luni, 21 septembrie 2015

Maramures: Toata Creasta Cocosului la dispozitie!




Traseu:
*Pasul Gutâi – Poiana Boului – Creasta Cocoşului şi retur

Data: 20 iulie 2015 (Concediu 2015)
Cazare: în Borşa

După cucerirea Pietrosului Rodnei, colegii de drumeţii au vrut o pauză; eu (şi, obligat-forţat, colegul de apartament ☺) nu vreau să mă potolesc.


Dacă sâmbătă am revăzut Cascada Cailor şi am privit de aproape Lacul Ştiol, iar duminică am ajuns sus de tot, pe Pietrosul Rodnei, şi luni 20 iulie era cazul să ne ocupăm cu ceva, eventual tot montan. ☺

Aşa că seara, după ce ne-am odihnit picioarele la masă, am demarat căutările, sub motto-ul „ce să facem mâine – obiective turistice Maramureş”.
Primele apar Mocăniţa, Săpânţa, Bârsana. Le ştiu, le-am văzut şi, în plus, urmează să ajungem, în grup, în zilele următoare la toate.

...şi dau peste Creasta Cocoşului. Mă străfulgeră un gând-amintire: Facebook-ul lui Mircea. M-a înnebunit Mircea, în anul nostru de prietenie virtuală, cu postările lui din locul ăsta. Dacă tot suntem în zonă, nu e cazul să văd şi eu cu ochii mei de unde tot entuziasmul stârnit de Creasta Cocoşului? Ce-o fi atât de special de merge omul întruna?!

Vine dimineaţa, iar gândurile mari de cu seară se topesc. Nu de la căldură...
Prognoza meteo ne prescrie odihnă la domiciliu. 80-90% şanse de ploaie, în medie. Pe unele site-uri se depăşesc 90 de procente.
De când cu Zaplaz-ul Pietrei Craiului, nu mai cred aşa mult în meteo. Acum nu tună, nu fulgeră, insist să plecăm la drum şi să vedem ce se mai întâmplă.
Uite, aşa, pentru că mă încred totuşi puţintel în prognoza meteo, nu îmi torn echipamentul montan, cu excepţia ghetelor (oricum, e un trasu uşor).
Creasta Cocoşului şi păstrăvăria pe care ne-au tot lăudat-o colegii alcătuiesc Planul A, cu acele multe semne de întrebare legate de ploaie. Dacă nu, Planul B înseamnă Mănăstirea Bârsana şi păstrăvăria.
La mâncare, înainte!

Până la începutul traseului către Creasta Cocoşului avem de străbătut, cu maşina, 100 de kilometri din Borşa.

Ce facem azi?

Doina şi Mircea au plecat la Cascada Cailor, Mari şi Mihai la cumpărături, mie îmi arde în continuare de munte - a treia zi consecutiv!
Gelu, Marga, Adi şi Andrei se învârt pe lângă cort, în timp ce Mariana şi Fane au în plan o vizită pe la rude.

***

La 60 de kilometri de Borşa, în comuna Bârsana, care adăposteşte superba Mănăstire Bârsana – despre care promit să vă povestesc în altă ocazie – , plouă uşurel. Strâmb din nas, cobor din maşină, dar cu gândul la Creasta Cocoşului... Să mergem aşa, până acolo, poate s-or potoli vitregiile naturii?

Hai! Hai pân’ la Mănăstire întâi!



Creasta Cocoşului se întrezăreşte de pe drumul naţional. Ce departe e!

Fereşti – Giuleşti ☺ – Hărniceşti – Deseşti – Mara, apoi 10 kilometri asfaltaţi prin pădure.

Din Pasul Gutâi, începem să străbatem poteca sub cer înnorat. Nu e niciun semnal de ploaie. E aproape ora 15.00. Dacă ajungeam mai devreme, pe la 12-13, erau cele mai mari şanse să fi plouat şi să fi făcut cale-ntoarsă.
La puţin timp după ce ne-am hotărât să pornim către Creastă, soarele albăstreşte cerul şi loveşte din ce în ce mai tare.
(În ăst timp, în Borşa, colegii noştri aveau parte de furtună în toată regula!)


Descriere traseu Pasul Gutâi – Creasta Cocoşului

L-am bombardat pe Mircea cu telefoanele. Asta fiindcă: una la mână – marcajele sunt ca şi inexistente, iar (doi la mână) bifurcaţiile se ţin lanţ.
Ca să nu mai spun că jos, la Pasul Gutâi, pe hartă e desenat marcajul cruce roşie. Când, de fapt, dacă te sui douăj’ de paşi în sus, în pădure, pân’ la primu’ pom, e clar marcaj bandă roşie!
Pentru cine vine prima dată în zonă, e zăpăceală de vis!
Acuma, na!, s-a inventat GPS-ul cel inteligent şi te poţi cufunda cu ochii în ecran, în loc să simţi verdele din jur şi pământul de sub picioare – poate te şi împiedici de un bolovănaş...! ☺



Aşadar, descrierea de traseu promisă:
Se intră în pădure. ☺
Se face dreapta după releu, se ţine poteca largă până într-o poieniţă; mai departe, se coboară într-o poiană largă (Poiana Boului), de unde zâmbeşte, de departe, Creasta Cocoşului.
Aici veţi întâlni un şant-„barieră”, pentru a bloca accesul autoturismelor.


Nu vă impacientaţi, nu (mai) scrie nimic pe indicatoare...! ☺


Se trece un gard şi se iese într-un drum forestier mai larg.

Mergeţi pe partea dreaptă a drumului forestier, ajungeţi la un izvor; la o nouă, bifurcaţie de drumuri şi indicatoare, se ţine din nou dreapta.


 
Mai e mult până departe?



 
Veţi găsi şi un alt marcaj turistic.








După urcarea dealului, apar pentru prima oară date cu durata traseului - marcaj clar bandă roşie.



Suntem la 1200 m altitudine. De aici începe adevăratul traseu. „Balustrada” de lemn ne înlesneşte urcuşul.


 

Urmează încă o pantă ceva mai înclinată, după intrarea în jnepeniş.


 
Şi gata! Iată-ne, în sfârşit, pe Creasta Cocoşului!
Nici n-au trecut 30 de minute de la începutul urcuşului mai abrupt.



☺ Pe tot drumul nu am întâlnit niciun turist (ploaia a fost sperietoare!), cu excepţia unui cuplu de străini, la urcare.

Traseul nu prezintă dificultăţi şi poate fi parcurs de oricine are poftă de umblat prin natură două + două ore – incluzând pauza de la Creastă.


Mai jos găsiţi harta GPS a traseului către Creasta Cocoşului.



Singuri pe Creasta Cocoşului. Şi soare!

Puteţi merge pe lângă creastă, până te termină cărăruia. După care... fiecare pe propria răspundere.

 
Avem o panoramă excepţională asupra unei bucăţi de Maramureş.


 

Măreţie de creastă!



 

Atenţie, se filmează!










 Privelişti din Creastă










La revedere! Ne vedem în iarnă!




 
☺ La întoarcerea către maşină, ne-am oprit zece minute, ca la barieră, în aşteptarea trecerii oilor. Nu de alta, da’ n-aveam poftă să mă mănânce un câine de stână.


Atenţie! Intră semnal de Ucraina!!!

În cazul în care e musai să daţi un telefon ori să postaţi o fotografie de la Creasta Cocoşului, verificaţi-vă telefonul înainte! S-ar putea să aveţi surpriza să intre automat semnal de telefonie din Ucraina.
Iar tarifele din această ţară sunt usturătoare.


Date tehnice Rezervaţia Naturală Creasta Cocoşului şi  Creasta Cocoşului

Rezervaţia Naturală Creasta Cocoşului, înfiinţată în 1954, este situată în nord-vestul Munților Gutâi (parte componentă a Carpaţilor Orientali). Include Rezervațiile naturale Creasta Cocoșului și Lacul Morărenilor.
Rezervaţia se află la 35 de kilometri de Baia Mare.
În zonă sunt numeroase trasee pentru bicicletă.

Creasta Cocoșului reprezintă unul dintre simbolurile Maramureşului.
☺ Reprezintă o grupare de stânci ascuţite, ce au luat o formă crenelată inedită.
Se întinde pe o lungime de 200 de metri şi s-a format în urma unor erupţii vulcanice explozive.

☺ Pe Creasta Cocoşului se poate practica escalada; de asemenea, locul este preferat de parapantişti.


SURSE de APĂ pe traseul Pasul Gutâi – Creasta Cocoşului

Se trece pe lângă un râu, de unde vă puteţi aproviziona, în caz de nevoie.


Vrei să mergi şi tu la Creasta Cocoşului din Maramureş?

Un autoturism este esenţial.
În ruta aleasă de noi, principalul punct de reper, pe DN 18 (Baia Mare – Sighetu Marmaţiei), este Hanul Pintea Viteazul. În imediata lui apropiere găsiţi un indicator turistic cu Pasul Gutâi – de la care pleacă traseul marcat spre Creasta Cocoşului.



Alte căi de acces la Creasta Cocoşului:
Din Cavnic, pe la fosta cabană minieră și Poiana Mlejnița – marcaj triunghi roșu
Din satul Mara, pe Valea Hopșia – marcaj cruce albastră
Din satul Breb, pe la Tăul Morărenilor – marcaj cruce roșie.


La final, vă recomand o oprire la Păstrăvăria Alex din satul Mara, la 10 kilometri de Pasul Gutâi, înspre Borşa.
Natură la discreţie, port tradiţional, servire ireproşabilă, mâncare pentru toate gusturile (buuuuuunăăăă!!!).
Şi o cascadă artificială.

 

INDICATOR. Altitudini, durată (oficiale)

Bandă roşie: Paul Gutâi - Hanul Pintea Viteazul (~1000 m) – Poiana Boului – Creasta Cocoşului (1450 m în cel mai înalt punct) 2 ore şi jumătate - 3 ore
Nu ştiu de unde sunt scoşi timpii ăştia – la noi a fost pas de plimbare plus pauzele de la bifurcaţii pentru indicaţii de la Mircea şi am ajuns în nici două ore.

☺ La Creasta Cocoşului se mai poate ajunge pornind de la Complexul Turistic Şuior şi din Breb.

☺ Alte trasee în Munţii Gutâi găsiţi AICI.


Din CONCEDIUL 2015 aţi mai putut citi:




Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

8 comentarii:

  1. superb! peisaj mirific... Pe asa un traseu m-as incumeta ☺ dar nu pe vreme de ploaie. Asta este ceea ce va deosebeste de excursionistii obisnuiti! Nu va este teama nici de ploaie, nici de ceata si nici de zapada! Superb! Superb! Superb!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă ploua nu plecam nici noi la drum. Am avut atâta noroc de seninul ăsta, imediat după ploaie...!
      Este un traseu atât de uşor (pe orice fel de vreme), care îţi permite să admiri natura în voie - iar faptul că am fost singuri a sporit farmecul.
      Când am auzit că în Borşa, la cazare, la 100 km de noi, furtuna îşi făcea de cap, ne-am zis întruna „ce bine că am plecat!".
      Îţi doresc din suflet să ajungi la Creasta Cocoşului - de fapt, orice loc din Maramureş şi Apuseni este super-special!
      Ioana

      Ștergere
  2. ce frumos..splendid nici nu am cuvinte.Si eu as vrea sa fac un astfel de traseu dar nu prea am curaj.http://vyoleta-vyo.blogspot.ro

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce să nu ai curaj?! Este un traseu uşor, mai mult de plimbare, abia în ultima parte e un pic-pic solicitant.
      Ioana

      Ștergere
  3. of...ce pacat ca m-am inbolnavit de inima , tare doream sa merg pe munti , asa cum o faceam in tinerete ...prieteni ,profitati de tinerete, mergeti pe cararile descrise de prietenii nostri ,nu imbatraniti degeaba !...drum bun !

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmi pare rău de afecţiunea de care suferiţi...!
    Drumul până la Creasta Cocoşului este relativ uşor, o plimbare prin natură, aşa că, dacă ajungeţi prin zonă, nu-i bai dacă faceţi nişte ore în plus până sus - aşa cum spuneaţi şi dumneavoastră, merită!
    Ioana

    RăspundețiȘtergere