Sâmbătă pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei (Feerie de iarnă în Făgăraş)

 

Traseu:

*Sâmbăta de Sus, păstrăvărie – Valea Sâmbetei – Cabana Valea Sâmbetei – Sâmbăta de Sus

Da, ştiu, nu-s originală cu enunţul din titlu. Dacă-i sâmbătă, eu ce pot să fac?! Ia ziceţi! ☺

Şi pot eu să schimb denumirea la apa Sâmbetei? Nu?

Certaţi-vă cu responsabilii de nume din Făgăraş. ☺

În acelaşi registru: Mă trezesc eu că fac un eveniment feisbuchisto-entuziast, cu scopul de a vizita în gaşcă Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac. Plus eventual un traseu.

Totul pornise de la o postare a mea cu o ediţie trecută a Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac şi cu ideea Zorinei şi a lui Vasile de a reîntregi gaşca (de la Geoagiu).

Dacă tot m-am făcut organizatoare de evenimente ☺, am zis să invit şi alţi câţiva amici de munte... să fim gaşcă în toată regula.

Refuz peste refuz – no comment, că mă ia cu altele. În final, pe luni-marţi, ne-am strâns (virtual, momentan) cei din trupa de la Geoagiu. Numa’ bine aşa, că-s oameni faini din Banat şi Ardeal.

După trei luni şi jumătate de sechestru în Bucureşti din partea-mi, start la răsfăţ munţomăresc!

Sâmbătă 23 februarie

Cazare: în Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov (670 m)

Suntem la 200 de metri de Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (Mănăstirea Sâmbăta), să ratez locul meu de suflet din România? Aveţi lipici rezistent ca să mă proptiţi de scaun?

Cum şi Adi-i nerăbdător să dea din picioare, îi facem responsabili pe Liviu, Mery, Zorina şi Gabi (abia sosiţi de la Arad) de paza pensiunii şi ne cufundăm în zăpada proaspăt aşternută.

Popasul de la mănăstire vi-l arăt într-o poveste viitoare – Adi s-a întrecut în cadre care mai de care, mi-e că se pierd aici.

Hai, ca avanpremieră

S-au adunat vreo cinci kilometri dus-întors, cu punct final la păstrăvărie, 100 de metri diferenţă pozitivă de altitudine.

Adi şi-ar fi dorit să identifice locul unde am pus cortul astă-vară; mai era cel puţin un kilometru de dans alb plus revenirea la pensiune, să-i întâmpinăm pe ceilalţi din trupă – mai avem Reghin, Timişoara, Geoagiu, Deva... să fie cu de toate! ☺ Plus Aiud-ul de mâine.

  

Pomul de Crăciun din februarie

Să bem şi să mâncăm dară!

 

Pălinca de întâmpinare de la pensiune

 

După miezul nopţii, atmosfera s-a limpezit – fulgii nu mai ies din vizuină. Rezistă tentaţiei până dimineaţă?

Albul din cer ar fi trebuit să se prelungească, dacă era să ne luăm după prognoze, până sâmbătă la amiază, cu tot cu vânt d’ala nebun. Traseu? Ha! Nici măcar până la Cabana Sâmbăta.

Şiiii ne trezim aşa:

Soarele îi dădea gerului mai puţine şanse de reuşită. Minus 20, minus 15... ce-are-a face când te înconjori de alţi nebuni ca tine?! Şi nu suflă o picătură de vijelie. Na, c-am venit noi la munte! ☺

Ca o paranteză, văd la televizor că în seara/noaptea de vineri rafalele au trântit copaci la pământ şi peste maşini în Bucureşti, după o săptămână cu 10-15 grade pozitive. La noi a nins ca-n poveşti. Q.E.D.

Sâmbăta de Sus - Cabana Valea Sâmbetei era cel mai accesibil şi mai la îndemână (înde-picior) traseu de parcurs.

De la pensiune via Mănăstirea Brâncoveanu, scurtăm drumul cu maşina până la aceeaşi păstrăvărie, cândva renumită (Complex Floarea Reginei) – în prezent, condiţiile de servire şi mâncarea propriu-zisă lasă de dorit.

♦ Total drum forestier de la Complexul Turistic Sâmbăta - Mănăstirea Brâncoveanu până la intrarea în pădure: 4 kilometri.

O parte dintre aceştia pot fi parcurşi, vara, cu maşina; înainte de inundaţiile din vara anului 2010 (cele care au tăiat o treime din traseul mocăniţei maramureşene) se ajungea până în buza pădurii.

Ieşim din maşini super-blindaţi, încotoşmăniţi de ger.

Surprize-surprize! E doar soare... dezbrăcarea! ☺ Căldura vine şi de la oamenii de lângă.

Cap de linie

Ştiţi ce pufoasă-i zăpada asta imaculată? Nu ştiţi, că n-aţi fost acolo. ☺

 

 

Am găsit locul unde am instalat cortul vara trecută!

Plimbarea de sâmbătă la Sâmbăta e pe malul pârâului Valea Sâmbetei; apa Sâmbetei, dacă ţineţi neapărat ☺ (aici e trecerea peste un podeţ)

Nu aşa merg de obicei... cu rucsacul pe-un umăr – dacă n-aşteaptă fotograful să m-aranjez... ☺

Nu vreţi să ştiţi ce sacrificii face fata asta ca să fie aici...

Mulţumim pentru urme! Pentru poluare, nu

...într-un cuvânt, feerie de zăpadă

Se scutură pomii! De aceea suntem toţi cu ochii-n soare...

Nişte picioare bine băgate

 

Furnicuţe şi sculpturi

„Pierdut în alb; nu mă salvaţi!”

  

A durat fix o secundă. Pe ceas.

Traseul pe Valea Sâmbetei nu prezintă porţiuni dificile, expuse. Sigurele solicitante sunt nişte păntuţe prin pădure. Ca cea de mai jos, prima din serie.

„Acu’ urmează Moartea Căprioarei”, glumeşte Ramona.

E cam o treime din „panta prostului” de la Gura Diham.

Panta se domoleşte şi trecem la mici curbe de nivel, să le spunem aşa.

Am fost aici!!!

Vă povestesc mai târziu despre

Stratul de zăpadă e mai înalt decât piatra însăşi; se observă mai bine mai jos, ca şi forma aproximativă de maşină

 

Pentru un viitor chef de plimbăreală

Sunt multe degetele de la o mână dacă e să număr de câte ori am urcat sâmbătă (sau duminică) la Sâmbăta, numai că totul a fost cu... aventuri.

Întâlnirea cu nişte câini de stână, la ieşirea din pădure, e de pus în ramă. Nu mai ţin minte exact câţi monştri erau cu colţii scoşi, înconjurându-ne şi lătrându-ne cu spor. Peste 5, oricum. Iar nenea ciobanul lenevea pe un tăpşan, nu departe. După vreo zece minute de super-spaimă, resimţite ca şapte(zeci de) ore, ne întâlnim cu dânsul, relaxat nevoie-mare: „Ştiam că n-o să vă facă nimic”. Seeeeeeriiiioooos?!?

O altă păţanie cu traseul pe Valea Sâmbetei am povestit-o AICI.

Ieşirea din pădure, cea din povestea de mai sus

Vasile visa la Piatra Caprei (~ 1800 m) – 1 oră din apropierea Cabanei Valea Sâmbetei, triunghi albastru.

La cât de neatins era şi la cât de „traseu închis iarna” zicea, o lăsăm pe altă dată. Că nici timpul nu ne lasă în pace azi.

Cele 15 minute s-au transformat, ca în basmele cu zăpadă, în aproape 30

Aveţi „wow”-urile la voi?

Noi speram să (re)vedem Chilia Părintelui Arsenie Boca (~ 1600 m) – 40 de minute de la Cabana Valea Sâmbetei, cruce albastră. Eu una am mai fost în nişte dăţi sâmbătă la Sâmbăta, acum 1400 de ani, însă zău să fi remarcat traseu marcat pe atunci. Poate nu m-am uitat bine.

Pe indicatorul de la cabană scrie „potecă dificilă”. Informaţiile pe care le găsesc zic „accesibil în orice sezon”.

Credincioşii, curioşii, montaniarzii trebuie să aibă în vedere urcuşul accentuat pe anumite porţiuni şi faptul că obiectivul lor se află deasupra unei prăpastii ce măsoară peste 100 de metri – deci, trebuie luată în calcul şi trecerea pe o brână până acolo.

Vis de iarnă şi poveşti de cristal – scriam odată, AICI; se potriveşte de minune. Ce dacă-s ceva nori?

(Adi a fotografiat de undeva de la mijlocul grupului – cu Vasile în faţă, restul în spate)

 

Iat-o! Fereastra Mare a Sâmbetei – care ne duce, vara, spre creastă şi spre Vârful Moldoveanu (2544 m); imediat după colţ (după brazi, mai exact), Cabana Valea Sâmbetei – puţin în depărtare, Baza Salvamont Victoria

Zăăăăăăpaaadăăăă, nu glumă!

Fotografii de şi pentru suflet

Nu s-a simţit (gaşcă, înotat prin zăpadă), da’ am urcat peste 600 de metri până aici!

Prelucrări marca Doru

E un friiiig în sala de mese, că mai bine mâncam afară, în picioare, la soare...

Nu vreau să par cârcotaşă, însă am citit multe recenzii negative referitoare la administrarea Cabanei Valea Sâmbetei.

Mai jos, vă pun la dispoziţie doar date generale – rămâne să verificaţi la faţa locului „negativul” sau „pozitivul”.

Despre Cabana Valea Sâmbetei şi condiţiile de la Cabana Valea Sâmbetei (1401 m altitudine)

Cabana Valea Sâmbetei din Munţii Făgăraş – asemănător Cabanei Curmătura din Piatra Craiului – reprezintă unul dintre principalele puncte de pornire către creastă.

☺ De la Cabana Valea Sâmbetei până pe Vârful Moldoveanu (2544 m) sunt, oficial, 5 ore, prin Fereastra Mare a Sâmbetei (2188 m).

Pe site-ul cabanei găsiţi traseele care pornesc din acest loc.

☺ Cabana Valea Sâmbetei oferă 51 locuri de cazare, în camere cu 2, 3, 4, 6, 8 şi 12 paturi.

Preţ cazare / noapte / persoană: 30 de lei pentru camerele cu 2 şi 3 paturi; 25 de lei pentru celelalte camere.

Iarna, încălzirea se face cu lemne – în camere există sobe. Cel mai sigur este să aveţi la voi un sac de dormit.

☺ În cabană există curent electric de la un generator.

Pentru băut, există un izvor în vecinătatea cabanei.

☺ Toaleta se găseşte în interior.

☺ Lângă cabană se poate campa.

☺ Cabana Valea Sâmbetei este deschisă tot timpul anului.

Pentru rezervări, apelaţi numărul de telefon 0757.401.346 sau 0755.612.918.

Pentru rezervări, sunaţi din timp!

Primăvara, zona Cabanei Valea Sâmbetei este paradisul fotografilor – covorul de brânduşe aşternut aici e de o frumuseţe încântătoare! Daţi un google pe net. ☺

Întoarcere pe acelaşi traseu... că altu’ nu-i

De la răcoreala – să fiu drăguţă – din timpul mesei, din cică interiorul cabanei, mâinile mi-s congelate. N-au nicio şansă cele două perechi de mănuşi, soarele, atmosfera. O ţine aşa cel puţin jumătate de oră, cu înţepenire, cu dureri la dezgheţare.

La revedere!

Echipare

Pare că s-a mai înseninat puţin, dar soarele îşi arată deja colţii

Suuuuuuuu-peeeeeerrrrr! (mă scuzaţi, n-am găsit altceva)

Cuplul meu preferat, Zorina şi Gabi – aici, în ispostaza „cum să împietreşti în faţa naturii”

Chiar am fost aici?

Daaa!

Chiar am trăit pe viu (într-)o poveste...

Cu cât trece timpul, cu atât am impresia că totul s-a petrecut într-o altă lume. O lume colorată în alb-alb-alb. O lume în care timpul s-a încăpăţânat să se mişte de capul lui, ca să ne facă nouă pe plac... O lume caldă. Eu aşa o simt şi acum.

Alb de pădure

Vasile se pregăteşte să declanşeze una dintre avalanşele la minut ☺

Ce-a ieşit:

Apa Sâmbetei

 „Să ne trăim!” „…viețile la maxim! Daaaaa!”

  

Recunoaşteţi podul de dimineaţă?

Pufoşenia începe să se închege, semn că gerul se adânceşte.

Soarele pleacă încet-încet la culcare, iar drumul alb nu duce nici sus, nici jos; îmi târâi beţele cu capetele-ngheţate – se termină vreodată in-ter-mi-na-bi-lul ăsta???

Noroc de peisaje...

Ce mâncăm în seara asta?

Supraveghere atentă ☺

 

Scovergile lui Mery au avut mare succes

În loc de concluzie

O lună întreagă m-a stresat o răceală în Bucureşti. Cine oare s-a mai luptat cu tuse, nas înfundat şi alte alea în decorul de la Sâmbăta-Bâlea Lac? Ăăăă... nimeni; cel puţin nu eu.

M-a luat iară în primire a doua zi după sosire, cu marele sprijin al aerelor condiţionate de la serviciu, din hala cu 400 de persoane.

Cum era aia cu „muntele care vindecă”?

INDICATOR. Altitudini, durată – în condiţii de iarnă

☺ Triunghi roşu: Sâmbăta de Sus, păstrăvărie (770 m altitudine) – Valea Sâmbetei – Cabana Valea Sâmbetei (1401 m), pe Valea Sâmbetei 4 ore, cu pauze

Pe  timp de vară, traseul poate fi parcurs în 2 ore şi jumătate - 3 ore, de la Complexul Turistic Sâmbăta (Sâmbăta de Sus), integral pe jos.

TOTAL: aproximativ 7 ore (cu pauze)

Distanţa străbătută: 11 kilometri.

Traseul Complex Turistic Sâmbăta – Cabana Valea Sâmbetei, cu marcaje vizibile, este considerat de DIFICULTATE MICĂ-MEDIE (traseu uşor).

Iarna, pe traseul Complex Turistic Sâmbăta – Cabana Valea Sâmbetei, riscul de avalanşe este scăzut.

Mai sus de cabană, iarna teoretic toate traseele sunt interzise / sunt recomandate doar turiştilor experimentaţi!

SURSE DE APĂ

Iarna, dacă poftiţi tare, pe parcursul traseului vă aşteaptă apa din pârâul Valea Sâmbetei. ☺

Vara, sunt ceva surse de apă pe Valea Sâmbetei până la Cabana Valea Sâmbetei. La cabană, există un izvor în vecinătate.

Cabana Valea Sâmbetei vă aşteaptă cu ciorbă caldă, ceai cald, apă plată etc.

Mulţumim Pensiunii Viorica din Sâmbăta de Sus pentru super-găzduire!

A fost intim (am avut pensiunea doar pentru noi!), curat, cald, cu un decor ce ne-a amintit de cabanele atât de dragi nouă.

Găsiţi AICI mai multe amănunte.

NOTĂ: Majoritatea fotografiilor sunt realizate de Adrian Botescu – cu contribuţia lui Liviu, a Ramonei, a Zorinei, a lui Vasile şi Gabi.

Rarisim: Adi fotografiat

 

...şi Liviu, între două