joi, 29 decembrie 2016

Anul călător 2016





Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.

Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de an – care mi-au influenţat anul călător 2016.
Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat, primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele Dunării.
Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte şi o bucăţică de Bulgaria.

Turele cu Adi, Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de suflet.
Cu grupul nostru, format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul şi în decembrie Piatra Craiului. Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?


În 2016:
☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului, Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei; Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul, Postăvaru, Piatra Mare).

☺ L-am luat pe nepotul Andrei în trei expediţii montane – Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.

Am revenit (relativ repede după ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea, satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!


marți, 27 decembrie 2016

Cum se merge în Grecia pentru prima dată? Pe munte, prin norii Olimpului





Traseu:
*Prionia – Refugiul „A” („Spilios Agapitos”) – Vârful Skala – (spre Vârful Mytikas) – Refugiul „A” – Prionia


Dacă tot e să mergem în Grecia pentru prima oară în vieţişoara asta, măcar s-o facem cum trebuie: direct pe munte şi direct mai sus decât pe orice munte din România!

Când îţi doreşti prea mult ceva şi de prea mult timp – ceva şi cineva parcă ţin morţiş să te pedepsească.
De vreo trei luni aştept tura pe Olimp – ca să nu mai spun că e cea dintâi dată când calc în Grecia. Am mai spus?! Şi ce dacă? ☺

luni, 19 decembrie 2016

Un vis... o poveste... din Sinaia la Cotă, în vizită la Furnica





Traseu:
*Sinaia – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânei) – Piciorul Pietrei Arse – Vârful Furnica – Cota 2000 – Cota 1400


Ce-mi trimite mie Facebook-ul într-o zi în care munca era pe primul plan? Imagini-vederi cu soare şi zăpadă de la Cota 2000.
Mi s-a năzărit că trebuie să fiu acolo, în secunda aia. Că nu puteam fizic atunci... bine, amânăm pe altă dată! Care „dată” să nu întârzie prea mult.
Am avut eu grijă să sosească la timp. Timp în care îl recrutez şi pe Adi în misiune.

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Pe zapada, in Piatra Craiului – Cheile Pisicii, La Table, Pestera - Magura





Traseu:
*Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Şaua Joaca – satele Peştera şi Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor


Ultima zi a minivacanţei de 1 decembrie - ziua 3:

Tura de astăzi se datorează prezenţei lui Alex şi a Laurei. Altfel, nu mă prindea nimeni pe ditai traseul de lung, ştiindu-mă cu mâinile lemn de frig.
Alex a venit la pachet cu toată energia pozitivă din lume!

Wow-ul ardelelenesc a răsunat din plin în jurul crestei Craiului. Omul nostru drag s-a bucurat încontinuu de peisaje. Cu soare sau fără.
„Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!!”
Şi nu o dată sau de două ori, de zeci.
A fost o tură de vis, drumeţind prin paradis”.

Haideţi şi voi!

marți, 13 decembrie 2016

Pe zapada, in Piatra Craiului – Cabana Curmatura, Prapastiile Zarnestilor, Plaiul Foii, Umerii Pietrei Craiului




Trasee:
*Fântâna lui Botorog – Cabana Curmătura – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Fântâna lui Botorog
*Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – Umerii Pietrei Craiului – Şaua Tămaş – Plaiul Foii


Profitând de weekend-ul (super)prelungit de 1 Decembrie, am refăcut gaşca clasică (sau măcar o parte din ea, mai ales că domnul Nedelcu era ocupat), cu oameni pe care nu i-am mai văzut de nouă luni.

Am trecut de la zăpada abia vizibilă la miliardele de fulgi de a doua zi şi la marea de alb prin care ne-am bălăcit în finalul vacanţei de Crai.
Ne-am combinat cu braşovenii în două zile pline şi... cam un sfert, în tura de acomodare până la Curmătura.

duminică, 20 noiembrie 2016

Fagaras: Varful Lespezi (2517 m) si o nemarcata






Traseu:
*Complex Piscu Negru – Piciorul Lespezilor – Vârful Lespezi – Complex Piscu Negru


Se făcea că era vineri după-amiază. Planuri de weekend – nema!
Cine mă salvează? Cornelia şi al ei plan de Făgăraş!
De fapt, ce visăm noi când plouă cu avertizări meteo – cod galben, cod portocaliu de furtuni, cu zona montană în prim-plan?
De fiecare dată când m-am căţărat pe un vârf de 2500 în Făgăraş numai peste ceaţă am dat. Sau a dat ea peste noi... Crestele s-au ascuns, care pe unde au putut, şi pe Vânătarea lui Buteanu, şi la Negoiu, că Moldoveanu încă mă aştepta... La Iezerul Caprei, în 2013, parcă norii ne-au lăsat în pace – da’ acolo nu-s decât 2417 metri!

Ia să sunăm noi la Salvamont, că prea mi-a stârnit pofta Cornelia!
Oi fi eu cel mai copil când aud de munte, da’ aş cam vrea să mă scald într-o minimă siguranţă, dacă tot e să-mi ridic fundul de pe scaun pentru 230 de kilometri pe drumurile patriei!

duminică, 13 noiembrie 2016

Postăvarul cu poveşti colorate





Traseu:
*Timişu de Sus – Valea Calului – Şaua Calului – Poiana Trei Fetiţe (pe Spinarea Calului) – Vârful Postăvaru – Cabana Postăvaru – Poiana Braşov


A venit rândul culorilor ameţitoare ale toamnei, cu aromă puternică de iarnă.

Joi, Adi vine cu o propunere de munte. Postăvaru. Lasă el Bucegii pentru un alt masiv, fie el învecinat? Îi lasă! ☺
La mine-s aproape zece ani de când m-am desfătat cu un apus magic în zona Cabanei Postăvaru şi de când n-am mai cutreierat zona.

luni, 7 noiembrie 2016

Ceahlăul nocturn - Misterul Piramidei de pe Toaca



 
Trasee:
*Staţiunea Durău – Cabana Fântânele
*Cabana Fântânele – „La Morminte” – Cuşma (Căciula) Dorobanţului – Stânca Panaghia – Vârful Toaca – Cabana Dochia – Piciorul Şchiop – Poliţa cu Ariniş – Poliţa Scăiuş – Cascada Duruitoarea – Poiana Viezuri – Poiana Nican – Cabana Fântânele
*Cabana Fântânele – Staţiunea Durău


Perioada: 5-7 august 2016
Cazare: la Cabana Fântânele din Munţii Ceahlău (1220 m altitudine)


Cum Ceahlăul îl lăsasem în urmă de doi ani lungi, cu restanţe, şi cum tot urmărisem (vizual şi în scris) piramida de pe Toaca, cei de la Terra mi-au oferit prilejul să mă „îmbarc” alături de ei pentru trei zile de aventură pe plaiuri moldovene.
☺ Cea dintâi tură în compania şi Răzvan şi Ştefan a reprezentat-o premiera în Iezer-Păpuşa.

Autocarul ne descarcă acum în faţa Mănăstirii Durău – despre care puteţi afla câteva date aici (inclusiv despre Nicolae Tonitza).

vineri, 21 octombrie 2016

Ce ascunde ceaţa...




Traseu:
*Azuga – Culmea Grecului – Şaua Grecului – Şaua Baiului – Cabana Diham
– Buşteni

Chiar, ce s-ar putea adăposti cuminte sub mantia aburilor reci ai unor după-amieze duioase?

Ne povesteşte, misterioasă ca şi ceaţa, o mică evadare în natura (semi)ploioasă de octombrie.

joi, 29 septembrie 2016

Cu copilu’ în Piatra Mică (Piatra Craiului)





Traseu:
*Fântâna lui Botorog – Prăpăstiile Zărneştilor – Cabana Curmătura – Şaua Crăpăturii – Vârful Piatra Mică Monumentul Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog


V-am tot pomenit pe blog de taberele organizate de entuziasta mea învăţătoare, ulterior a surorii mele.
Ne-am revăzut, la început de septembrie, după 20 de ani şi mai bine.

Doamna Emilia mi-a insuflat cea mai frumoasă pasiune: MUNTELE.
Am mers împreună în tabere de neuitat la Babele, Poiana Secuilor – şi nu doar o dată! – plus atâtea altele.
Pentru nişte prichindei de 8-10 ani, traseele pe platoul Bucegilor ori prin Postăvarul păreau luuuungi, în unele zile se derulau şi de câte două ori. Iar focul de tabără şi cântecele de munte... o savoare!

vineri, 9 septembrie 2016

Splendoare de Bucegi: De la Omu pan’ la Malaiesti si pe „Take Ionescu”




Traseu:
*Cabana Babele – Cabana/Vârful Omu – Vârful Bucşoiu – Cabana Mălăieşti (pe Brâna Caprelor) – Traseul „Take Ionescu” – Pichetul Roşu – Cabana Poiana Izvoarelor – Complex Gura Diham


Am ales exclusiv trasee marcate, după toate nebuniile de pe Morar din urmă cu o săptămână.
Am absorbit muntele în patru, în linişte şi fără presiunea timpului. Aş putea să-i zic plimbare – dar, cum eu nu mă dau eu în vânt după coborâre...
De ce aşa, atunci? Fiindcă tura asta a fost gândită pentru o singură zi – cum Adi nu avea la dispoziţie decât ziua de sâmbătă şi cum îl „prind” rar-rar pe munte, nu-l puteam lăsa să scape.
Totul a fost în premieră pentru mine, mai puţin bucata Babele – Cabana/Vârful Omu (2507 m).

Adi şi Andreea, fata lui, mai umblaseră de niscaiva ori pe la Bucşoiu şi pe „Take Ionescu”.

Eu şi Adi tot parlamentasem pentru o tură în Crai, care să cuprindă şi Lanţurile (Drumul lui Deubel). Telefoanele mobile şi Facebook-ul ne-au fost prietene la cataramă de marţi încoace.

marți, 30 august 2016

Prin sălbăticia Morarului: Brâna Mare a Morarului, Creasta Ascuţită şi Brâna Acelor





Traseu:
*(Buşteni) – Poiana Coştilei – Valea Cerbului – Brâna Mare a Morarului – Creasta Ascuţită – Brâna Acelor – în apropiere de Cabana Omu – Valea Cerbului – Poiana Coştilei – (Buşteni)


Dedicaţie pentru Bogdan (ştie el de ce )


Ce mai zi...!
Ce mai brâne şi senzaţii tari! Ce mai oameni!
Ce mai vreme! Un senin de poveste a mângâiat Bucegii într-o zi de sâmbătă care va rămâne încrustată în Memoria celor mai frumoase şi spectaculoase momente de Munte.

Am revenit la turele „clasice”, nebune, în compania braşovenilor – după evadările „cu grămada” din Ceahlău şi de pe Moldoveanu, care mi-au ocupat toată luna august.
Fiecare cu farmecul ei.

miercuri, 17 august 2016

Cătălina, Marian şi Andrei la Jocurile Olimpice Rio 2016



...Şi au fost Jocurile Olimpice Rio 2016 în gimnastică.
Şi n-a fost deloc bine pentru România.

A început cu:
„Cine e mai îndreptăţită să participe la Jocurile Olimpice de la Rio? Larisa (Iordache) sau Cătălina (Ponor)?”
Orgoliile şi-au scos colţii urâţi.

S-au aruncat răutăţi, chiar dacă nu directe (şi publice).
Fanii gimnasticii au fost cumva împărţiţi în Tabăra (Team) Larisa şi Tabăra Cătălina.

În plus, toată lumea a devenit brusc specialistă în gimnastică. Cu precădere de la ratarea calificării echipei feminine la Jocurile Olimpice Rio 2016.
Evenimentul e UNIC în gimnastica românească.

miercuri, 3 august 2016

Sălbăticie în zona Cazanelor Dunării: Vineri 13 – Cum să te plimbi la 10 noaptea prin peşteră şi să ieşi de acolo pe ploaie



 
Trasee (în mare parte nemarcate) - Lanţul Ponicovei:
*Dubova – Cheile Ponicovei, Peştera Ponicova şi retur
*Dubova – Cascada Ponicova


Deloc ghinion şi aventură cât cuprinde! Da, într-o vineri 13, pentru sceptici! ☺

Ideea iniţială a vacanţei de o săptămână era intrarea directă în Bulgaria, pe la Calafat, pentru vreo două peşteri, cascade şi „mai vedem noi”.
Atât mi-a trebuit, să aflu locul de ieşire din ţară şi m-a lovit sclipirea de geniu: Cazanele Dunării!
Stăm aici două zile – pentru Cazanele Mari şi Cazanele Mici – şi după aceea o tulim în Bulgaria.
Zis şi făcut.
Mă rog, pe-aroape, că aia cu „două zile” nu ne-a prea ieşit.

duminică, 31 iulie 2016

Când te-aşteaptă Portiţa... (pe Jepii Mici, Bucegi)




  
Traseu:
*Buşteni – Jepii Mici (Valea Jepilor sau Valea Caraimanului) – Brâna Portiţei – Portiţa Caraimanului şi retur


A fost odată ca niciodată... Au fost Cheile Ghimbavului. Şi Cheile Dâmboviţei. Şi Făgăraşul, cu a sa Fereastră a Zmeilor. Şi picături de Piatra Mică a Craiului.
Mmmm... ca să fiu sinceră, n-au fost. Au fost nişte gândiri şi răzgândiri la secundă în interval de o oră, au fost înroşiri de linii telefonice între Bucureşti şi Titu la miezul nopţii, au fost pe rând renunţările lui Darius, Iulian şi Vali.

De fapt, povestea începe aşa:

luni, 18 iulie 2016

Cu copilu’ in Canionul 7 Scari si la Cabana Piatra Mare




Traseu:
*Dâmbu Morii – Canionul 7 Scări – Cabana Piatra Mare
 *Cabana Piatra Mare – Dâmbu Morii, pe Drumul Familiar, la Belvedere şi deasupra Canionului 7 Scări


Modelul anului 2016 trebuia respectat: să merg într-un loc (eventual prima oară, ca în Iezer-Păpuşa), apoi să revin, în tura următoare, tot acolo, pentru... aprofundare.
Aşa a fost şi cu Piatra Mare, la interval de două săptămâni.

vineri, 15 iulie 2016

Tura cu de toate: Valea Morarului si Creasta Balaurului





Traseu:
*Cabana Gura Diham – Poiana cu urzici – Valea Morarului – Creasta Balaurului – Poiana cu urzici – Cabana  Gura Diham


Soare, tunete, reprize de ploaie. Ceaţă.
Capre negre, flori-de-colţ, petale de toate culorile, în combinaţii felurite, amestecate prin iarba verde-crud.
Stâncă, iarbă, abrupt (şi jumătate de coborâre urâţică).
Natură. Fericire. Oameni lângă care ţi-e mai mare dragul să drumeţeşti.
Trasee în cea mai mare parte nemarcate, presărate doar cu bucăţele de marcaj, de tranziţie.
Un meniu complet, „cu de toate”.

Văile de abrupt ale Bucegilor te întâmpină cu peisaje impunătoare şi surprinzătoare. Sunt un regal al priveliştilor, din care nu îţi mai vine să ieşi! Ai tendinţa să te opreşti la infinit şi să visezi încontinuu. Cu ochii deschişi!

vineri, 1 iulie 2016

Cu copilu’ in Valea lui Stan (zona Fagaras)




 
Traseu:
*Transfăgărăşan – Valea lui Stan – Barajul Vidraru


Abia întoarsă din duşul din Horoabe, m-am gândit la încă un traseu-spectacol. Pe care să-l transportăm şi pe Andrei, nepotul meu. Care Andrei are acum 9 ani şi jumătate.


Cu o săptămână înainte, pe 11 iunie, îl dusesem pe Andrei până la Cabana Piatra Mare, prin Canionul 7 Scări. O să povestesc eu ce şi cum, în viitorul apropiat.

Bine, ideea de încă un canion îmi tot dădea târcoale. Ce să fie, ce să fie?!
Valea lui Stan a rămas fără salut din partea mea din septembrie 2014.
Adjudecat!
La drum cu noi!


luni, 27 iunie 2016

Aventuri prin apă muuuuultă în Valea Horoabei. Bonus: Grădina cu flori a Bucegilor





Traseu:
*Cabana Padina – Valea Horoabei – Şaua Bătrâna – Valea Doamnei – Cabana Padina


Pe la mijlocul săptămânii, Cornelia îmi dezvăluie traseul ei de sâmbătă: Horoabe.
☺ Denumirea mai exactă: Valea Horoabei (Cheile Horoabei / Canionul Horoabei).
Lăsând detaliile tehnice la o parte, Horoabele erau programate pentru pentru duminica trecută, după ieşirea noastră cu Andrei în Canionul 7 Scări şi la Cabana Piatra Mare de sâmbătă, tot trecută (11 iunie).
Numai că meteo ăsta nărăvaş arăta duminică ploaie peste ploaie – nu doar la munte, ci şi pe la câmpie, mare şi cam peste toată ţărişoara.

Deci:
Vreme spendidă pentru sâmbătă 18 iunie.
Deci:
Cum să refuz invitaţia de Horoabe?!
Deci:
Cum să ratez ceva ce aştept de multă vreme? Şi, uite-aşa, continuă seria premierelor de anul acesta – am început cu Mălăieştiul de Revelion, am continuat cu Şaua Caprei iarna (o bucăţică), cu Dihamul pe nemarcate, cu Iezerul (de două ori!) şi... cu Bulgaria.

marți, 14 iunie 2016

Hai-hui prin Piatra Mare: Balaureala de 3 ore, Canionul 7 Scari, Prapastia Ursilor




Traseu:
*Timişu de Jos – Cabana lui Torok (prin zona Valea Barbului) – traseu acces Canionul 7 Scări – Canionul 7 Scări – Prăpastia Ursului – Dâmbu Morii


De doi ani nu atinsesem pământul din Piatra Mare.
Mi-era un dor nebun de Cabana Piatra Mare şi de cel mai înalt punct din masiv, Vârful Piatra Mare.
Şi chiar aveam poftă de o (altă) tură super-relaxantă, în care să mă bucur de peisaje şi în care să reîntâlnesc prieteni dragi – Mircea, Gică, Bogdan. Şi Mădă, în Gara de Nord a Bucureştiului.

Ne-am dat jos din tren în Timişu de Jos şi ne-am întâlnit cu braşovenii, care ne promiseseră o scurtătură până în Dâmbu Morii.

marți, 7 iunie 2016

Muntii Macin: Lacul Iacobdeal si minunile sale




Teoretic, Lacul Iacobdeal nu intră în alcătuirea Parcului Național Munții Măcinului.
Practic, nu părăsim zona în care ne-am copt de dimineaţă, numita Culme a Pricopanului cu inserţii de Făgăraş.
Aşa că după-amiază, după ce am mâncat bine şi ne-am re-hidratat corespunzător (ar mai fi ceva de recuperat), am ales Lacul Iacobdeal pentru... reîncărcarea bateriilor.
Ştiam că va fi doar o scurtă plimbare cu maşina, apoi o recreere la „lacul de smarald”. Hai să vedem ce-i cu verdele ăsta de-l laudă lumea! O culoare care te îmbie pe la altitudini mare, altfel... Paradoxuri de Măcin!

luni, 6 iunie 2016

Gimnastica romaneasca supravietuieste prin „veterani”: Catalina Ponor si Marian Dragulescu, pe tabloul de onoare al Europenelor 2016





Când au revenit în gimnastică în acest ciclu olimpic, în 2015, destulă lume s-a îndoit că Marian Drăgulescu şi Cătălina Ponor vor putea atinge forma care i-a consacrat.

Tripla campioană olimpică (2004, Atena) şi multiplul laureat mondial şi european au încercat marea cu degetul şi în 2011-2012.
El nu a reuşit, în anumite circumstanţe, să prindă echipa pentru Jocurile Olimpice de la Londra, în timp ce Cătălina s-a întors în arena olimpică după 8 ani, stârnind admiraţie după admiraţie, adunând un bronz cu echipa, un argint la sol şi un aproape bronz la bârnă – unde s-au trezit americanii cu contestaţiile lor!

În ciuda previziunilor pesimiştilor, cei doi super-campioni au câştigat din nou. Chiar dacă nu aurul efectiv, aurul din inima oricărui iubitor de gimnastică.

sâmbătă, 4 iunie 2016

Mini-creasta de Fagaras: Culmea Pricopanului din Muntii Macin





Traseu (în circuit)
*Mănăstirea Izvorul Tămăduirii – Izvorul Fântâna de leac – Vârful Caramalău – Şaua Şerparu – Vârful Vraju – Şaua Sulucu – Vârful Piatra Râioasă – Vârful Sulucul (Suluk) Mic – Vârful Sulucul (Suluk) Mare – Mânăstirea Izvorul Tămăduirii


C-aşa-i stă bine omului dus cu mintea pe coclauri: o să încep relatarea din (mini)concediul de mai cu ultimele zile. Nu că în celelalte ne-am fi scutit de trasee montane, dar am aşteptat atâta să pun piciorul în Măcin! În 2016, am tot amânat şi m-am trezit la final de mai, în cea mai călduroasă zi din cele zece departe de Bucureşti.

De nişte timp destul, m-a apucat „obsesia” cu Munţii Măcin.
Bineînţeles că, atunci când mi s-a pomenit prima dată de ei (în afara manualelor de geografie), a funcţionat Marea Prejudecată şi am strâmbat din nas mult şi bine. Ce să caut eu la altitudinile alea?! Ce-i de văzut? Eu vreau „munte adevărat”, aer tare, eventual stâncă dură. Cam aşa am procedat şi cu Apusenii, cu înălţimile lor – nici nu m-am sinchisit de ei; o-ho!! da’ şi când mi-au ieşit în cale (să fie 10 ani)!!! A trecut un singur an în care nu am călcat pe acolo!
Sper să trăiesc şi cu Măcinul aceeaşi dragoste la prima vedere!

luni, 9 mai 2016

Să ne plimbăm prin Bucureşti! – pe la Castelul lui Vlad Ţepeş, printre ţestoase, printre ziduri istorice, printre nori, la propriu





De data aceasta nu vă mai plimb prin munţi, rămânem o secundă prin Capitală şi împrejurimi.
Primăvara asta n-a fost prea generoasă în privinţa căldurii – şi bine a făcut, din partea-mi. A exagerat câteodată cu friguleţul şi ploile-ploile-ploile, dar o iertăm... fiindcă a aruncat şi mult soare pe metrul pătrat. Eu una prefer partea plină a paharului, fiindcă primăvara e anotimpul meu preferat. ☺ Şi nu mi se întâmplă prea des să văd roz!

Vă las în compania naturii de prin parcuri, aşa cum am văzut-o eu în primăvara asta!
Flori nu prea am – mi-am făcut plinul ☺ în Grădina Botanică şi în grădina din spatele blocului.

miercuri, 4 mai 2016

Cireşul japonez şi poveştile sale, în Grădina Botanică – ediţia de primăvară






Ştiam că o să tâşnesc de nebună spre Grădina Botanică atunci când verdele va înlocui cenuşiul şi pustiul iernii.
Zilele alea friguroase de martie (bune de mers la munte, în gaşcă mare sau în gaşcă foarte mare ☺) mi-au testat răbdarea. M-am trezit amânând şi răs-amânând vizita. Voiam să pun din nou ochii la încercare în adevăratul regat al plantelor, nu al celor atârnate într-o glastră, de orice tip ar fi ea. V-am povestit eu odată cum e, pentru mine, cu florile rupte pentru a fi oferite în daraici e mica... revoltă.

În Grădina Botanică de primăvară am sorbit natura tot în compania bunicii mele, aşa cum se întâmpla şi în acel noiembrie de... primăvară.

sâmbătă, 30 aprilie 2016

A doua ţintă în Iezer-Păpuşa: Lacul Iezer





Traseu:
*Cabana Voina – Lacul Iezer, prin Valea Jepilor (traseu de vară)
*Lacul Iezer – Cabana Voina, pe Piciorul Iezerului Mare (traseu de iarnă)


În săptămâna aceea, o mare parte a grupului nostru aniversa un an de Padina.
Acum un an, era şi prima mea întâlnire cu doi oameni minunaţi din acea gaşcă ce avea să rămână împreună peste luni – Cornelia şi Mihai.

Şi s-a întâmplat ca fix acum să străbat încă o dată muntele în compania lor.
Şi, dacă tot m-am apucat de Iezer-Păpuşa, în urmă cu trei săptămâni bătute pe muchie – era şi ultima mea întâlnire cu înălţimile – ,  zic să mă stabilesc acolo şi să îl studiez temeinic.

Diferenţa de vreme e... ca de la cer la pământ: atunci frig, ceaţă şi tone de zăpadă, acum călduţ, senin-cleştar şi zăpadă ici şi colo – încă nu dăm jos parazăpezile.

luni, 25 aprilie 2016

O nouă porţie de Bulgaria: Cerven, oraşul de pe stâncă (printre ruinele Cetăţii Împăratului Roşu)


 


Sunteţi gata de o nouă porţie de Bulgaria?
Dacă v-a plăcut vizita la Peştera Orlova Ciuca, haideţi tot în Canionul Rusenski Lom (Parcul Natural Rusenski Lom)!
Haideţi printre ruinele oraşului medieval Cerven (Cetatea de la Cerven), în imediata apropiere a satului Cerven, pe o stâncă de pe malul râului Cerni Lom („Fractura Neagră”)!

Este unul dintre cele mai importante obiective turistice bulgare.

miercuri, 20 aprilie 2016

De ce? Cel mai medaliat sport olimpic din România, gimnastica, nu va avea echipe la Jocurile Olimpice Rio 2016




În 2016, se împlinesc 40 de ani de la acel fabulos 10 al Nadiei de la Montreal, Jocurile Olimpice 1976.
În 2016, sunt 60 de ani de la prima medalie obţinută de gimnastica românească – bronz cu echipa feminină la Jocurile Olimpice 1956.

Duminică 17 aprilie 2016. O poveste tristă pentru gimnastica românească.
Pentru prima oară din 1968 (atunci s-a decis, în ţară, neparticiparea din cauza unor rezultate anterioare slabe; nu s-au desfăşurat calificări), România nu va fi reprezentată la Jocurile Olimpice de echipa feminină!
La fel ca la Glasgow, la Campionatele Mondiale 2015, s-a aruncat repede în aer „dezastru!”. Într-adevăr, este cea mai slabă performaţă din toate timpurile a gimnasticii feminine româneşti! – a surclasat chiar şi umilitorul loc 13 de la Mondialele 2015!
Acest loc 7 în calificările olimpice se traduce prin locul 15 pe plan mondial; la Rio, doar Coreea de Sud a fost în urma noastră.

miercuri, 13 aprilie 2016

Hai să evadăm din Bucureşti! Peştera Orlova Ciuca (Stânca Vulturilor). Un obiectiv românesc, din Bulgaria





Nu m-am mai lăsat purtată de val de mult... atât de mult.
În prima duminică de aprilie, m-a luat de mână super-spontaneitatea şi nu mi-a mai dat drumul decât după ora 22.

În momentul ăsta mi se înfăţişa în faţa ochilor via calculator un obiectiv, în jumătate de oră ieşeam din casă, ca să mi se înfăţişeze în faţa ochilor pe viu!
Şi nu aşa... oriunde – peste graniţă!

Cum ideile bune nu se pun la păstrare, se pun în practică...

sâmbătă, 9 aprilie 2016

Recomandarea lunii – Ansamblul Brancovenesc (renovat) de la Potlogi




Era săptămâna aia cu vânturi turbate prin Bucureşti. S-au potolit ceva duminică – chiar şi pe soare, tot au scos capul nişte vâjuri.

Citisem de vreo lună, la Andra, despre renovarea (reconstrucţia) Ansamblului Brâncovenesc de la Potlogi – un sat din judeţul Dâmboviţa.

Lucrările, care au durat patru ani, s-au încheiat la finalul anului 2015.
Şi că s-a muncit mult se vede de la o poştă. S-a muncit şi fizic, şi la documentare – totul ca să arate şi să fie occidental, ca scos din cutie.
☺ Fondurile europene alocate proiectului au reprezentat peste 60% din total.

duminică, 3 aprilie 2016

Păpuşa din Iezer (2393 m), prin tone de zăpadă





Traseu:
*Cabana Voina – Cabana Cuca – Şaua Grădişteanu – Vârful Păpuşa şi retur


Nu ştiu cum se face, dar înainte de toate turele de luna aceasta (vezi la final) a plouat urât şi mult în Bucureşti – a dat cu frig... de iarnă, pe deasupra. În medie, martie a fost mai rece ca februarie. Şi a nins de două ori (cel puţin!) mai mult.
Dacă nu avem grijă de natură, o să avem în curând 10 grade constant în ianuarie, iar în mai o să degerăm!

Şi a fost a doua oară consecutiv când prind anapoda schimbarea de oră; biiineee, nu foarte anapoda, doar cu temeri de întuneric: duminică 25 octombrie 2015 ne îmbătam cu desenele toamnei pe Piatra Mică.

miercuri, 23 martie 2016

La Cabana Diham, pe nemarcate



Traseu:
*Buşteni – Muchia Lungă – Vârful Grecului – Cabana Diham – Poiana Coştilei (prin Pichetul Roşu) – Buşteni, pe Drumul Fânului şi drumul de Gura Diham 


Mă rodea un chef nebun de o plimbare la munte.
Relaxare.
Paşi lini, ochii la cerul senin şi în pământ, la floricelele de primăvară în pădure (ghiocei!), fotografii. Aglomeraţie ioc – adică linişte şi pace, cum se spune.
Important: toate astea într-o companie în care să mă simt... ca acasă.