vineri, 21 octombrie 2016

Ce ascunde ceaţa...




Traseu:
*Azuga – Culmea Grecului – Şaua Grecului – Şaua Baiului – Cabana Diham
– Buşteni

Chiar, ce s-ar putea adăposti cuminte sub mantia aburilor reci ai unor după-amieze duioase?

Ne povesteşte, misterioasă ca şi ceaţa, o mică evadare în natura (semi)ploioasă de octombrie.


Nu, n-o să (prea) v-arăt oameni pe-aici, fiindcă natura a vorbit mai frumos decât noi. Iar ce şi cum am vorbit noi nu pot să vă arăt. ☺

Pentru că niciunul dintre cei prezenţi nu se încumetase până la Cabana Diham prin Azuga, zic: „de ce nu?”
Cineva a început să protesteze încă de la început. De ce? De ce nu? ☺ Cam o oră, aşa, a ţinut discursul.
Cu ce ne jucăm? Noroi, drum forestier, burniţă uşurică... ceva vântuleţ, friguţ... şi urcuş. Pe care urcuş l-am încurcat la un moment dat – în vitejia noastră, văzând o pantă accentuată în faţă, nici n-am mai urmărit cum se cuvine marcajul şi ne-am avântat direct în ea. Bineînţeles, ca să avem ce coborî un sfert de oră mai târziu – la fel de abrupt. Na, uite atenţie pe trasee marcate! ☺ Munţomani cu acte-n regulă!

Din Azuga, se formează două trasee care duc spre Cabana Diham, ambele marcate triunghi galben şi destul de apropiate ca distanţă unul de altul.



Teoretic, ar fi trebuit să luăm în primire Valea Grecului, nu traseul marcat mai sus cu 14. Primul (traseul 13) părea mai spectaculos.
Da’ nişte zăpăciţi ca noi trebuia să fie zăpăciţi până la capăt! ☺ Nu ne-am mai bătut capul cu studiul hărţilor, am mers aşa... din instinct. Mdaaaa, bine că nu ne-am rătăcit definitiv prin ceţurile astea! Sau... Dar astea nu mai ţin de o poveste montană.

Trecem prin Şaua Baiului, pe care o vom străbate şi a doua zi, la revenirea în civilizaţie, de data aceasta prin Gura Diham – Buşteni.














Condiţiile de la Cabana Diham (toamna)



☺ Există apă curentă (toalete în camere) şi electricitate permanentă.

☺ Cabana Diham este deschisă tot timpul anului şi are o capacitate de 87 de locuri, în camere comune şi cu 2-6 paturi. Preţ: 25 şi 30 de lei, în funcţie de capacitate.

☺ Camerele sunt încălzite bine!

☺ Dacă sunteţi un pic pretenţioşi la mâncare... mă rog, eu sunt, aşa că m-am bazat în principal pe pacheţelul de acasă.

Mai multe despre Cabana Diham găsiţi pe site-ul oficial.


Colţii Morarului îngemănaţi cu Bucşoiu









Un pic de magie...



Cabana Diham – Gura Diham, în imagini


























În mod normal, m-ar fi ucis drumul per pedes, pe plat, Gura Diham - Buşteni, prin monotonie şi, implicit, lungime (circa 4 kilometri).
Aşa... când a zburat timpul?! E lapoviţă spre burniţă? Apoi burniţă spre lapoviţă? E întunecat (deşi sunt orele prânzului)? E de bâr-bâr-bâr de frig? Eu una mai vreau o tură... Acum! Poa’ să fie viscolul-viscolelor şi furtuna-furtunilor, dacă e aşa ca atunci...!

În astea două zile pe afară în Munţii Bucegi, aiurea prin ceaţă, mi s-au strecurat nişte remember-uri de Dihamul nemarcat din martie, de Ciucaşul fără moţuri de început de noiembrie şi am avut mici „zvâcniri” de Căldări şi Pripon.
Şi, că tot veni vorba de Gura Diham, nu ştiu cum aş putea să mă despart de amintirile din tura Omu – Mălăieşti de septembrie.


INDICATOARE. Altitudini, durată

Triunghi galben: Azuga (940 m) Culmea Grecului – Şaua Grecului (1385 m) – Şaua Baiului (1354 m) – Cabana Diham (1320 m) 2 ore şi 45 de minute, cu tot cu rătăcire

Triunghi albastru: Cabana Diham – Complex Gura Diham (982 m) Buşteni (875 m) 1 oră şi 30 de minute, cu pauze foto


SURSE de APĂ
De cumpărat, la Cabana Diham.


Mulţumesc, Adi, pentru fotografii!






Mici experimente proprii








Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

8 comentarii:

  1. Nu prea am vazut pana acum atatea poze din drumetii pe ceata! Sunt tare frumoase, desi cred ca a fost cam frigut! Sunteti niste curajosi! :)
    Zile pline de descoperiri si excursii noi, va urez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumim pentru aprecieri!
      Din fericire/nefericire, eu am mai trăit experienţa unor ture pe ceaţă, gen Omu de mai şi Negoiu de septembrie :) Şi astea sunt doar câteva...

      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/05/omu-early-edition.html
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/09/infruntand-natura-in-fagaras-varful.html

      Ștergere
  2. Eu am facut traseul iarna si in sens invers. Si la coborare e greu, te rupe la genunchi. Macar e frumos ;).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Clar e frumos... mai ales sub magia ceţii!
      Acum, toamna, singurele părţi "grele" mi s-au părut vântul şi burniţa/ploaia continuă.
      Ioana

      Ștergere
  3. Unde esti tu tinerete, cu padurea ta cu tot!...Multumesc frumos pentru imagini si frumoasele descrieri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc şi eu pentru vizită şi pentru toate impresiile pe care le lăsaţi aici!
      Cu drag,
      Ioana

      Ștergere