la Jocurile Olimpice.

Cu fiecare etapă a competiţiei, România aluneca din ce în ce mai jos în clasament.
Au venit în faţa noastră, pe rând, Japonia (cu soluri performante şi bine executate), Canada (cu Elsabeth Black într-o formă foarte bună), Marea Britanie (locul 3 în calificări per total) şi Brazilia, Italia şi Rusia. Ziua s-a încheiat cu lovitura aplicată de echipa Germaniei. Locul 9 şi gata cu speranţele inutile!
A doua zi ne-au dat peste nas întâi China şi Belgia (da, Belgia!!!), apoi Franţa şi cât pe ce Australia, plus Olanda. La colosul SUA se aşteptau toţi să treacă în faţă.
Comentariile sunt inutile.

Va fi si mai greu când, din 2018, cele 5 fete din echipă (nu 6, ca până acum) vor fi obligate să facă toate cele 4 aparate – cum era până în 1994 – primul an în care fetele au putut să sară peste un aparat-două (chiar trei, în unele cazuri).


Fetele noastre – de la minutul 3.00 încolo; după evoluţia la sărituri a Oksanei Şuşovitiva (40 de ani!)



Concluzii
În cele 19 evoluţii ale gimnastelor române la CM 2015, niciun punctaj peste 15, doar trei evoluţii peste 14 – la sărituri, unde se obţin mai uşor astfel de calificative.
Hai să facem o comparaţie de David cu Goliat: SUA – 20 de evoluţii, o notă de 16; 6 note peste 15; 9  de 14 sau peste 14.

Rezultatele complete din calificări le găsiţi AICI.

„Glasgow 2015 ar trebui să fie momentul de cotitură din gimnastica românească. Adevărul doare crunt. O poveste frumoasă care durează de 40 de ani se termina trist. Un sistem moare şi e nevoie să se nască altul. E nevoie de viziune în sportul românesc. De oameni pricepuţi la locul potrivit. De resurse şi de multă răbdare. Şi mai e ceva: orgoliile din lumea sportului au măcinat pasiunea, au adus tensiune şi au distrus unitatea de grup. Nu există spirit de echipă în sportul românesc! E trist, dar adevărat! Adevărul nespus menţine această stare.” – punctul de vedere, la cald, al comentatoarei TVR, Alina Alexoi.

Un articol foarte interesant şi foarte la obiect despre calificările de la CM 2015 găsiţi AICI.

În urma prestaţiei de la Mondialele 2015, președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR), Alin Petrache, a trimis o scrisoare deschisă Federației Române de Gimnastică, în care solicită, printre altele, „o analiză a prestației antrenorilor și a celorlalți membri ai colectivului tehnic în procesul de pregătire și participare la Campionatele Mondiale 2015, identificarea răspunderii fiecărui membru față de rezultatele obținute și comunicarea măsurilor pe care FRG înțelege să le aplice. Forul olimpic național recomandă cooptarea în colectivul de antrenori ai lotului a lui Nicolae Forminte, al cărui palmares este de notorietate datorită rezultatelor de valoare obținute în competiții majore, precum și aportul adus la formarea unor sportivi de înaltă performanță ai României.”
Se propune şi cooptarea unui antrenor străin, expert în pregătirea la paralele.”

Nicolae Forminte a fost mulţi ani antrenor la lotul naţional al României, coordonat de Octavian Bellu şi Mariana Bitang, şi antrenor principal în perioada 2005-2010. În prezent, coordonează activitatea lotului de junioare, la Deva.
Eu personal văd revenirea domnului Forminte ca o soluţie care nu se impune neapărat. Poate o „soluţie de avarie”, dar intermediară.

Octavian Bellu şi Mariana Bitang se ocupă în prezent în principal de proiectul „Tară, ţară, vrem campioane!”, ce are în vedere relansarea gimnasticii ronâneşti – selecţia copiilor în cele mai importante centre din ţară.


Băieţii la Mondialele de gimnastică 2015

Deşi se miza puţin pe acest lucru, echipa masculină a României a încheiat calificările pe locul 14.
Astfel, ambele echipe de gimnastică (feminină şi masculină) vor merge la Rio în avans, pe 16-19 aprilie, pentru Testul preolimpic – unde, din cele câte opt echipe care concurează la masculin şi feminin se aleg cele patru care merg la adevăratul carnaval de la Rio, Jocurile Olimpice (2-21 august 2016).

În afara prezenţei Cătălinei Ponor, se mizează şi pe revenirea Sandrei Izbaşa în 2016.
S-a pus chiar problema renunţării voluntare la participarea cu echipa la Jocurile Olimpice de la Rio şi prezenţa a două sportive. Cam radical!


Unde mai vedem România la Mondialele de gimnastică 2015

Larisa Iordache şi Laura Jurcă sunt la individual compus – prima, cu şanse mari de a prinde podiumul, în cazul în care exrciţiile ei vor fi „curate” ca execuţie şi cu dificultatea ridicată joi 29 octombrie.


Un colaj cu evoluţiile Larisei de-a lungul timpului până în prezent



Cristian Băţagă a obţinut penultimul punctaj de calificare la individual compus – finala e vineri 28 octombrie.
Marian Drăgulescu (la aproape 35 de ani) va fi în finala de la sărituri (duminică 1 noiembrie).



Solul spectaculos al lui Marian a fost cu ratare în calificări.

Însă, foarte important: Marian a făcut la Glasgow 6 aparate, pentru echipă – locul 52 din 276 de gimnaşti care au concurat la Glasgow.
Marian Drăgulescu este campionul european absolut din 2004 şi deţinătorul a 8 medalii de aur la CM (sol + sărituri).

Marius Berbecar (vicecampion european în 2015) şi Andrei Muntean, specialişti la paralele, nu au acces în ultimul act la acest aparat.

Aşadar, două şanse la medalii, pe care le sperăm fructificate la maximum.
Larisa are în faţă zidul de netrecut Simone Biles (SUA), iar Marian ar putea prezenta în finală una dintre sărituri mai valoroasă decât în calificări.
Ambii merită răsplata medaliei, pentru munca pe care au depus-o, pentru ambiţia şi puterea de luptă care nu i-a părăsit niciodată. Şi, nu în ultimul rând, pentru valoarea pe care o au.

„Larisa Iordache are valoare. Larisa trebuie să creadă în ea și să reușească un concurs frumos, curat. Trebuie să arate ce știe mai bine, să se bucure de moment.”, o susţine Nadia Comăneci pe Larisa.

Tare, Larisa şi Laura!
Tare, Marian!

Începând de astăzi, întrecerile Campionatelor Mondiale Glasgow 2015 pot fi urmărite pe TVR 2, în comentariul Alinei Alexoi.


Dacă vă face plăcere, citiţi şi:

Cu drag, despre gimnastica – PASIUNEA mea pentru gimnastică – amintiri cu Daniela Silivaş şi echipa de aur din 1987, cu Lavinia Miloşovici, Simona Amânar, Gina Gogean. Generaţia actuală, a Larisei Iordache, nu a fost nici ea omisă.

Europenele de gimnastică 2014. AUR! – Povestea titlului pe echipe pentru România
Europenele de gimnastică 2014. Epilog – Trei medalii în finalele pe aparate pentru Larisa Iordache!

Recomandarea lunii - Mondialele de gimnastica (cu cele mai importante momente din istoria Mondialelor pentru România)
Mondialele de gimnastica 2014 – Larisa, mulţumim şi te iubim! - articol scris după concursul de la individual compus
Mondialele de gimnastica 2014 – Larisa de argint - finalul Mondialelor plus CONCLUZII

Europenele 2015 – Aur pentru Andreea Munteanu
Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

12 comentarii:

  1. în sport, mai inainte de toate trebuie invatat si respectat fair-playul. Se stie ca la final exista invinsi si invingatori... asta e legea. Pacat insa ca Romania a rupt traditia - si când spun asta nu ma refer neaparat la sportive sau antrenori, ci mai ales la modul in care acest sport este sustinut in tara. Se spune ca "meseria nu se invata, ci se fura" si aceasta este dupa parerea mea, cea mai mare greseala in gimnastica - faptul ca nu s-a permis generatiilor sa-si transmita stafeta, de la spotiv la sportiv, de la antrenor la antrenor. Talentul este din nastere, însa trebuie descoperit, incurajat si promovat! Iar rezltatele sunt dovada muncii în echipa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Explicaţiile din spatele acestei tradiţii rupte - sper să fie şi medalii, totuşi, la aceste campionate mondiale 2015 - sunt nenumărate.
      Mă bucur că ai pomenit de „conducerea gimnasticii" - pe unii de la vârf i-am cunoscut, în trecut şi... ştiu ce le poate pielea. Sunt acolo parcă de milenii şi nu îi poate îndepărta nimeni deocamdată.
      Din păcate, dacă nu este cultivat, talentul moare uşor-uşor - dacă nu există medicină sportivă la nivel înalt, dacă nu se lucrează cu un psiholog, dacă mediatizarea se face numai în caz de eşec... uite unde se ajunge. Şi va fi mai rău în următorii 4 ani.
      Ioana

      Ștergere
  2. Da, situatia este foarte delicată. Aproape că nici nu-mi vine să mă uit în seara asta la finală, deși într-un fel abia o aștept :( Gimnastica mondială nu va fi la fel fără echipa României!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, situaţia este delicată...
      Aşa cum sublinia şi Alina, finala de la echipe de la CM 2015 a fost un spectacol în partea superioară a clasamentului (SUA, Marea Britanie, China, Rusia şi Japonia), dar slăbuţă în rest (Italia şi Olanda, în special). Şi, uite aşa, regretele neprezenţei României între primele 8 e din ce în ce mai mare şi macină.
      Eu una rămân cu speranţa că din 2020 încoace vor re-apărea din nou rezultatele, dacă se va munci pe măsură începând din 2016. Sau de ACUM.
      Am spus-o şi un pic mai jos - sper ca medaliile preconizate în dreptul Larisei şi al lui Marian (speeeeer!) să nu şteagă cu buretele ce s-a întâmplat în calificări. Da, trebuie să rămână lucrurile bune, dar să nu uităm de BAZĂ.
      Ioana

      Ștergere
  3. Ca-n multe alte domenii la noi nu mai merge nimic.Nu eram prea in tema,dar m-am lamurit aici la tine.Ce sa zic?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gimnastica a şchiopătat constant şi vizibil (pentru cine a avut ochi) în acest ciclu olimpic - cu excepţia Lareisei Iordache şi a sclipirii Andreei Munteanu din primăvară.
      Nu putem rămâne decât cu speranţa că va fi bine... cândva... şi că se va munci temeinic pentru acest bine, nu numai din partea sportivelor.
      Ioana

      Ștergere
  4. Din pacate, nu am reusit sa vad prea multe anul acesta, desi pana acum am urmarit mereu campionatele mondiale de gimnastica. Asa incat a fost binevenit articolul. Multumesc! Sa speram ca se va indrepta situatia, desi nu sunt prea mari sperante ca acest lucru sa se intample prea curand...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Competiţia din Marea Britanie s-a televizat începând de marţi 27 octombrie şi va continua până duminică. Până atunci, iubitorii gimnasticii au folosit diverse surse de pe Internet.
      Şi eu sper ca situaţia să se îndrepte... deşi e greu :( - până la anul, în aprilie, poate îşi va reveni Cătălina Ponor, iar Larisa va da uitării definitiv ziua proastă din calificări.
      De altfel, uitării ar trebui să o dea joi, când e programat concursul individual.
      Mulţumesc pentru comentariu,
      Ioana

      Ștergere
  5. Cred că trebuia să vină şi momentul ăsta mai devreme sau mai târziu. Nici nu mai vorbesc despre contextul general în care se scaldă sportul românesc, mi se pare însă sinistru ce se întâmplă în gimnastica feminină de vreo câţiva ani buni încoace legat de accidentări. Speranţe care n-ajung certitudini pentru că sunt constrânse să se retragă din motive medicale, de multe ori încă din juniorat, lotul de senioare care ajunge să includă TOATE senioarele din România aflate în activitate (adică vreo 6-7, hai 8), resuscitări pe alocuri disperate ale fostelor glorii, care prestează la câte două aparate maxim, jumătate din lotul ăla gigantic invalidă la marile competiţii. Ceva se face greşit tare, clar. Şi mi se pare mult mai grav că sănătatea fetelor ăstora e pusă în pericol decât faptul că de peste 10 ani exerciţiile noastre la paralele intră în categoria glume proaste. Un asemenea şoc poate fi până la urmă de bun augur, poate tăia răul de la rădăcină şi "însănătoşi" gimnastica românească. Desigur, la fel de bine se poate întâmpla şi contrariul, să se piardă şi ultimul strop de interes al autorităţilor pentru sportul ăsta. Om trăi şi om vedea :|
    P.S.: Felicitări pentru articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ştiu dacă „trebuia" să vină acest moment... Uf... că tare greu e de digerat! Belgia, Olanda, Germania în faţa noastră - e umilitor.
      Da, sportul românesc e bolvav - şi nu de azi-de ieri! Canotajul a murit uşor, boxul de asemenea, atletismul e dus şi el, handbaul feminin se zbate pe undeva, înotul nu mai există, halterele sunt cu dopajul lor (peste tot), de fotbal şi fotbalişti mi-e scârbă - doar scrima (spada fete şi sabia băieţi) a rămas undeva pe acolo...
      Revenind la gimnastică – semnale au tot fost în acest ciclu olimpic, mai ale sîn întâlnirele amicale cu diverse echipe, unde slăbiciunile şi-au arătat colţii. Gimnastica s-a schimbat mult, se pune accentul pe dificultate – de aceea există atâtea accidentări, peste tot în lume. Dacă alte ţări au gimnaste care să le înlocuiască pe cele „bolnave”, la noi sunt în lot senioare atât cât să participe la Mondiale/Europene. Nu mai spun de medicina sportivă, care la noi e aproape zero.
      Şi e o singură gimnastă care vrea şi poate şi luptă până la capăt în România, la ora actuală. Să sperăm că i se va alătura Cătălina Ponor, un alt monument de ambiţie. Şi Sandra Izbaşa.
      Probabil va trece un ciclu olimpic 2016-2020 negru în gimnastică, hai… mediocru, pentru că Larisa, Cătălina, Sandra nu pot concura la nesfârşit – dar mai departe trebuie avut grijă să nu se piardă tradiţia – aşa cum a fost cu handbalul masculin.
      Apropo, pe Cătălina (care face 3 aparate) şi Sandra, nu le-a obligat nimeni să revă – cel puţin Cătălina simte că mai are de demonstrat ceva şi vrea să îşi ia revanşa faţă de semi-eşecul de la bârnă din 2012.
      Din păcate, sunt şi gimnaste care nu s-au retras din motive medicale… la unele a ţinut de psihic.
      Şi eu sper să fie doar un şoc, o întâmplare; deşi se cam repetă întâmplarea asta – din care să se trezească cei responsabili (în frunte cu preşedintele Federaţiei, pe care l-am cunoscut cândva şi numai om de… valoare nu e). şi mai sper ca preconizatele medalii ale Larisei şi Marian să nu şteargă cu buretele contraperformanţa din calificări.
      Mulţumesc din suflet pentru felicitări – nu sunt eu prea singură că am atins toate punctele esenţiale, dar… mulţumesc!!!
      Ioana S.

      Ștergere
  6. pacat ca si gimnastica se duce la vale in sportul romanesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sper ca gimnastica românească să mai „zvâcnească" măcar la Rio, cel puţin cu Larisa şi Marian!
      Ioana

      Ștergere