Plimbăreală în Bucegi: Valea Leucii - La Cleşte - Valea Iadului - Diham

 

Traseu:

*Gara Predeal – Valea Leucii – Şaua La Cleşte – Valea Iadului – Dihamul Militar – Şaua Baiului – Cabana Diham – Şaua Baiului – Complex Gura Diham

Se anunţă cea mai călduroasă zi a anului. Soare plin toată ziua la Meteo. În Bucureşti e rost de mânecă scurtă... pe munte trebuie că ghioceii şi brânduşele nu mai au loc unii de alţii, la altitudini onorabile.

Om mai găsi peticele de zăpadă, măcar? Doar nu ne ducem să cucerim înălţimi, socoteala de-acasă e să urcăm la fooorrrmidabila altitudine de 1300 de metri.

O mai fi rost de-o zăpadă pe munte anul ăsta, după cea mai frumoasă nebunie albă, cea de pe Valea Sâmbetei a Făgăraşului?

Data: 8 martie

(doar un liber al lui Adi, fără legătură cu evenimentul)

A început cu un dooooor maaaare de floricele de primăvară, în frunte cu ghiocei şi brânduşe.

Am căutat rapid un traseu de iarnă fără dificultăţi tehnice, de plimbăreală.

Sărind din pagină în pagină de internet, am pus ochii pe Predeal – Diham. Cum sună Valea Leucii şi Valea Iadului? ☺ Vedem la faţa locului, că nici Adi nu le-a probat.

☺ Spre Cabana Diham, mai încercasem până atunci clasicul Buşteni şi Azuga – aveţi AICI nişte ceaţă ca la carte.

Ne dăm jos din tren în Gara Predeal.

Care Gară din Predeal are un acoperiş care se mai găseşte în România doar la construcţia ce adăposteşte Izvorul 24 din Băile Olăneşti (intrat în circuitul turistic internaţional!) – cele două sunt singurele clădiri din România care reprezintă ŞAUA geometrică la nivelul construcţiei acoperişului.

De ce-s aşa puţine construcţii de gen în ţara noastră? Fiindcă-s greu de făcut: trebuie respectate cu rigurozitate anumite coordonate matematice.

Să mai ştiţi ceva: primul acoperiş şa geometrică a fost cel din Olăneşti, în timp ce actuala Gară din Predeal „datează” din 25 decembrie 1968.

Foto: wikipedia.org

☺ Predealul este oraşul situat la cea mai mare altitudine din România – 1030-1110 metri.

☺ Localitatea aflată la cea mai mare altitudine din România (1304 m) este Fundata.

Până la traseul efectiv dăm milităreşte din picioare 2,2 kilometri pe DN1, până la intersecţia cu DN 73A.

Simbolurile Bucegilor: Crucea de pe Muntele Caraiman şi releul de pe Muntele Coştila; între ele, Valea Albă, partea superioară

O fi soare / Da’ nu-l văd io

Pe DN 73A (Predeal – Pârâul Rece – Râşnov aka Valea Râşnoavei) încetinim cadenţa un pic, pentru vreo 300 de metri. Trotuarul s-a terminat, dar se merge pe un fel de mini-bandă de siguranţă.

Din „recolta” de anul trecut

Virăm uşoooor la stânga, pe un drum forestier cam gheţăros şi noroios. Testare de echilibru!

„E o unitate militară pe aici”, îşi aminteşte Adi din vremuri de demult. Parcă zicea că n-a mai fost pe aici... cică a călcat doar până la domnii cu armata, jandarmeria, ce-o fi. În acte, e Unitatea Militară Valea Râşnoavei, a vânătorilor de munte.

(la finalul materialului găsiţi distanţa exactă pentru fiecare porţiune de traseu)

Zăpada îşi face din ce în ce mai simţită prezenţa.

Zăpadă da, da’ atâta?! Parcă ne-am oprit în loc, în timp, parcă nici n-au trecut alea două săptămâni de la nămeţii cei mai cei de pe Valea Sâmbetei!

În fine, după lupte seculare, intrăm pe Valea Leucii.

 Când nu e zăpadă sau când nu e foarte uscat, pe aici se circulă îndeosebi prin noroaie, iar întâlnirea cu diverse animale sălbatice poate fi la ordinea zilei – porcii mistreţi şi urşii sunt cei mai răspândiţi.

Prima imagine a Colţilor Morarului

 

Denumirea „Valea Leucii” vine de la râul Leuca ce o străbate – acesta este un afluent al râului Râșnoava (râul Valea Râșnoavei), la rândul său afluent al râului Prahova.

Urme de animăluţ; în spate, pârtia Clăbucet

Când apar nişte clădiri în ruină, facem la stânga – sunt, de fapt, rămăşiţele unei foste garnizoane.

E semn că am ajuns pe Valea Iadului.

Denumirea „Valea Iadului” vine de la râul Valea Iadului ce o străbate – acesta este un afluent al râului Leuca menţionat mai sus.

☺ Undeva între Valea Leucii şi Valea Iadului se află Şaua La Cleşte.

☺ Nu confundaţi Valea Iadului din Munţii Bucegi cu Valea Iadului din Munţii Apuseni! Informaţii despre aceasta din urmă găsiţi aici – cu precizarea că este vorba despre Munţii Pădurea Craiului, nu Piatra Craiului, aşa cum scrie acolo.

Panta e lină... cine o fi glumeţul cu „Iadul”?

Remember Valea Sâmbetei – tot aşa, cu râul într-o parte; numai că sâmbătă la Sâmbăta era pe partea stângă

Ha-ha! Glumeţul cu „Iadul” a cam nimerit-o: avem în program nişte serpentine cu mici „pante ale prostului”. ☺

Pauză de tras sufleţelul care-a mai rămas

Habar n-am de ce resimt aşa tare urcuşul pe Valea asta a Iadului. Pe Valea Sâmbetei am luat-o mai mult la deal ca acu’. Poate mai lent, dar mai mult ca altitudine sigur.

Şi mai sigur ☺ e că zăpada aceasta e grea, aceea din Făgăraş abia se aşternuse, era o joacă să te plimbi prin ea...

Fie! Nu-i abruptul-abruptului, ne plimbăm şi pe (fals) plat

...ne facem că dansăm...

... dansăm şi de-adevăratelea

Ace de brad şi Ace de stâncă

În mai puţin de o oră de Vale a Iadului şi în nici jumătate de oră de pantă ne înfiinţăm la Dihamul Militar.

 

Intră în scenă, cu tot arsenalul, Colţii Morarului!

Valea Morarului şi Creasta La Balaur (dreapta)

Am ţinut-o într-un remember al turei pe nemarcate cu Deni – tot în martie, cu două zile mai devreme ca azi (6 martie 2016).

Ghiocei (şi brânduşe!) în ditai Vârful Grecului (1432 m) şi în zona Şaua Baiului în primăvara de atunci. Acu’ poteca-i sub noi la un metru şi mai bine.

Singurul soare „pe bune” de astăzi (n-a trecut de sfertul academic); ba i-a dat şi cu vânt, un pic mai târziu

Mândra Coştila

Roşu, galben şi albastru! (o mică pădurice)

Pe mine mă cam... intrigă asta cu „Şaua Baiului” în Munţii Bucegi. Aici dăm raportul acum.

Intersecţie babană de trasee

Un mic spectacol al cerului

Măgura Codlei, Munţii Perşani

O stână, din câte-mi amintesc din acel octombrie cu semnificaţii

Au greşit ordinea ☺

Postăvarul şi a sa Muchie a Cheii

Prim-plan cu Cabana Postăvaru (1604 m) şi Vârful Postăvaru (1799 m)

O aruncătură de... beţe până la Cabana Diham (1320 m)

Vântul puternic-uţ despre care pomeneam ceva mai sus s-a declanşat la mini-coborârea spre Cabana Diham. Adi mai încerca nişte cadre, între timp. ☺

„Mai ai?”

Condiţiile de la Cabana Diham (1320 m)

☺ Există apă curentă şi electricitate permanentă. Grupurile sanitare se află în camere sau la comun.

☺ Camerele sunt bine încălzite.

☺ Aveţi la dispoziţie o sală de mese încăpătoare (bufet şi restaurant-cantină), tocmai bună (şi) pentru concerte de munte!

☺ Cabana Diham este deschisă tot timpul anului şi are o capacitate de 87 de locuri, în camere comune şi cu 2-6 paturi. Preţul este de 25 sau 30 de lei, în funcţie de capacitate.

Mai multe despre Cabana Diham găsiţi pe site-ul oficial – inclusiv istoria dezvoltării turismului în zonă.

☺ Dacă nu aveţi stare şi vreţi să fiţi mai sus, mergeţi pe Pe Vârful Dihamului (1581 m) – traseul este nemarcat şi durează aproximativ 1 oră de la cabană.

☺ În cazul în care Cabana Diham e doar un popas în traseul tău, Cabana Mălăieşti scrie pe tine. ☺ Pe indicator scrie 2 ore şi 45 de minute vara şi 4 ore iarna, pe marcaj cruce albastră.

O fi oficial, o fi de antrenament, o fi de plimbare... ceva e

Ultimii Bucegi înainte de a intra în cabană, la călduuurăăă, cu vedetele Acele Morarului şi Vârful Bucşoiu (2492 m)

Cum coborâm?

Mai precis, pe unde?

Înşirăm variante: Adi n-ar vrea prăfuitul Diham – Gura Diham, cu gândul la cei peste 4 kilometri de forestier/şosea până în Buşteni, pe Valea Cerbului, plus bucăţica până la gară.

Îşi aminteşte că în acel octombrie ceţos am pornit din Azuga către Cabana Diham. Cică aia rămâne. „Ce facem până la tren acolo? Măcar Buşteniul îl ştim”, sare drăcuşorul din mine.

Zic să telefonăm să întrebăm de transport Gura Diham – Buşteni, la Complex. Nu circulă trenuleţul (minicarul) în această perioadă. :( Şi ce noroc pe noi că-i vineri! :(

Apoi sare şi drăcuşorul din Adi: „Dacă nu sunt urme din Vârful Grecului până în Azuga pe triunghi galben?”. Ne amintim amândoi cum ne-am rătăcit, fără zăpadă, în tura aceea cu semnificaţii.

Măcar pe Diham – Gura Diham e imposibil să nu fi călcat recent cineva. Ufffff, aşa rămâne!

Vârful Bucşoiu (2492 m), al treilea între vârfurile celor mai umblaţi munţi din România

Cam acesta este locul unde a fost surprinsă panorama de mai jos (partea nordică a Munţilor Bucegi)

Undeva în dreapta Acelor, Vârful La Balaur şi Creasta La Balaur (creasta Bucşoiului Mic) - fotografie din holul Cabanei Diham

Bucegii nu îşi pierd măreţia nici înnoraţi

 

Ghiocei? Brânduşe? În vise...

Unde voiam eu să dau de vestitorii primăverii în zăpada de un metru şi mai bine? ☺

La puţin peste 1000 de metri aşa troiene?

Mostră

Nu v-am zis până acum: nu-mi place defel „murdăria” în zăpadă...

Cam departe Crucea Caraimanului...

Noroc de zoom ☺

Când omu’ n-are chef de poze... face cumpene ☺  sau măcar încearcă

...ori se strâmbă, după caz

Cu cât ne apropiem mai tare de Gura Diham, cu atât zăpada-i şi mai alunecoasă, cu gheţuş şi noroi.

Însoţitor pentru o scurtă bucată

Mi s-a cam luat de aşa zăpadă (mă rog, nu-i chiar termenul potrivit la îngrămădeala asta de fenomene). Bine că se vede (Complexul) Gura Diham!

Se lasă cortina – Crucea şi Coştila, ultimele apariţii

Muntele Coştila şi Valea Coştilei

Autostop cu noroc

Riscam să nu ne încadrăm în timp pentru personalul ăla de la 18:50, iar cu IR-urile ştim cum stăm, de fapt cum n-o să stăm. Pe scaun.

Aşa că: ori alergăm până în Buşteni 4 kilometri plus, ori stăm la „ia-mă, nene!”. Care nu-i prea norocos pentru noi – o poveste mică autostopistă aveţi AICI.

☺ Singurul lucru bun din plimbarea noastră de la Gura Diham spre Buşteni, pe imposibila Vale a Cerbului vara, este că drumul s-a asfaltat integral – asta da surpriză, pentru mine!

Ne loveşte norocul: opreşte o dubă, avem şi loc...

Habar n-am cu ce treburi se angajaseră oamenii dinăuntrul maşinii la Gura Diham (s-au urcat în trenul nostru majoritatea), da’ s-au nimerit la marele fix!

Dubiţa aceea de navetişti a fost mană cerească! Găsiţi voi un sinonim ne-religios, că mie nu-mi vine.

Câteva imagini din Buşteni

De pe pasarela către gară, cu Claia Mare şi Claia Mică

Am un mont la picior care doare înfiorător, în special la mişcare – iar zăpada grea de azi şi-a făcut pe deplin datoria. Toate cele trei ore de tren m-a săgetat de mi-a venit să urlu. Până spre genunchi. Şi n-a trecut nici cu analgezic.

INDICATOARE. Altitudini, durată – în condiţii de iarnă

☺ Triunghi roşu: Gara Predeal (1040 m) – Valea Leucii – Şaua La Cleşte – Valea Iadului, pe sub Pichetul Surpat – Dihamul Militar – Şaua Baiului (1363 m) 3 ore, cu pauze

☺ Triunghi roşu, triunghi albastru sau triunghi galben: Şaua Baiului  – Cabana Diham (1320 m) apoximativ 30 de minute, cu mici pauze, mai ales pentru foto

☺ Triunghi albastru: Cabana Diham – un kilometru mai jos de Complexul Gura Diham (987 m) apoximativ 2 ore, cu pauze

TOTAL: aproximativ 7 ore (cu pauze, inclusiv pauza de masă la cabană)

Distanţa străbătută: 14 kilometri.

Distanţe detaliate

♦ 2,2 km din Gara Predeal, pe DN 1

♦ 300 m pe DN 73A (Predeal-Pârâul Rece-Râşnov)

♦ 700 m pe lângă unitatea militară până la drumul forestier „Valea Leucii”

♦ 3,8 km drumul forestier „Valea Leucii”

♦ după 7 km din Predeal se ajunge la Dihamul Militar

♦ 2 km Dihamul Militar – Cabana Diham

TOTAL: 9 kilometri

♦ 4 km Cabana Diham - Complex Gura Diham

♦ 1 km pe drumul Gura Diham – Buşteni (Valea Cerbului)

TOTAL: 5 kilometri

Traseul Predeal – Cabana Diham prin Valea Leucii şi Valea Iadului ŞI traseul Cabana Diham – Complex Gura Diham – Buşteni, ambele cu marcaje vizibile, sunt considerate de DIFICULTATE MICĂ-MEDIE (traseu uşor).

!!! ATENŢIE la uşi !!!

Din Predeal spre Cabana Diham – alternative la Valea Leucii şi Valea Iadului, pe sub Pichetul Surpat:

☺ Bandă albastră: de pe Muchia Clăbucetul Baiului până sub Pichetul Surpat, de unde se continuă pe traseul prezentat în materialul de mai sus 3 ore

☺ Şosea şi punct roşu: pe DN 73A, Predeal - Râşnov (Valea Râşnoavei) până la Şipote (5 kilometri), apoi marcaj punct roşu 2-3 ore.

SURSE DE APĂ

Iarna, dacă poftiţi tare, pe parcursul traseului puteţi bea direct din râul Leuca. Asta în cazul în care nu-i îngheţată bocnă. ☺

Altfel, Cabana Diham vă aşteaptă cu ciorbă caldă, ceai cald, apă plată etc.