joi, 17 septembrie 2015

Infruntand natura in Fagaras - Varful Negoiu, Cascada Serbota si Cascada Saratii la dublu





Trasee:
*Porumbacu de Sus - Valea Râului Mare al Porumbacului - Cariera de marmură - Cabana Negoiu
*Cabana Negoiu - Cascada Şerbota şi retur
*Cabana Negoiu - Drumul Zmeilor - Valea Sărăţii - Cascada Sărăţii - Piatra Prânzului - Acul Cleopatrei/Şaua Cleopatrei - Vârful Negoiu
*Vârful Negoiu - Strunga Doamnei - Căldarea Călţunului - Strunga Ciobanului - Piatra Prânzului - Cabana Negoiu
*Cabana Negoiu - Cascada Sărăţii - Cabana Negoiu - Cascada Şerbota - Cariera de marmură - Porumbacu de Sus

Perioada: 11-13 septembrie 2015
Cazare: la Cabana Negoiu din Munţii Făgăraş (1546 m altitudine)


Ghinion... weekend-ul programat pentru tura în Făgăraş s-a nimerit la fix!
Fix prost – între weekend-ul splendid de munte 4-6 septembrie şi weekend-ul frumos 18-20 septembrie.

În 11-13 septembrie se anunţau ploi cu găleata, friiigggg.
Deja de joi în Bucureşti ziceai că-i sfârşit de noiembrie – vânt rece, puternic, şi ploaie bună spre seară.
Unde naiba plecăm?!


Însoţiţi de Marius şi Ovidiu, tocmai ne mai cumpărasem una-alta, pentru Ploaia cea Groaznică. Ajungem acasă eu şi Ion, sub gloanţe de apă, şi începem să ne chiombim unul la altul: „Mai plecăm?”.
Dăm din umeri, unul la altul.

„Uită-te la meteo! Şi pe site-ul celălalt! Şi pe alălalt! Şi pe accuweather! Şi pe meteoblue”. Şi pe Meteo cel Bun... ☺
Toate se aliaseră şi trecuseră în tabăra duşmană, cea a Ploii Veşnice de Weekend.
DE CE???
După mii de zile caniculare, ploaia cade fix când avem noi treabă! Şi după ce terminăm noi cu muntele (ce-o să facem pe vremea asta urâtă? o să zăcem în cabană, că d-aia am venit la munte?! uuuuffff!!!), Doamna Vreme îşi va scutura cojoacele şi va invita soarele la un dans prelungit. Uite-aşa, ca să ne facă în ciudă!!!

Mdaaaa... e clar... de ploaie nu scăpăm!
Vineri, până la Cabana Negoiu, nu ne-om mura de tot dacă străbatem pădurea printre Stropii Răi.
Da’ sâmbătă... OK, stăm întemniţaţi în cabană... vorbim de-ale noastre... Ca la Padina, cumva... că avem ce să vorbim! Acolo măcar am făcut un mini-traseu, am admirat ninsoarea de mijloc de aprilie. Aici, în Făgăraş, nu-i zvon de nea; iar pe bolovanii uzi cin’ să se încumete? Noi, la risc?
Ne-ne-ne...ne, io vreau la Negoiu!!!

Aşa... şi de ce, totuşi, pornim la drum dacă se anunţă condiţii jalnice de vreme???
Că mi-e dor de Alex, de Zorina şi Gabi, de Viorel, de Mari şi Mihai! Da, daaaaa... şi de domnul organizator Arpi!

Vineri dimineaţă ploua torenţial în Bucureşti – în loc să mănânc şi să strâng bine bagajele, 20 de minute, la 5 dimineaţa, scotoceam prin Internet. Poate-poate s-a schimbat ceva de acum nici cinci ore.
Şi apărea iar întrebarea, din două în două secunde: Merită să mai plecăm?
Ştiam că Ion dormea, acasă la el, şi nu mă puteam consulta cu el. Când ne-am întâlnit, l-am luat din prima:
„Plecăm?”
„Mmmmm... Nu ştiu... Plecăm?”

Întreabă-mă ca să te-ntreb!

Hai odată, la drum!

Cum o fi o fi!
Pe drum, facem inventarul: la Mediaş abia dă câteva picături uşoare, la Târgu Mureş e linişte şi pace de ploaie. Poate-poate... poate om avea noroc?!?


ZIUA 1 – Vineri 11 septembrie

În Porumbacu de Jos, locul de întâlnire a celor 11 drumeţi – 6 bucureşteni, un târgmureşean, un medieşean, doi arădeni şi-un braşovean – nu plouă teribil, aşa cum mă aşteptam.
E subţire, dar ploaie tot e; nu merge fără adăpostul unei pelerine, canadiene, ce are are fiecare.

În cele patru maşini, ne îndreptăm spre Porumbacu de Sus, apoi pe drumul forestier ce duce la poteca prin pădure spre Cabana Negoiu.

Toată lumea i-a zis „căsuţa din poveşti” – o viitoare pensiune, pe drumul din Porumbacu 
(Update: Între timp, locul a devenit celebru: e Castelul de lut din Valea Zânelor)



Noi am abandonat, pentru două nopţi, automobilele la Carieră. Maşina se poate lăsa şi mai sus - depinde de fiecare şofer şi maşină.
Cariera de marmură de la Porumbacu este a doua ca mărime din România.


Ne echipăm de ploaie, ridicăm de la pământ rucsacurile grele, desfacem beţele de trekking şi ne facem loc prin ploaie.

Cei 3+1 muschetari, gata de atac!


La distracţie, înainte!

 
Ba nu...! Să fim serioşi... ☺


Avem Râul Mare pe partea dreaptă. În drum, se trece pe lângă o microcentrală.


 
Vreo 20 de minute pantele prin pădure sunt abrupte. Noroiul mai alunecă sub picioare.




Istoria Cabanei Negoiu începe în anul 1881 - atunci a fost construită, de Societatea Carpatină Transilvăneană din Sibiu. Era una dintre primele cabane ale României.
Actuala cabană a fost inaugurată pe 10 mai 1963.

Măgăruşii de la cabană


Cascada Şerbota

Scăpăm de rucsacurile grele şi ne plimbăm, timp de vreo jumătate de oră, până la Cascada Şerbota.
Coborâm spre Porumbacu de Sus aproximativ 15 minute şi mergem pe poteca din stânga atunci când ne apare indicatorul de cascadă.





☺ Cascada Şerbota este considerată cea mai spectaculoasă cădere de apă din Munţii Făgăraş.
Ce ziceţi? Se vede doar jumătate din ea... offf, pozele nu pot reda wow-urile noastre şi par atât de seci, în comparaţie cu ceea ce se vede la faţa locului...


 
„O fi mai mare ca surata Cascada Cailor din Maramureş?” ne întrebăm.
N-are cum... eu ştiu că aceea este cea mai mare cădere de apă din România – aproximativ 90 de metri.
☺ Cascada Şerbota ajunge la 80 de metri înălţime, la un grad de înclinare de 65 de grade.

***

La masă, Zorina scoate la înaintare prăjiturile făcute de ea. Din aprilie, de la Padina, mi-era gândul la bunătăţile dulci ale ei! Mulţumim, Zorina, că ne faci mai dulci decât suntem!!! ☺


ZIUA 2 – Sâmbătă 12 septembrie



Maria şi Lucian tocmai au urcat din Porumbacu şi sunt gata de ascensiunea spre Vârful Negoiu.


 
Vremea ceţoasă, cu porţiuni de burniţă, îmi aduce aminte de drumeţia la Cabana şi Vârful Omu de pe 16 mai, cu zăpadă cât casa, cu ceaţă şi ploaie. Dar şi cu reuşita din final, de care eu una sunt mândră! Şi sunt sigură că şi Gabi, Doina, Adi şi Andreea. Şi Maya.
Condiţiile de atunci au fost mai aprige, azi ce ne poate opri?!


 
Pornim spectaculos, pe cele 15 podeţe de pe Drumul Zmeilor.








Din jnepeniş ni se deschide Valea Sărăţii (Căldarea Sărăţii) cu a sa Cascadă a Sărăţii, prinsă în ceaţă.




 
 
Am înnebunit muntele cu strigătele „Ioaaaanaaa!!! - Aleeexxxxx!!!”, „Ioaaaanaaa!!! - „Aleeexxxxx!!!”, „Aleeexxxxx!!! - Ioaaaanaaa!!!”. Ce contează că erau zeci de metri între noi sau, din cauza ceţii, nu ne zăream niciun fir de păr? Tocmai asta era ideea ☺ Trebuia să ne auzim; să nu pierdem legătura. ☺ Dar şi de la un metru se dezlănţuia sălbăticia din noi. ☺

 
E o joacă pe care am ţinut-o peste 10 ore... o joacă frumoasă, între doi prieteni care se întâlnesc o dată la patru luni.
Putem repeta experienţa de la Bucureşti la Târgu Mureş, la o oră stabilită. ☺ Sau spontan.☺

Momâia





„Dragostea pentru munte se clădeşte drumeţie cu drumeţie” - acesta este Viorel, omul care te cucereşte dintr-o privire!



Piatra Prânzului, la prânz. Suntem cam la jumătatea traseului spre Vârful Negoiu.




Înotând printre bolovani





Acul Cleopatrei



Mai departe…



Urmează un déjà vu creasta sudică Piatra Craiului, dar de dimensiuni super-reduse. Ca lungime şi ca dificultate. Doar un perete, nu foarte vertical, pe lângă cei câţiva zeci din Piatra Craiului de sud.




  
Cucerim ultima redută până la Victoria Finală, Vârful Negoiu, printre glumele lui Mihai şi Arpi, atent supravegheaţi de Mari. Viorel e cucerit de peisaj, pe care îl imortalizează, cadru cu cadru (fotografic).

Vârful Negoiu este al doilea din România ca înălţime – 2535 m, după Vârful Moldoveanu, tot în Munţii Făgăraş – 2544 m altitudine.
Vârful Negoiu este cunoscut drept polul instabilității atmosferice din ţara noastră.
Unii dintre colegii noştri au ajuns aici săptămâna trecută şi i-a cam luat vântul pe sus.
Noi am avut noroc (în astă privinţă) – aproape nicio adiere în ora petrecută sub panou.





Întoarcerea către Cabana Negoiu a fost o alternanţă coborâre-urcare.


Picul... cel mai pic de senin. A durat câteva secunde

Traseul prin Strunga Dracului, cea mai a dracu’ portiţă a Făgăraşului, este ÎNCHIS – se recomandă ocolirea prin Strunga Doamnei.



Pierduţi...









Pietrele sunt alunecoase de la ploaie şi burniţă – trebuie să calci atent, să te sprijini bine de stânca laterală, dacă există – să nu care cumva să îţi scape piciorul printre ele.



Întâlnim şi grohotiş... ca să fie tabloul complet!


Spre Strunga Doamnei

 


 

...şi Strunga Doamnei




 
Pietroaie şi oameni





Muntele ireal din poveste


 
Urcarea prin horn (prima parte din Strunga Ciobanului), pieptiş, pe pietre măricele, a fost cum a fost (fără material de sprijin)... dar coborârea... Uh, ce mai îmi place mie coborârea...!

 
Mari ne povesteşte că Strunga Ciobanului s-a deteriorat mult faţă de anul trecut – s-a feliat. Astfel, trecerea pe acolo a devenit şi mai anevoioasă, mai ales că lanţurile alunecă din cauza umezelii şi a noroiului împrumutat de la fiecare şi de la cei care au trecut înainte.

☺ Pe vreme umedă, dar nu numai, mănuşile (de preferinţă cele speciale, cu aderenţă) reprezintă o piesă importantă din echipament. Mănuşile vă ajută nu numai la prize, ci şi la stabilitatea pe cablurile umede şi pictate cu noroi.

Mulţumesc, Arpi, pentru ajutor!

 






Ce privelişti am pierdut de dimineaţă...!
 



E cazul să punem în funcţiune frontalele. Pe una dintre ele am uitat-o în cameră.
Cu hăurile de Drumul Zmeilor făcusem cunoştinţă de dimineaţă. Atunci râdeam în sinea mea de cablurile agăţate de stânci. Ce s-or fi chinuit să le agaţe acolo? Pentru ce şi pentru cine? Acum m-am ţinut de ele strrrrrânssss.
Nu văz pietrele pe care tre’ să cobor la vale, merg mai mult pe pipăite şi anticipate.

Ne-am mai întors cu lanternele, în grup, de pe creasta sudică a Pietrei Craiului, dar bucăţica de frontale s-a desfăşurat pe un drum forestier laaaarg.

Am luat un kil de apă la bord. În cabană, abia am extras parazăpezile (de fapt, acum pe post de para-noroaie) şi ghetele grele, după îndeplinirea Misiunii (im)posibile NEGOIU!


ZIUA 3 – Duminică 13 septembrie



În program: O nouă rundă de Cascada Sărăţii (sub Custura Sărăţii), pe soare.

Începem cu podeţele din Drumul Zmeilor, drum care pe mine m-a cam înspăimântat aseară.
„Pe aici am trecut ieri-noapte?!?” ne minunăm unii la alţii. „Cât am coborât!... Ce goluri în jos...!”.




 

A fost odată ca-n poveşti...


 
 




Împreună pe munte, în viaţă... Gabi şi Zorina, doi oameni minunaţi. Speciali. Un TOT inseparabil

 

Ghici ciupercă ce cabană-i cocoţată acolo?


 


 

 

 
 

Cascada Sărăţii

 



La nici cinci minute după şedinţa noastră foto, ceaţa apăsa valea, iar cascada se pierdea încet-încet...


 



De final






Cascasa Şerbota, întreagă. Nu putem să plecăm fără încă o vizită...

 

Căderi de apă, pe drumul forestier până la maşini.


 

La despărţire, am rămas cu amintirile şi cu... febra musculară.

 

Eu, Ion, Marius şi Ovidiu am prelungit şederea făgărăşeană cu o vizită-fulger la Mănăstirea Sâmbăta şi la o păstrăvărie din zonă.



Făgăraşii, altfel





Abia la ora 21.30 s-a produs plecarea definitivă spre Bucureşti.

Peripeţiile nu se opresc aici. ☺
Marius şi Ovidiu, aflaţi cu maşina lor în spatele nostru, observă că din dubiţa condusă de Ion curge un lichid.
Oprim la o benzinărie şi privim înmărmuriţi cum o parte dintre bagajele noastre se scaldă în ulei frigorific... Un coleg al lui Ion a uitat să închidă un robinet, recipientul s-a răsturnat pe serpentine şi din cauza gropilor... iar eu am spălat lucrurile de două ori... şi tot parcă sunt unsuroase...


CONDIŢIILE DE LA CABANA NEGOIU


Cabana Negoiu se află actualmente în proprietate privată.
Cu atât mai mult, grija şi respectul faţă de turişti ar trebui să fie la cote maxime.

Pe site se anunţă „încălzire cu lemne în sobe de teracotă”. Nu s-a sinchisit nimeni să pună de-un foc - deşi afară erau, noaptea, sub 5 grade şi deşi existau sobe în fiecare cameră. Deşi s-a anunţat că soseşte un grup numeros. Sacii de dormit să trăiască!
Pe oamenii de la Curmătura îi înţeleg, oarecum, în mijloc de iulie, că nu au alimentat cu lemne în soba din anexă.

Cele 140 de locuri din Cabana Negoiu sunt repartizate pe două etaje. Grupul sanitar se găseşte numai la parter, separat pentru femei şi bărbaţi. La WC-uri nu exista hârtie igienică în perioada în care am fost noi cazaţi.
Apa (rece) de la chiuvete este potabilă.

☺ La noi în cameră era un geam lipsă din cele patru.
☺ Mobilierul şi aşternuturile au aspect de dinainte de 1990.

Capitolul mâncare este discutabil. Noi am depins de resursele cabanei, pentru că preferăm mâncarea caldă şi nu am cărat cu noi un primus.
Aşadar, în prima seară, singura hrană caldă disponibilă era mazăre cu pui. O conservă încălzită - 20 de lei/porţia.
Dimineaţa: 6 lei omleta, 5 lei un ceai, 1 leu o felie de pâine (de fapt, o jumătate de felie mai mare), 6 lei un PET de 0,5 litri, disponibil numai în varianta acidulată.

Seara, pe la 21.15, după 12 ore în munţi: „Aveţi ceva de mâncare?”
„Ştiţi cât e ceasul??!”
(La Avizier e trecută cina între orele 19 şi 21)
În fine, de milă, primim o ciorbă încălzită, la 10 lei. „Da’ ziceţi acum câte porţii vreţi, să nu încălzim de mai multe ori!”
Un turist poate reveni la cabană şi după ora 21.00, mai ales pe timp de vară. Şi nu neapărat – pe traseu pot interveni tot felul de probleme, care să ducă la întârzieri. Şi atunci, ce face turistul când ajunge la cabană? Moare de foame?
Să nu uit - o bere: 9 lei.
La Cabana Omu, astă-vară, câţiva turişti au ajuns în jur de ora 12. La miezul nopţii. Au fost întâmpinaţi cu câte o ciorbă caldă.
Dimineaţa, Viorel s-a aşezat în sala de mese pe la ora 7.00. Ghişeul s-a deschis intantaneu.

Duşul. Cabana Negoiu îţi oferă posibilitatea de a fi proaspăt şi curat după o zi întreagă de hălăduit. Contra cost. 10 lei / 10 minute un duş cu apă caldă. Un bodyguard în permanenţă la uşă. Să nu cumva să depăşeşti cu 30 de secunde... şi să încuie după tine.

Acum... nu spun că n-o să revin la Cabana Negoiu... dar doar pentru că este singurul loc de cazare din care pot zburda spre creste...
Ar fi bine, totuşi, să se aducă unele îmbunătăţiri.

Tarife cazare Cabana Negoiu

☺ Cameră cu 2 paturi: 45 lei / loc;
☺ Cameră cu 4 paturi: 40 lei / loc.

Există şi camere cu 6 paturi şi cazare la prici sau în cabana veche.

Număr de telefon Cabana Negoiu: 0744 573 875


INDICATOARE. Altitudini, durată – Roşu, galben şi albastru

Triunghi albastru: Porumbacu de Sus (458 m) – Valea Râului Mare al Porumbacului – Cariera de marmură (860 m) cu maşina, aproximativ 1 oră – Cabana Negoiu (1546 m) 2 ore şi jumătate



Triunghi albastru: Cabana Negoiu – Cascada Şerbota (1410 m) aproximativ 30 de minute

Triunghi albastru: Cabana Negoiu – Drumul Zmeilor – Valea Sărăţii – Cascada Sărăţii (1800 m) 1 oră – Piatra Prânzului (2100 m) 1 oră şi 20 de minute – Acul Cleopatrei 45 de minute – Şaua Cleopatrei (2430 m) 15 de minute

Bandă roşie: Şaua Cleopatrei – Vârful Negoiu (2535 m) aproximativ 50 de minute
TOTAL Cabana Negoiu – Vârful Negoiu aproximativ 4 ore şi 15 minute

Bandă roşie, apoi bandă galbenă: Vârful Negoiu – Strunga Doamnei 1 oră

Cruce roşie: Strunga Doamnei – Strunga Ciobanului 2 ore, apoi traseul continuă până la Piatra Prânzului, de unde se revine la indicatorul triunghi albastru, spre Cabana Negoiu
*Strunga Ciobanului – Cabana Negoiu aproximativ 3 ore şi 15 minute
TOTAL Vârful Negoiu – Cabana Negoiu, prin Strunga Doamnei şi Strunga Ciobanului aproximativ 6 ore şi 15 minute


DE PRIN FĂGĂRAŞ:



Un rezumat fotografic cu Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac în diferiţi ani.



NOTĂ 1: Fotografiile sunt realizate de „Poveştile mele”, Viorel, Zorina şi Gabi, Mari şi Arpi.
NOTĂ 2: Fotografiile nu au fost modificate în niciun fel, pentru a suprinde atmosfera aşa cum a fost ea.
Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

14 comentarii:

  1. Iti sunt recunoscatoare pentru aceste trasee.Eu trec destul de des pe sosea,prin Porumbacu,dar sunt multe locuri de care nu stiam.Cariera de marmura, cum mai sunt trasele pe munte,la cabane.Sunt ani buni deatunci.Petrec o mare parte de timp la Fagaras si am inceput sa invat si meleagurile din jur.Chiar maine e ducem la Sambata.lmi place de voi,de grupul vostru neobosit in a hoinarii prin munti.Numai bine si nu te lasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum să mă las?! Atâta timp cât mă ţin picioarele, spatele şi... suflul, sunt pe munte SUS!
      Făgăraşii sunt o splendoare, de oriunde i-ai privi - de la poale sau de pe creste!
      Mulţumim mult pentru laude!
      Ioana

      Ștergere
  2. FERMECATOOOOOOOR! wow... sunteti cam "nebuni" de aceea va admir! Ce conditii meteorologice! dar tre sa recunosc ca farmecul de basm l-a dat ceata! :☺ Doamne ce trupa faina sunteti! FELICITARI! tot respectul meu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă eram doar eu şi colegul, nu ne avântam nici măcar la 5% din tarseu.
      Fiecare a venit cu nebunia lui şi a ieşit o nebunie... colectivă!
      Da, într-adevăr, ceaţa are farmecul ei în poze, parcă cineva a suflat un pic de... fum peste cadrele fotografice - însă, combinată cu burniţa... mmm... eu una am umblat pe „coclauri" cu teama de a nu aluneca pe pietrele ude.
      Mulţumim!!! O să le transmit şi colegilor mei (mulţi sunt ardeleni :) inclusiv din Sibiu) felicitările tale.
      Ioana

      Ștergere
  3. Multumesc din suflet pentru prezentare!
    Toata admiratia pentru excursiile voastre!
    Cu mult drag va urez drumetii cat mai frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multă plăcere!
      Mulţumim din suflet şi pentru aprecieri, şi pentru urări! - le transmit mai departe!
      Ioana

      Ștergere
  4. Absolut superb! Ultima oara am fost pe acolo cam acum 10 ani, am mers cei 22 km pana la cariera tot pe o ploaie mocaneasca, dar mirosul umed al padurii e incomparabil, iar peisajele incetosate imi provoaca cele mai frumoase amintiri. Va multumesc,mi-e un dor fantastic de Fagaras si fotografiile voastre - minunate. Sa ramaneti mereu aceiasi dependenti de Munte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumim, mulţumim, mulţumim!
      Noi ne grăbeam către Cabana Negoiu (şi mai şi ploua), de aceea nu am savurat mai mult natura până la Carieră, pe jos.
      Mulţumesc pentru vizită şi comentariu, promitem să nu ne lăsăm de munte!
      Ioana

      Ștergere
  5. Uaaaa. Prima panta mai serioasa de la forestier e grea oricum dar pe ploaie, prin noroi sigur e o incercare. In ciuda vremii muntele e frumos si pozele excelente :). Ati avut o tura de neuitat sigur.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aproape că nici n-am simţit panta aia - atâtea am avut de povestit!
      Tura chiar e de neuitat - condiţiile au fost asemănătoare cu cele din luna mai, de la Piatra Arsă la Omu.
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/05/omu-early-edition.html

      Mulţumesc frumos pentru laudele de mai sus!!!

      Ioana

      Ștergere
  6. frumoasa tura...cu de toate,pe parcurs!

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga mea, esti minunata. Am citit multe din articolele tale, pe multe trasee am fost si eu. Noi, respectiv eu si colegul meu de apartament am fost in Negoiu prin Custura Saratii (extraordinara) urmatoarea sambata fata de voi, 19 septembrie si vremea a fost un adevarat deliciu pentru mers pe munte. Adevarul e ca si ceata si norii au farmecul lor, dar e de apreciat vremea buna si vizibilitatea. Ai ce vedea prin muntii nostri, care sunt extraordinari pe orice fel de vreme. Iti doresc numai bine, multe ture si....cu vreme buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult pentru cuvintele de început!
      Offf... tura noastră era programată de mult în 11-13 septembrie, şi s-a nimerit taman între cele două weekenduri cu vreme bună.
      Am fi vrut şi noi să abordăm Custura, în ultima zi, însă ne şi grăbeam, iar picioarele erau „grele" după atâta înotat printre pietre şi ceaţă şi burniţă.
      Să fie cărări cu soare (sau cum ţi le doreşti tu) şi pentru tine!
      Cu drag,
      Ioana

      Ștergere