sâmbătă, 30 aprilie 2016

A doua ţintă în Iezer-Păpuşa: Lacul Iezer





Traseu:
*Cabana Voina – Lacul Iezer, prin Valea Jepilor (traseu de vară)
*Lacul Iezer – Cabana Voina, pe Piciorul Iezerului Mare (traseu de iarnă)


În săptămâna aceea, o mare parte a grupului nostru aniversa un an de Padina.
Acum un an, era şi prima mea întâlnire cu doi oameni minunaţi din acea gaşcă ce avea să rămână împreună peste luni – Cornelia şi Mihai.

Şi s-a întâmplat ca fix acum să străbat încă o dată muntele în compania lor.
Şi, dacă tot m-am apucat de Iezer-Păpuşa, în urmă cu trei săptămâni bătute pe muchie – era şi ultima mea întâlnire cu înălţimile – ,  zic să mă stabilesc acolo şi să îl studiez temeinic.

Diferenţa de vreme e... ca de la cer la pământ: atunci frig, ceaţă şi tone de zăpadă, acum călduţ, senin-cleştar şi zăpadă ici şi colo – încă nu dăm jos parazăpezile.


Data: 16 aprilie 2016

Ce avem noi pentru astăzi?
Lacul Iezer!
Al doilea Lac Iezer din România pe care am onoarea să îl salut personal, după cel din Maramureş, de la jumătatea distanţei spre Pietrosul Rodnei.

Cornelia şi Mihai cunosc bine zona – atât iarna, cât şi vara.

Sunt puţine zile de weekend în care îşi permit să nu atingă muntele, oricare, măcar pentru o zi. Iubesc muntele în cel mai pur sens. Şi nu aleargă... să îl cucerească. Ci ca să îl pătrundă şi să se lase pătrunşi.


MAŞINĂ, JEPI, ALBASTRU, ZĂPADĂ MOALE, GHEAŢĂ

Am muşcat din caşcaval înaintând cu maşina, de la Cabana Voina (983 m) în partea dreaptă, o porţiune pe drumul forestier, fără să luăm în altitudine.
Să ne dezmorţim picioarele şi să ne clătim ochii...








Nu-s nici Jepii Mari, nici Jepii Mici, pur şi simplu „Jepi”. Sau „Prin Jepi”. Sau „La Jepi”. Sau „Valea Jepilor”. Este o porţiune din traseul nostru la dus de azi.



Părăsim drumul forestier prin partea stângă, pe un podeţ care ne ajută să sărim direct în pădure; pentru traseul de iarnă (cruce albastră), înaintaţi o ţâră mai încolo – tot nişte scânduri vor face tranziţia spre potecile către culmi.


Aici, la noi (punct albastru), poteca-i la început mai largă decât pe partea cealaltă.


Suntem doar noi şi natura, verdele crud de primăvară şi cântecul păsărelelor. Şi razele soarelui printre ramuri.



Ne ţinem de cursul apei, mai sărim o dată peste apă, la nici zece minute de la prima dată. De altfel, operaţiunea „traversare râu” o vom repeta de câteva ori până la contactul cu jnepenii.

Avem un munte. Cum îl cucerim? Cu răbdare! OK, să vorbim şi serios: acolo, în zările-zărilor, trebuie să ajungem? ☺



Deocamdată, la intrarea în pădure, drumu-i lin, iar Cornelia îmi tot povesteşte despre partea aceasta de Iezer-Păpuşa, care-ar fi superioară ca spectaculozitate traseului ce duce la Vârful Păpuşa, pe la Cabana Voina şi Cabana Cuca.
„De ce o prefera lumea Voina-Cuca-Păpuşa? Pe partea asta e mai multă diversitate, e mai frumos.”



Gata cu joaca! Urcuşul se tot înteţeşte şi ne împresoară primele pete de zăpadă. Nu că nu ne-am fi aşteptat...
Sincer, bucăţile alea îngheţate nu-mi plac deloc! La polul opus se află zăpada moale, de nu ştii cât şi când te duci în jos la fiecare pas. Încerci să le ocoleşti, urci şi cobori pante care nu erau în program; da’ la un moment dat ţi se înfundă – şi la propriu, şi la figurat: n-ai încotro şi treci prin ele.
Însă nimic nu ne împiedică să facem două, trei, nouă popasuri ca să ne hodinim fotografiind mereu surprinzătoarele firicele de natură.








Fiindcă-s mici, jnepenii ne îngăduie panorama Bucegilor cu a lor Coştila şi a Leaotei.
Mici-mici de înălţime, însă excelenţi când vine vorba de sprijin/agăţare. Bine clădiţi verzuii!
Cu această ocazie, îi iert că m-au capsat pe ici, pe colo. ☺

De câte ori mi s-a ivit ocazia, v-am pus la curent despre cât de sigură mă simt eu în
4 X 4
.
Mi-am pus şi astăzi în funcţiune rotiţele.



Ei bine, o aprob din tot sufletul pe Cornelia: pe partea asta de Iezer-Păpuşa n-ai cum să te plictiseşti! E munte cu de toate: pădure, jnepeni, stâncă, verde infinit şi priveliştile munţilor învecinaţi. OK, singurul minus poate e Craiul, care nu ne apare (deocamdată) cu toată-i măreţia, sau Făgăraşii. Că eu n-am văzut de vizavi - de pe drumul către Păpuşa de Iezer - mai nimic din astea e o altă treabă. A condiţiilor atmosferice.

Revenind la traseul de azi, mai bine că e mai puţin umblat, sălbăticia are toate şansele să trăiască, în tihna ei.



Notă pentru ce urmează: Fotografiile din prima parte, cea cu panoramele, redau ceea ce era în spatele nostru, iar următoarele, cu „moţul” şi toate vârfuleţele vecine - în faţa noastră, în sensul de mers (şi puţin lateral).

Bucegii înzăpeziţi

Leaota


Bucegi în stânga, Leaota în dreapta

Zoom pe Bucegi (Craiul „răsare” timid, în faţa lor)

Zoom pe Leaota


Vom depăşi în altitudine „moţul” acela!



 
„Remember Retezat”




Albastru la albastru trage








N-am scăpat de zăpadă! ☺




Pe creste bate ceva vânt – nu-i d’ăla rece, să te stoarcă!








Piatra Craiului

Din plan îndepărtat în plan apropiat: Bucegii (stânga), Leaota (dreapta), apoi Piatra Craiului (stânga) şi Iezer (traseul spre Păpuşa); cel mai aproape e drumul nostru, spre Lacul Iezer – cam în mijlocul imaginii, locul din care am pornit azi

Un alt unghi la imaginea de mai sus


Măria Sa Craiul, în toată… vizibilitatea


Refugiul Iezer şi Crucea Ateneului

Refugiul turistic este situat pe malul Lacului Iezer, la 2165 m altitudine (foto dreapta, jos).
Este un adăpost din piatră, bine izolat; poate găzdui 30 de persoane.



Şşşşşşedinţă foto


„Avertismentul” de pe traseu; lemnele sunt pentru soba din interior


Crucea Ateneului din Voineşti, pentru care-ţi suceşti gâtul în suuus, este plasată la 2279 de metri. A fost ridicată în memoria eroilor căzuți în luptele din toamna lui 1916, în Primul Război Mondial (foto mijloc; cel din dreapta este un indicator – daţi un zoom, pentru clarificări).


☺ Dacă alegeţi să urcaţi la Cruce, puteţi reveni la Cabana Voina pe bandă roşie, pe Culmea Văcărea (2067 m); cu totul, traseul de la Lacul Iezer până jos în această variantă durează 5-6 ore.


LACUL IEZER

☺ Este un lac glaciar, situat (în Căldarea Iezerului) la 2135 m altitudine, sub Vârful Iezerul Mare (2462 m).
De cealaltă parte a Munţilor Iezer-Păpuşa se găsesc încă două lacuri glaciare, mai mici - Lacurile Boarcăş, sub Vârful Roşu, cel mai înalt din masiv (2469 m).


„Băltoaca” pentru care am venit



Lacul Iezer vara (sursa foto: wikimapia)


☺ Primul Lac Iezer care mi-a (ră)sărit în cale în România a fost cel din Munţii Rodnei, tot un lac glaciar.
Lacul Iezer de Maramu’ este special - are forma hărţii României; se află la jumătatea distanţei dintre Borşa şi Vârful Pietrosul Rodnei.
V-am povestit AICI despre celelalte ochiuri de apă din România ce poartă denumirea Iezer.

!!! ATENŢIE !!! Traseul Cabana Voina – Lacul Iezer prin Valea Jepilor este INTERZIS iarna (pentru evitarea avalanşelor).


TRASEUL DE COBORÂRE... ÎN URCARE

De la Lacul Iezer nu există cale directă de întoarcere la Cabana Voina. Revii la Refugiul Iezer, apoi ceva mai jos, după care te apuci să cauţi crucea albastră (Doamne, fereşte de cea Roşie! ☺).
O să o dibuieşti sus de tot.
Nu, nu greşeşti că o iei la deal! Ca să cobori, întâi tre’ să escaladezi binişor nişte stâncăraie. Nu mult, vreo 15 minute – diferenţa de altitudine se resimte!
După aceea, nimic mai simplu: pe derdeluş, la valeeee!








Să ne uităm (la ce lăsăm) în urmă...







Nori, Bucegi, Piatra Craiului cu Şaua Funduri. Iezerul de vizavi şi... noi







Câinele care ne-a însoţit, de sus, până aproape de Cabana Voina



Iar de aici încolo chiar e numai „la vale”, cu unghiuri de înclinaţie care-ţi pun la treabă genunchii.
Păşeşti pe Piciorul Iezerului Mare.




Ce diferenţă! – nu numai de vreme. Tonele de zăpadă de acum trei săptămâni s-au topit de-a binelea. Ia priviţi câta-i nămeţii pe 26 martie!

Vârful Păpuşa (2393 m) e cel mai înzăpezit – în dreapta lui e traseul pe care l-am parcurs în 26 martie


Muntele (meu) Mov

Tocmai mă plângeam că n-am admirat anul ăsta un „câmp” întreg de brânduşe, ci doar bucheţele răzleţe.
Iar muntele m-a... recompensat înzecit, cu pante şi poieniţe încărcate de mov.
Pe unde să calci să nu le atingi?















Bine aţi venit în Elveţia!






Cam atâta-i pân’ la Voina ☺



Panorame





Bine aleasă „varianta vară” de dimineaţă şi „varianta iarnă” după-amiază – invers, ar fi fost prea abrupt (obositor) şi monoton la urcare pe dincolo şi prea cu zăpadă şi gheaţă mai jos, la întoarcere.

Cornelia şi Mihai rememorează o tură recentă – când au ieşit din pădure (ultima porţiune înainte de drumul forestier şi Cabana Voina), iar înaintarea le-a fost zădărnicită de zidurile de zăpadă, pe care nimeni nu se încumetase să le găureasc – numai ei ştiu cum au urcat şi, mai ales, coborât pe înclinările astea, cu tot cu gheaţă în cantităţi industriale!

Creasta Craiului-i mai spectaculoasă de vizavi, din traseul spre Păpuşa. Da’ nici de aici nu-i de lepădat.


SURSE DE APĂ
La râul de pe traseul de urcare (punct/bulină albastră), eventual la Lacul Iezer; pe traseul de iarnă (cruce albastră) nu am întâlnit.


INDICATOARE. Altitudini, durată (în condiţii de semi-iarnă; cu pauze)

Punct albastru: Loc parcare maşină (~1000 m altitudine) – ieşire din pădure / Jepi 3 ore
Jepi – Lacul Iezer (2135 m) 2 ore şi 15 minute

Cruce albastră: Lacul Iezer – Loc parcare maşină aproximativ 3 ore şi 30 minute
*Cu pauze lungi şi dese cauzate de brânduşe

TOTAL: aproximativ 9 ore şi jumătate (cu mici pauze)


Durate traseu vara (marcaje oficiale)

☺ Cabana Voina – Lacul Iezer 4 ore şi 30 de minute – 5 ore
☺ Lacul Iezer – Cabana Voina 4 ore (poteca de iarnă)
☺ Lacul Iezer – Cabana Voina 3 ore (poteca de vară)



Poate vă interesează: Semnalul la telefonul mobil/Internet, indiferent de reţea, nu prea există în Munţii Iezer-Păpuşa, de pe la Cabana Voina încolo. Dacă aveţi noroc, semnalul va apărea undeva în creierii munţilor. Dar va dispărea la fel de repede. ☺
Sincer, ce nevoie aveţi de conexiunea conexiunilor când aveţi în jur peisaje de peisaje, minunăţii de minunăţii? Ajunge aia din oraş, neîntrerupta conexiune! Zic.


Ţeapa de la Târgovişte

Ştiam, încă de acasă, că ultimul tren din Titu (unde locuiesc Mihai şi Cornelia) spre Bucureşti e la ora 8 (20) fără ceva. Şansele de a prinde cursa erau minime. Nu că n-aş fi plecat din Bucureşti fix cu noaptea în cap...!
Speranţa mi-o puneam în ceea ce am găsit pe site-ul unei companii de transport auto (microbuze), pe ruta Târgovişte-Bucureşti: ultima maşină la 23.30.
Şi ajungem noi la autogara din zona aceea ciudăţică (cel puţin noaptea, pe la 22.00). Îl trezim din amorţeală pe un nene, care ne informează cu lehamite că „maşina aia n-a circulat niciodată” – cea din creierii nopţii. Nu ne mai obosim să repetăm a doua sau a treia oară întrebarea „De ce e trecută pe site?”, că omu’ e clar că n-avea chef de vorbă, de clienţi, de minima politeţe. Abia a catadicsit să ne aprobe întrebarea/răspuns „Mai circulă ceva spre Bucureşti la ora asta, o altă maşină, tren? Nu?”.
Prostia mea că n-am sunat înainte! Măcar acum ştiu şi vă spun şi vouă: ultima cursă de microbuz Bucureşti – Târgovişte e la ora 20.30.

Astfel că Mihai şi Cornelia au realizat un mic-mare ocol ca să mă abandoneze în Capitala dragă. Mulţumesc!!!
Cu ocazia de faţă, sor-mea s-a ales cu o scurtă vizită. După care a urmat vizita mea în taxi – am intrat în casă pe la 12 şi ceva – în total, 19 ore de hoinăreală.


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de „Poveştile mele”, Mihai şi Cornelia.


Ture (plimbări) de iarnă/cu zăpadă în sezonul 2015/2016:

Prima tura (pe zapada) in Baiului – 12 decembrie
In sfarsit, la Malaiesti! Iarna. De Revelion – 31 decembrie-2 ianuarie
Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

9 comentarii:

  1. Paste fericit si luminat!
    Si cat mai multe excursii frumoase!
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult... pentru ambele urări!
      Un Paşte fericit şi ţie, alături de toţi cei dragi!
      Cu drag,
      Ioana

      Ștergere
  2. Frumos traseu......si fotografii si mai frumoase! Pai, la cat mai multe excursii d-astea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumim! Excursii din astea am tot postat pe blog :) ... şi urmează altele!
      Ioana

      Ștergere
  3. Un peisaj minunat ai realizat prin capturi. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. Un peisaj minunat ai realizat prin capturi. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E doar "vina" naturii că ne-a lăsat, cu generozitate, să intrăm în casa ei!
      Ioana

      Ștergere
  5. ti-am citit pe nerasuflate articolul! de mult imi fac curaj sa abordez si eu traseul asta - sper sa reusesc in 2017 :) La cat mai multe ture frumoase iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc!
      Muntele te aşteaptă oricând!
      Cărări cu soare să ai!
      Ioana

      Ștergere