Traseu:
*Pasul Gutâi – Poiana Boului – Creasta
Cocoşului şi retur
Data: 20 iulie 2015 (Concediu 2015)
Cazare: în Borşa
După cucerirea Pietrosului Rodnei, colegii de drumeţii au vrut o pauză; eu (şi,
obligat-forţat, colegul de apartament ☺) nu vreau să mă potolesc.
Dacă sâmbătă am
revăzut Cascada Cailor şi am privit de aproape Lacul Ştiol, iar duminică
am ajuns sus de tot, pe Pietrosul
Rodnei, şi luni 20 iulie era cazul să ne ocupăm cu ceva, eventual tot
montan. ☺
Aşa că seara, după ce ne-am odihnit picioarele la
masă, am demarat căutările, sub motto-ul
„ce să facem mâine – obiective turistice Maramureş”.
Primele apar
Mocăniţa,
Săpânţa, Bârsana. Le ştiu, le-am văzut şi, în plus, urmează să
ajungem, în grup, în zilele următoare la toate.
...şi dau peste Creasta
Cocoşului. Mă străfulgeră un gând-amintire: Facebook-ul lui Mircea. M-a înnebunit Mircea, în anul nostru de
prietenie virtuală, cu postările lui din locul ăsta. Dacă tot suntem în zonă,
nu e cazul să văd şi eu cu ochii mei de unde tot entuziasmul stârnit de Creasta
Cocoşului? Ce-o fi atât de special de merge omul întruna?!
Vine dimineaţa, iar gândurile mari de cu seară se
topesc. Nu de la căldură...
Prognoza meteo ne prescrie odihnă la domiciliu.
80-90% şanse de ploaie,
în medie. Pe unele site-uri se depăşesc 90 de procente.
De când cu Zaplaz-ul
Pietrei Craiului, nu mai cred aşa mult în meteo. Acum nu tună, nu
fulgeră, insist să plecăm la drum şi să vedem ce se mai întâmplă.
Uite, aşa, pentru că mă încred totuşi puţintel în
prognoza meteo, nu îmi torn
echipamentul montan, cu excepţia ghetelor (oricum, e un trasu uşor).
Creasta Cocoşului şi păstrăvăria pe care ne-au tot
lăudat-o colegii alcătuiesc Planul A, cu acele multe semne de întrebare legate
de ploaie. Dacă nu, Planul B înseamnă Mănăstirea Bârsana şi păstrăvăria.
La mâncare, înainte!
Până la începutul traseului către Creasta
Cocoşului avem de străbătut, cu maşina, 100 de kilometri din Borşa.
Ce facem azi?
Doina şi Mircea au plecat la Cascada Cailor, Mari
şi Mihai la cumpărături, mie îmi arde în continuare de munte - a treia zi
consecutiv!
Gelu, Marga, Adi şi Andrei se învârt pe lângă cort, în timp ce Mariana şi Fane au în plan o
vizită pe la rude.
***
La 60 de kilometri de Borşa, în comuna Bârsana,
care adăposteşte superba Mănăstire Bârsana – despre care promit
să vă povestesc în altă ocazie – , plouă uşurel. Strâmb din nas, cobor din
maşină, dar cu gândul la Creasta Cocoşului... Să mergem aşa, până acolo, poate
s-or potoli vitregiile naturii?
Hai! Hai pân’ la Mănăstire întâi!
Creasta
Cocoşului se întrezăreşte de pe drumul naţional. Ce departe e!
Fereşti – Giuleşti ☺ – Hărniceşti – Deseşti – Mara,
apoi 10 kilometri asfaltaţi prin pădure.
Din Pasul Gutâi, începem să străbatem poteca sub
cer înnorat. Nu e niciun semnal de ploaie. E aproape ora 15.00. Dacă ajungeam
mai devreme, pe la 12-13, erau cele mai mari şanse să fi plouat şi să fi făcut
cale-ntoarsă.
La puţin timp după ce ne-am hotărât să pornim
către Creastă, soarele albăstreşte cerul şi loveşte din ce în ce mai tare.
(În ăst timp, în Borşa, colegii noştri aveau parte
de furtună în toată regula!)
Descriere traseu Pasul Gutâi – Creasta Cocoşului
L-am bombardat pe Mircea cu telefoanele. Asta
fiindcă: una la mână – marcajele sunt ca şi inexistente, iar (doi la mână) bifurcaţiile
se ţin lanţ.
Ca să nu mai spun că jos, la Pasul Gutâi, pe hartă
e desenat marcajul cruce roşie. Când, de fapt, dacă te sui
douăj’ de paşi în sus, în pădure, pân’ la primu’ pom, e clar marcaj bandă roşie!
Pentru cine vine prima dată în zonă, e zăpăceală de vis!
Acuma, na!, s-a inventat GPS-ul cel inteligent şi
te poţi cufunda cu ochii în ecran, în loc să simţi verdele din jur şi pământul de sub picioare – poate te şi
împiedici de un bolovănaş...! ☺
Aşadar, descrierea de traseu promisă:
Se intră în pădure. ☺
Se face dreapta după releu, se ţine poteca largă
până într-o poieniţă; mai departe, se coboară într-o poiană largă (Poiana Boului),
de unde zâmbeşte, de departe, Creasta
Cocoşului.
Aici veţi întâlni un şant-„barieră”, pentru a
bloca accesul autoturismelor.
Nu vă
impacientaţi, nu (mai) scrie nimic pe indicatoare...! ☺
Se trece un gard şi se iese într-un drum forestier
mai larg.
Mergeţi pe partea dreaptă a drumului forestier,
ajungeţi la un izvor; la o nouă,
bifurcaţie de drumuri şi indicatoare, se ţine din nou dreapta.
Mai e mult
până departe?
Veţi găsi şi un alt marcaj turistic.
După urcarea dealului, apar pentru prima oară date
cu durata traseului - marcaj clar bandă roşie.
Suntem la 1200 m altitudine. De aici începe
adevăratul traseu. „Balustrada” de lemn ne înlesneşte urcuşul.
Urmează încă o pantă ceva mai înclinată, după intrarea
în jnepeniş.
Şi gata! Iată-ne, în sfârşit, pe Creasta Cocoşului!
Nici n-au trecut 30 de minute de la începutul
urcuşului mai abrupt.
☺ Pe tot drumul nu am întâlnit niciun turist
(ploaia a fost sperietoare!), cu excepţia unui cuplu de străini, la urcare.
☺ Traseul nu prezintă
dificultăţi şi poate fi parcurs de oricine are poftă de umblat prin
natură două + două ore – incluzând pauza de la Creastă.
Mai jos găsiţi
harta GPS a traseului către Creasta
Cocoşului.
Singuri pe Creasta Cocoşului. Şi soare!
Puteţi merge pe lângă creastă, până te termină
cărăruia. După care... fiecare pe propria răspundere.
Avem o panoramă excepţională asupra unei bucăţi de Maramureş.
Măreţie de
creastă!
Atenţie, se filmează!
Privelişti din Creastă
La
revedere! Ne vedem în iarnă!
☺ La întoarcerea către maşină, ne-am oprit zece
minute, ca la barieră, în aşteptarea trecerii oilor. Nu de alta, da’ n-aveam
poftă să mă mănânce un câine de
stână.
Atenţie! Intră semnal de Ucraina!!!
În
cazul în care e musai să daţi un telefon ori să postaţi o fotografie de la
Creasta Cocoşului, verificaţi-vă telefonul înainte! S-ar putea să aveţi
surpriza să intre automat semnal de telefonie din Ucraina.
Iar
tarifele din această ţară sunt usturătoare.
Date tehnice Rezervaţia Naturală Creasta Cocoşului şi
Creasta Cocoşului
☺ Rezervaţia Naturală Creasta Cocoşului,
înfiinţată în 1954, este situată în nord-vestul Munților
Gutâi (parte componentă a Carpaţilor Orientali). Include Rezervațiile naturale Creasta Cocoșului și
Lacul Morărenilor.
Rezervaţia
se află la 35 de kilometri de Baia Mare.
În zonă sunt numeroase trasee pentru bicicletă.
☺ Creasta Cocoșului reprezintă unul dintre
simbolurile Maramureşului.
☺ Reprezintă o grupare de stânci ascuţite, ce au luat o formă
crenelată inedită.
Se
întinde pe o lungime de 200 de metri şi s-a format în urma unor erupţii vulcanice explozive.
☺
Pe Creasta Cocoşului se poate practica escalada;
de asemenea, locul este preferat de parapantişti.
SURSE de APĂ pe traseul Pasul Gutâi –
Creasta Cocoşului
Se trece pe lângă un râu, de unde vă puteţi aproviziona,
în caz de nevoie.
Vrei să mergi şi tu la Creasta Cocoşului din Maramureş?
Un
autoturism este esenţial.
În ruta aleasă de noi, principalul
punct de reper, pe DN 18 (Baia Mare
– Sighetu Marmaţiei), este Hanul Pintea
Viteazul. În imediata lui apropiere găsiţi un indicator turistic cu Pasul
Gutâi – de la care pleacă traseul marcat
spre Creasta Cocoşului.
Alte căi de acces la Creasta Cocoşului:
☺ Din Cavnic, pe la fosta cabană minieră
și Poiana Mlejnița – marcaj triunghi
roșu
☺ Din satul Mara, pe Valea Hopșia –
marcaj cruce albastră
☺ Din satul Breb, pe la Tăul Morărenilor –
marcaj cruce roșie.
La
final, vă recomand o oprire la Păstrăvăria
Alex din satul Mara, la 10 kilometri de Pasul Gutâi, înspre Borşa.
Natură
la discreţie, port tradiţional, servire ireproşabilă, mâncare pentru toate
gusturile (buuuuuunăăăă!!!).
Şi
o cascadă artificială.
INDICATOR. Altitudini, durată (oficiale)
☺ Bandă roşie: Paul Gutâi - Hanul Pintea Viteazul (~1000 m) – Poiana Boului – Creasta Cocoşului (1450 m în cel mai înalt punct) 2 ore şi jumătate - 3 ore
Nu ştiu de unde sunt
scoşi timpii ăştia – la noi a fost pas de plimbare plus pauzele de la
bifurcaţii pentru indicaţii de la Mircea şi am ajuns în nici două ore.
☺ La Creasta Cocoşului se mai
poate ajunge pornind de la Complexul
Turistic Şuior şi din Breb.
☺ Alte trasee în Munţii Gutâi găsiţi AICI.
Din CONCEDIUL 2015 aţi mai putut citi:
superb! peisaj mirific... Pe asa un traseu m-as incumeta ☺ dar nu pe vreme de ploaie. Asta este ceea ce va deosebeste de excursionistii obisnuiti! Nu va este teama nici de ploaie, nici de ceata si nici de zapada! Superb! Superb! Superb!
RăspundețiȘtergereDacă ploua nu plecam nici noi la drum. Am avut atâta noroc de seninul ăsta, imediat după ploaie...!
ȘtergereEste un traseu atât de uşor (pe orice fel de vreme), care îţi permite să admiri natura în voie - iar faptul că am fost singuri a sporit farmecul.
Când am auzit că în Borşa, la cazare, la 100 km de noi, furtuna îşi făcea de cap, ne-am zis întruna „ce bine că am plecat!".
Îţi doresc din suflet să ajungi la Creasta Cocoşului - de fapt, orice loc din Maramureş şi Apuseni este super-special!
Ioana
ce frumos..splendid nici nu am cuvinte.Si eu as vrea sa fac un astfel de traseu dar nu prea am curaj.http://vyoleta-vyo.blogspot.ro
RăspundețiȘtergereDe ce să nu ai curaj?! Este un traseu uşor, mai mult de plimbare, abia în ultima parte e un pic-pic solicitant.
ȘtergereIoana
of...ce pacat ca m-am inbolnavit de inima , tare doream sa merg pe munti , asa cum o faceam in tinerete ...prieteni ,profitati de tinerete, mergeti pe cararile descrise de prietenii nostri ,nu imbatraniti degeaba !...drum bun !
RăspundețiȘtergereÎmi pare rău de afecţiunea de care suferiţi...!
RăspundețiȘtergereDrumul până la Creasta Cocoşului este relativ uşor, o plimbare prin natură, aşa că, dacă ajungeţi prin zonă, nu-i bai dacă faceţi nişte ore în plus până sus - aşa cum spuneaţi şi dumneavoastră, merită!
Ioana
Minunat! Mulțumesc!
RăspundețiȘtergereMulţumesc şi eu!!!
ȘtergereIoana