miercuri, 1 august 2018

Romania mai putin stiuta: Cursa cu obstacole in Cheile Glodului (Muntii Apuseni)


   



Traseu:
*Satul Ardeu – Cheile Glodului, pe sus şi prin apă – „La Strâmtură” – satul Ardeu


Nici n-am apucat să punem bine capul pe pernă după ce ne-a fermecat, alături de Vasile, cu un colţ de Românie mai puţin ştiută, că Doru a pregătit din nou bagheta magică, pentru noi wow-wow-wow-uri, în aceeaşi zonă Geoagiu din Hunedoara.

Apropo, câţi dintre voi aţi auzit / aţi pus piciorul în Cheile Madei, Peştera Zidită, Cascada Clocota, Băile Romane din zona Geoagiu ori în Cheile Ceţii - Vârful Picuiata şi Râpa Roşie? Nici noi.

Pentru mijloc de mai, am fost momiţi cu Cheile Glodului, la doi paşi şi-o săritură (poate mai puţin ) de super-Cheile Madei.

Cu acest nou capitol din Operaţiunea Geoagiu, eu şi Adi finalizam Maratonul Munţilor, început cu Munţii Leaota, înlănţuiţi cu Munţii Măcin, în patru zile. Fiecare cu orele lui nesfârşite de ploaie.
De atunci am (mai) văzut muntele doar în fotografii...



Data: 12 mai 2018
Cazare: campare la aproximativ 5 kilometri de staţiunea Geoagiu-Băi, în satul Renghet

Şi abia ce-am rostit DA-ul hotărât pentru „Glod”, că Vasile şi Doru s-au pus pe vânat locuri de campare. S-au oprit undeva în satul Renghet, la vreo 5 kilometri de staţiunea Geoagiu-Băi.

Ce ne mai spun de data aceasta Munţii Metaliferi, cărora le-am descoperit comorile cu o lună în urmă? Haideţi, fiţi curioşi!
Munţii Metaliferi, parte componentă a Munților Apuseni (sud), nu sperie cu altitudinea (doar cu frumuseţea) şi au origine vulcanică.
Se mândresc cu niscai aur şi argint prin străfunduri, de aceea îi şi cheamă „Metaliferi”.
Calcarul şi-au făcut loc printre rocile vulcanice, dând naştere defileelor şi cheilor.

Aşa cum aminteam AICI, în bazinul Văii Geoagiu au crescut o sumedenie de chei – Cheile Madei / Cheile Măzii (cum le zic localnicii), Cheile Glodului, Cheile Cibului, Cheile Băcâiei şi Cheile Ardeului.
Tema noastră de astăzi, Cheile Glodului, se află în Munții Metaliferi, între satul Ardeu (judeţul Hunedoara) și satul Glod (judeţul Alba).
Cheile Glodului au fost/sunt săpate în calcar de râul Ardeu, afluent al râului Geoagiu.


Pentru cei pasionaţi, în Cheile Glodului se găsesc trei peşteri/avene: Peştera Zidită (nu cea din Cheile Madei), Peştera Feciorilor şi Pestera cu două guri (Peştera fără fund).
În Cheile Glodului se poate practica alpinismul. Informaţii despre trasee, AICI.
Pentru campare, apelaţi la dealul de pe traseu, la poieni sau la curţile localnicilor.

Din satul Ardeu (comuna Balşa) începem efectiv traseul – se poate pleca şi din satul Glod, şi din satul Cib (judeţul Alba), dar ambele variante sunt mai lungi.
Drumul Geoagiu-Băi (Renghet) – Ardeu este în întregime asfaltat.
Dacă ajungeţi în Ardeu, urmaţi indicatoarele şi urcaţi la Cetatea dacică, în vârful Dealului Cetățuia, la aproximativ 450 de metri altitudine!
Arheologii au scos la iveală vestigii ce atestă o intensă locuire aici, începând din secolul I î.Hr. Cetatea avea un rol strategic, fiind amplasată pe „drumul aurului”, în apropierea vechilor exploatări auro-argentifere din Munţii Apuseni.
Mai multe despre Cetatea dacică de la Ardeu găsiţi AICI şi AICI.


Traseu Cheile Glodului

„Deci, unde se gată drumu’, lași maşina”









Toată ziua vom urmări marcajul triunghi roşu.
!!! ATENŢIE! Traseul nu este recomandat iarna!!!

Vor fi câteva treceri succesive peste apă...




...poieniţe, floricele...






Crucea de pe Vârful Dosu (684 m), Cheile Madei






Nu ajungem chiar sus de tot, în creastă, cum s-a întâmplat în Cheile Madei.
 







Legătura cu Cheile Cibului


 Making of


Ne strecurăm din nou în pădure, deasupra apei şi pe brânuţe.





















Ce avem noi aici? Suspans pentru mai târziu



NU este viperă



Ne vom întoarce – celebra „Strâmtură” (a doua fotografie e mai relevantă)




Ce mai culegem de pe drum
























De pe-o parte pe alta: Cheile Glodului văzute din Cheile Madei (foto 1) şi Cheile Madei văzute din Cheile Glodului


 






C-aşa-s de faini Apusenii...!


























Satul Glod








„La Tunel”




 




Spre dez-echipare








Apă pe jos, apă pe sus

Obstacolele din titlu sunt atât în sens propriu (gunoaie/deşeuri), cât şi la figurat (plooooaiiieee). Plus piterele mari şi mici din râu, alunecoase.
Primele sunt aruncate în râu de cei de sus, din satul Glod – un singur sat, şapte mii de mormane de gunoaie... Frigidere (!), cauciucuri de maşină, cârpe, PET-uri, sticle, unul-două calculatoare de mână şi câte şi mai câte!
Doar 200 de locuitori are Glod-ul, nu mai mult!
Fără cuvinte...



Revenind la natura în sine, nu-i zic(e) degeaba „Cheile Glodului”. E plin de glod – „noroi; loc, teren, drum noroios”, de la dexonline.ro citire.

Cheile Glodului seamănă cu Cheile Dâmboviţei (mai joase şi cuţite de la apa reeeceeee, deşi nu sunt atât de largi ca primele), dar aduc şi a Cheile Ghimbavului (sălbăticie!!!) şi a Cheile Corcoaiei ale Mehedinţilor (cu „dinţii”).

















M-am luat cu altele şi m-am învârtit pe lângă – cum ne bălăceam noi aşa, voioşi, prin apă de Ardeu, dă cu apă şi de sus. Producem noi stropi? Parcă-s prea mulţi şi prea deodată. Pe soare? Da. Ce, nu s-a mai văzut?!
Am tot mers prin ploaie săptămâna aceasta şi, cât o fi ea de finuţă acum, m-am să-tu-rat, zău! Stai, măi, apşoară, într-un loc – e suficient până la genunchi şi peste! Capul lasă-l să se concentreze niţel pe unde să pună talpa! Deal?
Na, că până mă lamentez eu, a trecut prima repriză. Şi, ca la fotbal, handbal etc., ploaia avea nevoie de o pauză şi de nişte minute de prelungire să se revitalizeze. A fost departe de coşmar... în fine, m-a enervat niţel – să dau din picioare mai cu talent.

P.S. După-amiază, la corturi, ne-am desfătat cu o răpăială a-ntâia. Ploicica din Glod era bebe mic pe lângă... Bună terasa de la rulota Zorinei şi a lui Gabi! Mulţumim!
Ca să închei, la întoarcerea spre Bucureşti, în maşină, o altă repriză cu apă – ce să-i faci dacă nu are opritor!?! S-a stricat rău robinetul cu ploaie toată vara aproape... uuuuuuffff!!!





















Dacă aveţi curiozităţi de genul, vă spun că de la mineritul din amonte se trage culoarea apei şi a pietrelor (galben, roşu). Aceasta este accentuată după precipitaţii şi la soare puternic.



Ne luaţi şi pe noi cu barca?

Nenea, e mare apa şi eu nu ştiu să înot!
Vine barca, vine / vine pentru tine!

Imaginaţi-vă variaţiuni... serioase ale dialogului de mai sus în Cheile Glodului.
Ultima parte a Cheilor Glodului este şi cea mai spectaculoasă. Se cheamă „La Strâmtură” („Strâmtura”) şi nu poţi atinge pământul. Cine are chef de dat din mâini şi din picioare pe orizontală, n-are decât! Cu neopren sau fără. Sau poate aveţi noroc de o perioadă secetoasă şi veţi simţi, astfel, fundul apei scufundaţi până la piept.
Vasile şi Doru umflă barca şi dotare şi ne săltă pe noi, fetele. O parte. Iar bărbaţii au arătat că sunt bărbaţi mergând prin apă până la gât şi înotând, pe alocuri.


Vasile, gondolierul


Peronul de aşteptare sau „cum cobor şi cum mă bag eu acolo?”






În gaură, în sfârşit! Cu încetinitorul, să nu deranjăm construcţia stâncoasă a naturii prin apă









Mai uscaţi, mai curaţi. Curmezişuri deasupra apei.















Déjà vu-uri de Ceahlău – Durău-Cabana Fântânele, tot pe „roşu” (acolo e bandă)


Din nou pe deal. La vale
















Relaxare lângă corturi








INDICATOARE. Altitudini, durată

Triunghi roşu: Satul Ardeu (~ 400 m altitudine) – dealul de deasupra satului Glod, Vârtoape (~ 700 m altitudine maximă atinsă) – intrare Cheile Glodului, prin apă (~ 550 m) aproximativ 3 ore, cu pauze

Nemarcat: Cheile Glodului, prin apă – „La Strâmtură”, ieşire Cheile Glodului (~ 500 m) 1 oră şi 45 de minute, cu pauze, în special adăpostire de ploaie şi transportul din locul „La Strâmtură” - ţărm


Triunghi roşu: Ieşire Cheile Glodului – satul Ardeu aproximativ 45 de minute.

TOTAL: 6 ore şi jumătate – incluzând traversarea Cheilor Glodului prin apă plus pauze bunicele pe parcurs, mai ales la echiparea / dezechiparea pentru traseul prin râu.
Distanţa străbătută: 9,2 kilometri.

 
UN MIC SFAT: Nu subestimaţi altitudinile aparent joase – tot munte e! Iar prin apă traseul este mai dificil decât pe uscat.

 

MICI RECOMANDĂRI PENTRU CHEILE GLODULUI, TRASEUL PRIN APĂ

Mergeţi în Cheile Glodului când e cald afară – în special vara!
Alegeţi o perioadă care să nu urmeze unor inundaţii sau ploi mari.
În mijlocul lunii mai, la noi era mai vară (şi ca temperaturi!) decât a fost toată vara aceea instabilo-ploioasă 2018.


Aveţi grijă să nu vă udaţi obiectele pe care le aveţi cu voi la traversarea râului – protejaţi în special aparatele foto şi telefoanele!

Folosiţi încălţăminte specială – sandale speciale, aquashoes (pantofi pentru apă) deoarece pietrele din apă pot aluneca şi cauza accidentări!
Nu uitaţi nici beţele de trekking, pentru echilibru şi pentru a simţi pietrele!


SURSE DE APĂ
La Izvorul Tămăduirii, aproximativ la mijlocul traseului pe uscat în Cheile Glodului.
Localnicii spun despre această apă că poate fi păstrată timp îndelungat, fără să își piardă proprietățile.

Atenţie la vipere!!!


Cam aşa am sărit noi din piatră-n piatră prin Cheile Glodului:


 


DISTANŢE până în satul Ardeu, comuna Balşa:
*Din satul Renghet – 12 km;
*Din staţiunea Geoagiu-Băi – 14 km;
*Din Geoagiu – 13 km;
*Din Deva – aproximativ 60 km;
*Din Timişoara – aproximativ 200 km;
*Din Bucureşti – aproximativ 380 km.


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate, în colaborare, de Adrian Botescu, Liviu, Călin, Ramona şi ceilalţi participanţi în tură.
 


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu