Trasee:
*Fântâna lui Botorog – Cabana
Curmătura – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Fântâna lui Botorog
*Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – Umerii
Pietrei Craiului – Şaua Tămaş – Plaiul Foii
Profitând de weekend-ul
(super)prelungit de 1 Decembrie, am refăcut gaşca clasică (sau măcar o parte
din ea, mai ales că domnul Nedelcu era ocupat), cu oameni pe care nu i-am mai
văzut de nouă luni.
Am trecut de la zăpada abia vizibilă
la miliardele de fulgi de a doua zi şi la marea de alb prin care ne-am bălăcit
în finalul vacanţei de Crai.
Ne-am combinat cu braşovenii în două zile pline şi... cam un sfert, în
tura de acomodare până la Curmătura.
Perioada: 1-3 decembrie 2016
Cazare: în Zărneşti
Ziua 1: 1 Decembrie – Ziua Naţională a României
Mădă visa la Hornul Găinii (cale
directă către creasta nordică) imagini
AICI), Pişti propunea Piatra
Mică. Şi timpul?! Unde-i timpul?! Nu-i! Ca să nu pomenesc de condiţiile
meteo ceţoase, că iar mi se reproşează că pun răul înainte şi dau în pesimisme.
Măcar de un ceai să avem timp, la
Cabana
Curmătura cea atât de îndrăgită de munţomani.
Alegem calea cea mai bătută până
la Curmătura: bandă galbenă, de la
Fântâna lui Botorog.
Din discuţii în discuţii, care de
care mai munţomane, se pierde simbolul călăuzitor de traseu şi ajungem... pe
nemarcate. Ca să urcăm mai 4x4. Că ne
place. ☺
Intrare şi ieşire în/din Poiana Zănoaga. Urmăriţi firicelul de soare,
amestecat în ceaţă.
Stâna de sub Curmătura
La cabană dăm nas în nas cu Bogdan,
Claudia şi Silviu.
Ionuţ s-a plimbat cu steagul
înfipt în piolet. Staţi la locurile voastre ☺, n-a făcut nimeni trasee
periculoase care să necesite prezenţa ’mnealui, pioletul, a fost plăcerea lui
Ionuţ să îl care pân’ departe, de 1 Decembrie.
Grupul nostru brav
CONDIŢIILE de la CABANA CURMĂTURA din CRAI
☺ Cabana
Curmătura este deschisă tot timpul anului.
☺ În interior nu există apă şi
electricitate. Curentul electric – de la generator
– se dă „cu porţia” seara, până pe la ora 23.00.
În imediata apropiere a Cabanei
Curmătura, în stânga intrării, cum te uiţi la ea (traseul dinspre Prăpăstiile
Zărneştilor), şi în dreapta (traseul dinspre Poiana Zănoaga), există
două izvoare amenajate (cişmele), care se pot utiliza pentru apa excelentă de
băut şi pentru igiena de bază.
Toaletele, ecologice, sunt în
număr de două şi... se umplu bine în weekend.
☺ Se poate campa în poiana
îngrădită din faţa cabanei.
☺ În camere şi în sala de mese e
curat.
☺ La Cabana Curmătura găseşti mâncare buuună - plăcinta cu urdă şi
mărar şi cea cu mere!!, mămăliguţa, ciorba, varză călită şi cârnăciorii – tot!
Premiera primei zile a fost punctul galben de la întoarcere, traseu
pe care eu una – dar şi mai mulţi companioni – nu l-am mai încercat.
Am dat peste porţiuni micuţe cu
gheaţă, în apropierea râului. Nu se punea problema de colţari, nici măcar de
„gheare de pisică”.
Cărarea ne scoate deasupra
Cheilor Zărneştilor (cunoscute mai ales sub denumirea „Prăpăstiile
Zărneştilor”), la o panoramă asupra pereţilor înalţi de 200 de metri.
Ziua 2: 2 decembrie, Umerii Pietrei Craiului
Mărim gaşca – suntem 5 braşoveni,
4 bucureşteni plus Pişti, de loc din Braşov, dar venit cu gaşca noastră – şi schimbăm
locul. Trebuia să fie tot unul tradiţional în Crai, Plaiul Foii.
De la început, ne izbeşte ninsoarea. Nu se dă ea în
spectacol încă, însă îşi face simţită prezenţa. Drumul forestier pe care îl luăm
în primire e acoperit bine de nea.
Iar panta aia pân’ la Şpirla –
iubirea vieţii mele!
Urmăm banda galbenă, spre Umerii Pietrei Craiului (creasta sudică), cam
la jumătatea distanţei dintre Refugiul
Şpirla şi La Zaplaz - formaţiunea „stâncă găurită” e în dreapta (1640 m
altitudine).
Ieşim din pădure în vânt, ninsoare
deasă şi ceaţă. Ultima ne-a însoţit mai ales la întoarcere. Dar mai e până
acolo.
Şerpuim pe lângă stâncă, în
urcare continuă. Nu ajungem la Marele Grohotiş, dar ia priviţi!
Pe unde o luăm? Fiecare pe unde poate şi cu grijă la pătrat
Ne oprim la 1700 de metri
altitudine, cu impozanţii Umeri ai Pietrei Craiului în partea stângă.
☺ Umerii sunt aşezaţi pe creasta sudică a Pietrei
Craiului.
Cu puţin înainte de Marele
Grohotiş, facem dreapta spre Şaua Tămaş.
Fiindcă ştiu că-s melc bonav la
coborâre, am băgat acceleraţie de la intersecţia de marcaje, spre Şaua Tămaş.
Şi... m-am trezit singură în pădure! Căci şi deoarece: de ce să mă uit eu din
când în când în spate? Dacă cei trei nu vin tot pe aici? Că-s şi căscată când
vine vorba de urmat cum trebuie marcaje, deşi chiar căscasem ochii acum.
(Notă: exagerările fac parte din
poveste ☺)
Mă opresc, mă învârt un pic în
cerc, îi strig două secunde pe colegi, mai scot nişte „u-u-u-u-u-uri” şi mă
hotărăsc să o iau înapoi, cu inima palpitând a neîncredere a reîntâlnirii cu
Dana, Răzvan, şi Pişti (ceilalţi o luaseră deja înainte, înainte să ne mişcăm
noi de lângă marcaje). Uffff... iată-i după două minute.
Marele Grohotiş - pata mai mare de alb
Hai, încă trei ore de tăiat ninsoarea, ceaţa şi fenomenele
aferente! Am zis „hai”? Se pun şi pauzele? Mai dese? ☺
Ziua s-a încheiat cu gulaş,
slăninuţă şi palincă, aduse special de Alex
şi Laura de pe meleaguri târgmureşene. Abia aşteptam reîntâlnirea cu
oamenii ăştia super-hiper-dragi! Din motive
tehnice, nu au putut fi cu noi decât vineri şi sâmbătă... dar mai
contează?! Şi două minute erau suficiente.
Tura de azi... m-a băgat în
ceaţă, în toate sensurile posibile.
Mâini ţepene, spre degerare, cu
durerile din timpul îngheţării şi după.
Mă băteau nişte multe gânduri să
renunţ la tura numărul trei, aia de mâine 3
decembrie. Mmmm, uite... că, dacă merg Alex şi Laura... mmm, pot să stau oare
acasă? Nu pot!
Cu toate că am început iarăşi cu
mâini împietrite. Nu-i nimic, iau energia pozitivă de la Alex!
P.S. S-a mai încheiat cu ceva
ziua 2 – de fapt, noaptea spre dimineaţă.
Cu o noapte înainte mi s-a strâns
pilota: s-a făcut ghem într-o parte, spre picioare. Şi, logic, somnul nu se
(mai) lipea de creieraşul meu. Aşa că, ce să fac eu la ora 5 (dimineaţa),
înconjurată la propriu de doi colegi de cameră? Să tot scutur bine
acoperământul şi să stresez oamenii. Au tăcut ei mâlc Mihaela şi Răzvan, da’ nu
m-au uitat ☺.
Dovadă:
Acum, în a doua noapte, au recurs
la furt. Bine, nu amândoi, doar Răzvan.
Mă deplasez eu ca o floricică
până la baie, în jurul aceleaişi fatidice
ore 5:00 şi mă întorc cu ochii pe jumătate închişi, cu gândul neabătut de a mai
trage vreo două ore de somn. Pilota a stat cuminte în noaptea asta, no problem. Pipăi pereţii până la pat,
ajung în dreptul dânsului şi... gol! Doar cearceaf! Cum?! Am greşit patul?! Am calculat exact înainte traiectoria...
şi, totuşi?!? Nu e nimeni în picioare... bine, eu pe întuneric mă panichez şi
s-ar putea să o fi luat pe arătură; hai, că n-oi fi nimerit taman la vecini!
OK, calm! Să punem datele cap la cap şi să pornim la rezolvarea tainelor cele
adânci ale nopţii: unde oi fi aruncat-o pe doamna pilotă şi cum de nu mi-am dat
seama că mi-a scăpat din mâini. I-am trântit un şut, neintenţionat?
Răzvan râdea pe înfundate şi nu
prea. Adică s-a dat repede de gol.
Hai, că m-am cam lungit aici. Îmi
permit să vă ţin (un pic doar!) pe jar cu povestea celei de-a treia
zile în Crai – cea mai lungă şi cea mai spectaculoasă ca peisaje.
Aşteptare plăcută! ☺
Mulţumim gazdelor Lili şi Florin pentru ospitalitate!
INDICATOARE. Altitudini, durată
☺ Bandă galbenă: Fântâna lui Botorog (820 m altitudine) – Cabana
Curmătura (1470 m), prin Poiana Zănoaga (1314 m) 2 ore
☺ Punct galben: Cabana Curmătura – Prăpăstiile (Cheile) Zărneştilor –
Fântâna lui Botorog 2 ore, în ritm
uşurel
☺ Bandă roşie: Plaiul Foii – Refugiul Şpirla (1420 m) 1 oră şi 45 de minute, în condiţii de
iarnă (ninsoare)
☺ Bandă roşie şi bandă galbenă (spre Umerii Pietrei Caiului):
Refugiul Şpirla – Umerii Pietrei Craiului (~ 1700 m) 1 oră, în condiţii de iarnă (ninsoare şi vânt)
☺ Bandă roşie: Umerii Pietrei Craiului – Plaiul Foii, prin Şaua Tămaş
aproximativ 3 ore, în condiţii de
iarnă (ninsoare) şi cu pauze
Taxă vizitare Parcul Naţional Piatra Craiului: 5 LEI
(biletul este valabil 7 zile).
Se poate achita în Zărneşti – la
automatele albastre, prin SMS, la Cabana Plaiul Foii şi Cabana
Curmătura. Sau la intrarea în Prăpăstiile Zărneştilor, la rangerii
Parcului.
SURSE de APĂ
La Fântâna lui Botorog, la izvoarele
de la Cabana Curmătura şi la izvorul dinaintea pantei frumoase spre Refugiul Şpirla.
Asta în cazul în care nu sunt
îngheţate.
NOTĂ: Fotografiile sunt realizate, în colaborare, de
„Poveştile mele”, Dana, Răzvan şi Silviu
Alte aventuri în Piatra Craiului:
☺ Cabana
Curmătura, Prăpăstiile Zărneştilor şi satul Măgura (concediu 2014)
☺ Drumeţie
până în punctul „La Zaplaz” (concediu 2014)
☺ Plimbare...
fotografică în Măgura şi Peştera (concediu 2014)
☺ Recomandarea
lunii: Pestera – satul de sub nori. Si Magura! (din nou în
Paradis!)
Bravo voua, iubitori ai muntelui!
RăspundețiȘtergereMultumiri din suflet pentru impartasirea acestor momente de un frumos ireal!
Mulţumim şi mulţumesc şi eu pentru vizită!
ȘtergerePentru o altă repriză de „frumos ireal", partea a doua a aventurilor de Crai o găseşti aici:
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/12/pe-zapada-in-piatra-craiului-cheile.html
Ioana
de vis! am revazut locuri dragi! multumesc!!!
RăspundețiȘtergereCu cea mai mare plăcere!
ȘtergereIoana
Buna Ioana. Foarte, foarte frumos! Cred ca Piatra Craiului este cea mai mare slabiciune a mea, nu m-as satura vreodata de ea! Nu stiu de ce nu ati mers pana la Cerdacul Stanciului, era prea mare zapada? Din conditiile meteo pare destul de greu de inaintat, si ziua foarte scurta, probabil. Oricum, superfain! Astept cu nerabdare partea a doua a povestii acestei minivacante prin foarte frumosul nostru Crai.
RăspundețiȘtergereMulţumim!
Ștergere...şi scuze pentru răspunsul întârziat.
Nu am mers până la Cerdac din cauza timpului limitat, din cauza vântului puternic şi a ninsorii - ai anticipat bine răspunsul meu :)