Traseu:
*Sinaia
– Poiana Stâna Regală (Poiana Stânei) – Piciorul Pietrei Arse – Vârful Furnica –
Cota 2000 – Cota 1400
Ce-mi
trimite mie Facebook-ul într-o zi în care munca era pe primul plan? Imagini-vederi
cu soare şi zăpadă de la Cota 2000.
Mi
s-a năzărit că trebuie să fiu acolo, în secunda aia. Că nu puteam fizic
atunci... bine, amânăm pe altă dată! Care „dată” să nu întârzie prea mult.
Am
avut eu grijă să sosească la timp.
Timp în care îl recrutez şi pe Adi în misiune.
Vineri 18 noiembrie 2016
Scurt
pe 2:
Vreme
splendidă, de cleştar.
şi
Prima
zăpadă (d-aia de munte, curată, pufoasă şi pe alocuri îngheţată) şi primul vâj
puternic şi reeeeceeee/îngheţat din sezon.
***
După
o noapte aproape albă (cu mici probleme de sănătate), ne urcăm în personalul de
6:23 – eram aproape singuri în vagon, până când ne-au invadat, în sensul
propriu, o ceată de copii gălăgioşi de-a 9-a, care mergeau la Balul bobocilor,
la munte.
Ce voiam eu şi ce vrea el:
Pe
Adi nu-l încântă să ne dăm pe cablu
în sus şi, eventual, să coborâm pe jos – pentru el, dacă-i bal, bal să fie! În
traducere: „traseu adevărat, că nu mă duc degeaba până acolo”. Dacă tot îi face
hatârul munţomanei care astăzi ar fi vrut doar să se îmbete de (cu) natura la
cote înalte, cu efort minimal, ea cedează - vorba vine!
Învârtim
posibilele rute şi abia în Gara Sinaia planu-i gata de atac: Poiana Stânei –
Cota 2000, pe Piciorul Pietrei Arse.
Aceea este Luna. Sub ea, staţia
telecabinei de la Cota 2000
Puţin mai jos, Cota 1400 (şi Cota 1500,
mai ascunsă)
Capitolul 1 – Poteca Regală
Trecem
de Cabana Schiori(lor), 980 m altitudine, şi ne încadrăm – în partea dreaptă a
drumului asfaltat spre Cota 1400 – pe serpentinele ce formează Poteca Regală, spre Poiana Stâna Regală (Poiana Stânei).
☺ La intrare, un ditai
panoul ne semnalizează prezenţa urşilor în
zonă.
☺ Membrii Familiei Regale veneau deseori pe poteca pietruită (1,7
kilometri), accesorizată cu balustrade
de lemn încă de la „construcţie”.
Bun venit în Ţinutul Umbrelor Însorite!
Capitolul 2 - Primul punct
de belvedere (din potecă, în stânga)
Un pic de ceaţă, un pic de soare – exact ce îşi dorea
Adi pentru „fotografia perfectă”.
Capitolul 3 - Spre Stâna
Regală, belvedere de pe Stâncile Franz Joseph: Valea Prahovei, Munţii Baiului
(şi Piatra Mare, Postăvaru)
Se spune că
„belvederea” din apropierea Cabanei Stâna Regală (5 minute) a fost amenajată în
1897, atunci când Regele Carol I (1939-1914) a venit aici cu Împaratul
Austro-Ungariei, Franz Joseph (1930-1916), pentru a-i arăta frumuseţea locului.
(sursa: buceginfo.ro)
☺ În zonă, la 100 de metri de locul de mai sus, mai
există un punct de belvedere, însă vizibilitatea este redusă, din cauza vegetaţiei.
Capitolul 4 - Poiana Stâna Regală
Până în Poiana
Stânei se poate urca şi cu maşina, din Sinaia, pe un drum forestier.
Aşternem masa pe un bolovan – prilej pentru o tăvăleală prin cele dintâi bucăţi de zăpadă pe care le simt sub
picioare (sub bocanci) în acest sezon.
Cu Jepii Mici, Crucea
Eroilor în faţă, cu panorama Munţilor
Baiului ţesută în priviri, popasul se prelungeşte.
Din Poiana Stâna Regală se formează două trasee marcate
cu bandă albastră – unul duce, finalmente, la Cabana (Complexul) Piatra
Arsă, 1950 m altitudine (3-4 ore),
pe Piciorul Pietrei Arse; dacă facem stânga, ajungem la Cota 1400 (aproximativ 1 oră).
!!!
Traseul este interzis iarna, din cauza riscului de producere a avalanşelor !!!
Capitolul 5 – Spre platoul
Bucegilor, pe Piciorul Pietrei Arse
Spre Piciorul
Pietrei Arse ne aşteaptă pante din ce în ce mai abrupte – tot în
serpentine, ca să îndulcească efortul.
Vâjul de pe Platoul Bucegilor (golul alpin) şi
împrejurimi e din ce în ce mai intens. Norocul nostru că (încă) ne adăposteşte
pădurea! Parcă-i un bici care se loveşte de pământ nerăbdător, din ce în ce mai
des, în aşteptarea victimelor. Adică a noastră. ☺
Cât de rău poate să fie?!
E! E musai să ne înfofolim bine, cu mănuşi, căciuli, geci
şi tot arsenalul. Abia-i zăpadă, însă vântul n-are gânduri deloc bune cu noi
astăzi – chiar insistă să ne ridice de la pământ. Şi nu suntem încă în plin
platou, avem încă apărătoarea unor deluşoare.
Colţii lui Nică (stânga, sus)
De la stânga la dreapta: Crucea, Postăvaru şi Piatra
Mare – în plan secundar
Aproximativ 100 de metri în altitudine mai avem de
luat la bord şi ne proptim de-a dreptul în platou.
Capitolul 6 – Platoul
Bucegilor
Dacă n-ar fi peisajele ieşite din cărţile de
poveşti... ooooo, vântule, stai oleacă, să apuc să spun şi eu ceva!
Cum ziceam, vremea-i un vis de povestit nepoţilor, iar
noi înaintăm greoi... vântuleeeeee, o secundă, sonorul mai încet, te rog, să
termin şi eu o propoziţie!
Nu vrea şi pace! Nu vreau o pauză, vreau doar... te
joci? OK! Nu ţin rugăminţile mele azi, ai?! Vâjâială plăcută, atunci!
E cristal de mii de carate în atmosferă…
Pe mine soarele mă cam orbeşte pe o parte, fiindcă
razele mi se proiectează în lentilele ochelarilor (de vedere) ori alunecă pe
lângă, înspre ochi.
Îl iau pe Adi de mână, ca paravan ☺, ca să înaintez
puţin mai repede ca o broscuţă ţestoasă pensionară, căci Domnul Vânt de mai
sus... mă rog, nu mai zic nimic, că acuş mă trimite direct pe acoperişul Crucii!
Zăpada-i pe alocuri îngheţată – nu ştii cât de mare e pojghiţa, cât ţi se afundă piciorul în
ea. Ni s-au scufundat picioarele de câteva ori până la genunchi şi mai sus.
Noi 2
Sunteţi
pregătiţi de wow-uri?
Coştila şi Crucea
Babele (sus) şi Piatra Arsă
O tăiem pe nemarcate, pentru a încerca să fim mai
repede la Cota 2000. Poate-poate prindem o telecabină, un telescaun, o
telegondolă... orice!
Să străbat drumul întors pe jos până-n Sinaia, cu
întunericul după mine şi cu el din plin jumătate de traseu?! Ce s-a ales de
plimbarea mea la Cota 2000! Ai grijă ce-ţi doreşti, vorba aia!
Sigur nu îmi doream urcarea pe Furnica! Nu-i cale de
ocolire, dacă tot vânăm Cota. Haida de, curaj! S-o facem şi p-asta!
Nu vă uitaţi
încă la Furnicuţa... e prea-prea aici!!!
Simbolurile
Bucegilor – Crucea, Coştila, Babele, Piatra Arsă, Omu
Efect de obiectiv: Cât de aproape par Cabana Babele (stânga) şi Cabana Omu (centru dreapta) una de alta! În realitate, sunt cel puţin două ore de mers (cu piciorul)
Capitolul 7 – De ce am urcat pe Furnica? Degeaba
Aşadar.
Ca să ajungi la Cota 2000 din platou trebuie să
treci un mic-mare test munţoman – Muntele
Furnica, cu al său vârf situat la 2103 metri deasupra nivelului mării.
☺ Bine, poţi să şi ocoleşti Furnica, dar tot ai de
urcat dup-aia – nu aşa abrupt, ce-i drept, şi într-un timp mai îndelungat.
Cu
obiectivul la 360 de grade
Cât e pân’ la Omu?!
Victorieeeee!!!
N-am venit (chiar)
degeaba...
Cabana Piscul Câinelui, din Munţii
Baiului (950 m altitudine, centru dreapta)
O mică-mare dezamăgire la visul meu de a mă bălăci prin zapadă, la soare, la Cota
2000: noroiul, amestecat cu micile petice albe.
Telegondola (2100 m altitudine) are, teoretic,
program până la ora 16:00. Acu-i 15:30 şi e... închis.
Mai departe.
Un mini-traseu până la staţia telescaunului şi a
telecabinei. Închis de la 15:30. Este aproximativ ora 16:00.
S-a terminat cu visarea. Ia şi coboară ceea ce
tocmai ai urcat, spre Cota 1400!
Ceva (super)special!
Capitolul 8 – Cum să iei taxiul de Cota 1400
Pe noroiul gros de pe pârtia de schi (marcaj bandă roşie), ai impresia că te dai pe
o gheaţă în care te cufunzi şi iar te cufunzi, aluneci şi iar aluneci. Bune
beţele de trekking! Bună şi zăpada - atâta câtă e pe aici - pentru o curăţenie
rapidă.
Piatra Turcului - dreapta sus
În lumina
apusului
E întuneric - aproape beznă înainte să vedem cabana
(închisă) de la Cota 1500. Şi, cum eu văd bine pe întuneric... Ştiţi, e ironic
acel „bine”.
Cum ne-ar şade să luăm la pas asfaltul pe cei 7
kilometri (oficiali) ce despart Cota 1400 de Sinaia? Nasol, că zic io!
Hotărârea de a ne sui într-un taxi e unanimă; nu
ne mai interesează cât (ne) costă. Aşteptăm cuminţi cursa salvatoare în holul
Hotelului Cota 1400 – mulţumim pentru ospitalitate!
☺ Preţ taxi Cota 1400 – Sinaia: 40 de lei (7 kilometri, 600 de metri diferenţă de altitudine)
INDICATOARE. Altitudini, durată
☺ Bandă albastră: Gara Sinaia (~ 800 m altitudine) – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânei, 1270 m) 2 ore şi 30 de minute, cu pauze foto şi
popasuri măricele la punctele de belvedere, inclusiv la Stâncile Franz Joseph
☺ Bandă albastră: Poiana Stâna
Regală – ieşire Platou Bucegi (~ 2000 m), pe Piciorul
Pietrei Arse 2 ore şi 30 de minute, cu
pauze foto
☺ Bandă albastră, nemarcat şi bandă galbenă: Platou Bucegi –
Vârful Furnica (2103 m) 1 oră
☺ Bandă galbenă şi bandă roşie: Vârful Furnica – Cota 2000 – Cota
1400 aproximatix 2 ore
TOTAL: 8 ore şi 30 de minute (inclusiv
pauza de masă din Poiana Stânei şi pauzele foto), în condiţii de zăpadă şi vânt
în unele porţiuni
Distanţa străbătută,
total: 17 kilometri.
SURSE de APĂ
La izvorul din apropierea Poienii
Stâna Regală.
FOTO: Adrian Botescu
Craciun fericit!
RăspundețiȘtergerePetreceri frumoase de sfarsit de an!
La Multi Ani cu sanatate, bucurii, impliniri!
Sărbători fericite şi un An Nou cu bine!
ȘtergereLa mulţi ani!
Ioana
aşa abundenţă de fotografii şi toate deosebit de frumoase - nu ştiu la care să stau mai mult ca să privesc !!!
RăspundețiȘtergereCrăciun fericit !
La mulţi ani !
Mulţumesc (şi în numele fo0tografului)!
ȘtergereLa mulţi ani şi un An Nou cu de toate!
Ioana
Waw..traseul vostru a fost absolut spectaculos...si in perioada aceasta cred ca aerul de munte inunda plamanii...AM fost acolo,am urcat,insa nu ama vut curaj sa urcam pe jos :(..
RăspundețiȘtergereDaca ma uit la "aventura voastra" se merita sa faci un astfel de traseu pe jos..
Sarbatori fericite,pline de bucurie si de oameni dragi alaturi...
Craciun Fericit!
Natura ştie să facă spectacol de fiecare dată - fie că presară, ceaţă soare, zăpadă sau verdele cel mai pur...!
ȘtergereSărbători fericite în continuare şi La mulţi ani!
Ioana
Intr-adevar o aventura plina de frumusete. Felicitari pentru descrierea facuta si pentru minunatele imagini care efectiv mi-a amintit de o drumetie asemanatoare. S-a intamplat pe 30 nov. 2016., singur din Sinaia cu telecabina pana la 1400 si de aici pe jos catre 2000, pe sub Vf. Furnica inaintand pe Platou pe la Piatra Arsa pana la Sfinx. Dupa pauza foto. si o portie de energie benefica din ce a mai ramas dupa piramida din 28 nov. am pornit prin zapada nehotarat catre Jepii Mari. Pentru ca nimeni nu se aventura sa plece pe traseu, am decis sa merg pe varfurile ce marginesc abruptul : Vf. Jepii Mici, Cocora, Jepii Mari, in ideia de a reveni la telecabina Babele. nu s-a intamplat asa si am hotarat sa cobor singur pe Jepii Mari si nu intru in detalii acum, dar am cam ratacit traseul cufundanduma in marea de nori printr-o zapada neumblata. Asa ca m-am intors pe Platou, scufundandu-ma prin troienile neumblate, pan ce m-am apropiat de Piatra Arsa. Teama ca ma va prinde noaptea m-a determinat sa inspectez si o stana intalnita in cale, dar atat si am continuat tranversand jnepenisul si alegand sa cobor pe piciorul Pietrei Arse. In fine, am ajuns la Peles fix dupa asfintit si in gara chiar am avut noroc sa vad si trenul regal, stationat in vederea vizitarii. Din intreaga drumetie facuta singur, m-am ales cu vreo 800 de foto / video (brute) din care tot am selectat pana in prezent,dar si o altfel de experienta pe care nu o mai incercasem pana atunci, o mare bucurie de curaj si de implinire interioara. Am mai castigat o mare portie de sanatate, fiindu-mi oferite privelisti de vis, cu marea de nori ori fenomenul gloria incat ... acum, odata cu aceasta minunata poveste, ma minunez ca am reusit si eu sa traiesc astfel de momente :)
RăspundețiȘtergereCe frumos!
ȘtergereÎntr-adevăr, super-amintiri... a trăi muntele în linişte, singur, e o experienţă pe care nu o uiţi cu una-cu doua, am trăit-o şi eu cu vreo 15 ani în urmă, dar vara.
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/11/tanara-si-nelinistita-eu-cu-mine-si.html
Ce noroc ai avut cu fenomenul Gloria - eu nu l-am văzut decât în fotografii.
Seara buna ! Am citit multe din povestirile postate, cu adevarat super minunate, si care de fiecare data imi anima imaginatia precum vizionarea unui film. Este ca si cand as fi aproape prezent in acel moment odata cu aventura povestii respective, fapt pentru care am toata aprecierea si pretuirea. Recunosc ca nu le-am citit pe toate inca, dar atunci cand timpul si dispozitia imi permit, citesc cu deosebita placere . Felicitari !
RăspundețiȘtergereMulţumesc mult pentru toate aprecierile! Nu pot descrie senzaţia de fiecare dată când primesc asemenea feedback!
ȘtergereSpor la citit, în continuare! :)
Ioana
Merci! Fain!
RăspundețiȘtergere(Sub Belvedere este, văzuta de puțini, un bazorelief de bronz cu profilul împaratului Franz Josef (sotul printesei Sissi, o frumusete de basm cu un destin tragic), și regele Carol I. Anii de nastere ai celor doi sunt gresiti.)
Mulţumesc (şi) pentru semnalarea cu datele de naştere... fireşte că e 18xx, nu 19xx :)
ȘtergereCât despre belvedere... data viitoare o să mă uit mai atent.
Super! Am recitit, cap-coada cu aceiasi placere totul, si am admirat fotografiile, cu adevarat de exceptie. A fost la fel ca prima data, foarte fain. FELICITARI!
RăspundețiȘtergereMulţuuuuumiiiim frumos!
Ștergere