Locuri de vizitat in Bucuresti – Lacul Morii si imprejurimile: incursiuni in Padurea Rosu si la „Lacul” Rosu (apusuri de poveste)

Şiiii... a venit momentul!

LACUL MORII, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor! Cel îndelung promis cu poveste proprie şi personală pe blog.

Lacul Morii a fost descoperit de mine relativ recent, în toată lungimea lui. Şi, mai ales, continuarea Lacul Roşu-Chiajna (o baltă, în fapt; ne jucăm un pic, să ne amintim de adevăratul Lac Roşu) şi Pădurea Roşu. Cu tot cu vizita la Mănăstirea Chiajna, cu legendele ei cam... înfricoşătoare.

Tehnic, Lacul Morii din Bucureşti se prezintă aşa: suprafață de 2,46 kilometri pătraţi (246 de hectare); lungime de 7 kilometri; lățime de 1,2 kilometri, în medie; volum aproximativ de 14,7 milioane de metri cubi – cotă maximă 20 de milioane de metri cubi (neatinsă); adâncime maximă de 14 metri.

☺ Mai are rost să precizez că Lacul Morii este cel mai mare lac din Bucureşti? V-aţi dat voi seama...

Povestea şi legenda Lacului Morii din Bucureşti

În primul şi-n primul rând, Lacul Morii a fost amenajat pe râul Dâmboviţa, care râu traversează Capitala. Scopul era să ofere o mai mare siguranţă Bucureştiului împotriva inundaţiilor.

Inaugurarea întinderii de apă (adunată în spatele Barajului Ciurel, 15 metri înălţime şi proiectat să reziste până la un cutremur de 8,5 grade pe Richter) s-a produs pe 21 august 1986; lucrările debutaseră în iulie 1985.

„Trei mii de tineri brigadieri, muncitori, elevi şi studenţi purtând ecusonul Şantierului Naţional al Tineretului au dat aici cea mai frumoasă dovadă de romantism revoluţionar”.

☺ M-am tot întrebat de unde şi până unde şi uite c-am aflat! Denumirea „Lacul Morii” vine de la numeroasele mori ce se găseau cândva pe râul Dâmboviţa.

Cu barca pe Dâmboviţa – râul, la „intersecţia” cu Lacul Morii; undeva în spate, Podul Basarab

Sacrificiile pentru construirea Lacului Morii în zona cunoscută ca mlaştina Giuleştiului nu-s deloc neînsemnate: demolarea unui număr impresionant de case (circa 400) şi strămutarea familiilor care locuiau acolo; punerea la pământ a două şcoli, a unui cimitir şi a unei biserici; defrişarea arborilor din toată zona; raderea de pe faţa Pământului a ştrandului Ciurel.

Aşadar, în vederea construirii Lacului Morii s-a luat decizia dezafectării Cimitirului și Bisericii Sfântul Nicolae (aceasta din urmă data din 1564!). Cu toate că a existat un termen pentru mutarea osemintelor, buldozerele au dărâmat și nivelat terenul înainte ca toți cei decedați să fie... evacuați. Oamenii s-ar fi temut atunci de blesteme.

Unii pescari şi locuitori din zonă ar fi povestit despre apariția unor siluete şi fenomene luminoase deasupra lacului în timpul nopții; tot ei ar fi relatat prezenţa unor gemete/tânguiri, a unor zgomote acute în zonă, zgomote ce seamănă cu niște lovituri într-o căldare de tablă. Acestea sunt puse pe seama sufletelor care nu şi-au găsit liniștea fiindcă mormintele le-au fost profanate.

Domolarea bisericii a început în zi de sărbătoare, pe 21 mai, de Sfinții Constantin și Elena. Oamenii se temeau de răzbunarea divină.

Un monument de tablă a fost ridicat pe malul Lacului Morii – înspre insulă – în amintirea acelor locuri sfinte.

☺ Legendele urbane spun că pe locul Lacului Morii din Bucureşti ar fi funcţionat un cimitir comun al bolnavilor de ciumă din perioada 1813-1814, în vremea domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea – „ciuma lui Caragea” a ucis 90.000 de oameni, majoritatea fiind bucureşteni.

Niciun act oficial nu pomeneşte despre existenţa acestui loc de veci.

☺ Multe persoane numesc Lacul Morii „lacul morții”.

Destui oameni s-au înecat în aceste ape – dovadă stă numărul mare al crucilor de pe maluri; sunt unii care pun decesele pe seama blestemelor menţionate mai sus.

Legendele Lacului Morii ne prezintă clanuri mafiote care-și aruncau victimele în Lacul Morii; tot aici ar fi avut loc răzbunări între bande de chinezi.

Insula Îngerilor – drăguţ nume! – o găsiţi în nordul Lacului Morii (a se vedea schema de mai jos). Este legată de malul lacului printr-o fâșie îngustă de pământ.

Comuniştii aveau planuri mari cu acest loc, însă venirea Revoluţiei din 1989 le-a destrămat. Tot ce s-a clădit acolo a rămas în paragină: pavilionul în stil roman, o fântână arteziană (nefuncţională).

Insula Îngerilor a găzduit câteva concerte importante de muzică – în 2007, cu ocazia Festivalului CokeLive, aici au cântat Prodigy și The Cult.

Pe blogul său, Alexandru ne povesteşte despre acustica micului pavilion / dom de pe Insula Îngerilor. „Sub orificiul cupolei, am descoperit un efect fantastic. Odată ce vorbești, vocea are desigur ecou, dar, foarte interesant, este foarte distorsionată. Distorsiunea se traduce într-o voce similară cu cea dintr-un film horror sau cu vocea gravă, dură, a unui solist de heavy metal.”

Fiecare e liber să creadă în ce (legendă/ supranatural) vrea.

Sau, mai bine, să (îşi) folosească logica/inteligenţa. Zic.

☺ Fotografii de la construirea Lacului Morii / Barajului Ciurel puteţi găsi AICI.

☺ Despre amenajarea râului Dâmboviţa de-a lungul anilor puteţi citi AICI.

Gata cu poveştile!

Haideţi la poze! (lipsesc fotografii de iarnă – nu-i bai, le găsiţi AICI şi AICI)

Fiindcă îmi place mai mult sălbăticia decât betoanele de lângă lacul amenajat, o să încep seria foto a lui Adi cu incursiunea din a doua zi de Paşte, în zona Chiajna-Roşu, cu baza finală Lacul Morii.

☺ Sigur ştiaţi, da’ vă spun şi aici: Lacul Morii este cel mai bun loc de fotografiat apusul în Bucureşti!

Autorul, la datorie 

(foto: Silviu Manciulea)

Pădurea Roşu şi APUSURI pe Lacul Roşu-Chiajna (Balta Roşu) şi Lacul Morii

Pădurea străluceşte mai ales primăvara – găsiţi AICI fotografii cu muuultele floricele de primăvară ale zonei.

Dacă vreţi să vă bucuraţi de VERDE şi OXIGEN, ignoraţi micile gunoaie întâlnite în cale; educaţia în acest sens e departe încă...

(Şi pe anumite porţiuni de pe marginea Lacului Morii veţi întâlni aceeaşi situaţie a gunoaielor. AICI e un articol interesant despre obiectele găsite în adâncurile Lacului Morii.)

Micile lacuri ale pădurii

Lacul Morii – bălţi

În perimetrul Roşu-Chiajna – Lacul Morii au existat iniţial mai multe bălţi. Cu timpul, acestea au fost inundate de vegetaţie, dispărând.

Din poveştile oamenilor, ştiu că bălţile erau alimentate de la o staţie de epurare pe râul Argeş.

În prezent, doar o singură baltă este vizibilă. Cum îmi place mie să îi spun, Lacul Roşu de Chiajna. ☺

Bizam

Iubesc apusul! O declar sus şi tare, la orice oră! Sunt o persoană nocturnă, poate de aceea. ☺

Pe Insula Îngerilor, la copacul din care acum nu mai este vizibil decât un ciot (au acţionat diverse intempreii)

În timp ce eu băteam de una singură coclaurii în Geoagiu-Băi la apus (deh!), Adi s-a încăpăţânat să bată potecile aceleiaşi Păduri Roşu, prin verde crud, flori delicate şi tonuri roşiatice.

Dânsul e un fazan

De aici au ieşit corcoduşe delicioase!

Primăvara rozalie!

Cu tot cu durerea cruntă de spate, Adi are voinţa fotografică în sânge.

Cum Deni a propus o tură sus la Măgura, mie nu mi-au stat picioruşele prin Bucureşti. Era aprilie, iar florile de primăvară... mai bine priviţi imaginile.

În timpul săptămânii, eu la birou, Adi la distracţie.

O partidă de pescuit începută în zori şi încheiată seara târziu, în roşu aprins.

Iar, printre undiţe, măreţia naturii.

În Lacul Morii şi împrejurimi se poate pescui şalău, biban, dar şi somn; ar mai fi roşioară şi caras

Roşu de mai; boboci de raţă – dinspre Chiajna spre Lacul Morii

Să biciclim!

Film de apus – la podul de unde începe Lacul Morii

Verde în plină vară

Norii şi formele lor – un alt apus sălbatic

Suntem în septembrie şi, după o vară ploioasă maxim, stăm iară sub ameninţarea scurgerii norilor.

Ne-au deranjat niscai tunete bunicele în drumul spre Lacul Morii, venind din zona Lujerului.

Eeeeeiiii... şi ploaia aia rea n-a mai venit. ☺

Cartierul Crângaşi; micuţe picături sunt vizibile în luciul apei. Iar puncticelele albe sunt pescăruşi.

Biserica Sfântul Francisc de Assisi (catolică), minunata Casă a Poporului şi şi mai minunata Catedrală a Mântuirii Neamului; numai prima nu are iz comunist

În aceeaşi zi, ne eliberăm de betoane şi revenim la Lacul Morii pe lângă Dâmboviţa.

Şi ce noroc pe noi, să vedem şi apusul magic!

Rustic

Deodată...

Pe unde ne adăpostim de furtună??? Alte tunete...

Să vă spun un secret: N-a fost furtună în Crângaşi; i-am găsit, însă, urmele în Berceni, la încheierea turei

Atenţie! O dată cu lăsarea întunericului nu mai există sursă de lumină! Deşi sunt montate mai multe felinare pe partea dinspre Parcul Crângaşi, acestea nu mai funcţionează. Dar aveţi la dispoziţie bănci. ☺

Într-o marţi de septembrie, Adi şi-a luat aparatul foto în spinare... să se desfete (singur) cu îngemănarea verii cu toamna – Pădurea Roşu, Lacul Roşu-Chiajna (balta Roşu).

 

Mănăstirea Chiajna (drepta) şiiii munţii! Munţii Leaota. Mai în dreapta, în afara fotografiei, Munţii Bucegi.

Cerul pictat

Pădure, pădure nebună... Cum să nu te îndrăgosteşti de toamnă?!

Vis portocaliu în sălbăticia singuratică de noiembrie

P.S. Vă promit de pe acum un material special cu apusul pe Lacul Morii iarna.

Promit că de data aceasta nu va dura mult! ☺

MICI SFATURI

Ce să faci pe malul Lacului Morii – dig?

Plimbări luuungi, alergare şi ciclism pe aleea betonată. Deşi lungimea digului este oficial 7 kilometri, practic un tur al Lacului Morii plus insula poate ajunge la 9 (10) kilometri.

Accesul pe malul lacului este întrerupt în două locuri: (1) atunci când Canalul Argeş intersectează Lacul Morii – este necesară o ocolire de aproximativ un kilometru; (2) la stăvilarul Ciurel.

Am pomenit mai sus de pescuit.

Cum ajungi la Lacul Morii, Pădurea Roşu şi Lacul Roşu-Chiajna (Balta Roşu)?

☺ Accesul la Lacul Morii se face din Parcul Crângaşi (staţia de metrou Crângaşi) sau din Cartierul Militari.

De la staţia de metrou sunt 5-10 minute de mers prin parc.

☺ Accesul la Lacul Roşu-Chiajna şi Pădurea Roşu se face din Bucureşti, în continuarea Lacului Morii pornind direct din Cartierul Militari.
Există şi varianta autobuz R434, până la staţia „Popasul Rândunica” sau până în Chiajna – unul dintre capete este lângă staţia de metrou Lujerului.

În stânga jos, Parcul Crângaşi – prin partea dreaptă a Lacului Morii ajungeţi la insulă şi, mai departe, la podul unde găsiţi cărăruia ce vă duce spre balta Roşu, Pădurea Roşu şi Chiajna, de-a lungul râului Dâmboviţa. De la ieşirea din Parcul Crângaşi până la pod sunt aproximativ 4 kilometri.

Dacă, din Parcul Crângaşi, alegeţi partea stângă a Lacului Morii, ajungeţi la stăvilarul Ciurel.

Din Chiajna, puteţi opta pentru ambele maluri ale Dâmboviţei – ambele vă conduc la Lacul Morii.

☺ Despre cum să vă mai ocupaţi timpul în Chiajna - Roşu v-am povestit AICI, cu precizarea că în grădina zoologică cuştile nu mai erau „locuite” atunci când am intrat eu ultima oară în parcul din Chiajna.

Precizare: Satul Roşu este parte componentă a comunei Chiajna, judeţul Ilfov.

Fotografii cu Lacul Morii, Pădurea Roşu şi Lacul Roşu-Chiajna (Balta Roşu), inserate în alte materiale:

☺ Iarna (şi un pic de toamnă)

☺ Iarna albă, geroasă şi... colorată

☺ Primăvara cu miracolele sale în Pădurea Roşu

☺ Nostalgii de toamna – printre super-culori, la povesti cu parcuri si fantani

☺ Poveştile iernii 2 (Povestea Parcului IOR / Titan... şi alte fotografii ☺ )

☺ Mixaj de noapte prin Parcurile REGALE „Mihai” şi „Carol”

☺ Marile parcuri din Bucureşti – poveste cu Luna Bucureştilor