Sus, în aer: Am zburat peste creasta Pietrei Craiului şi deasupra Bucegilor!

...şi a venit ziua în care!

Bine zicea Alex, acum nişte luni, când survola crestele încă lăcuite în alb ale Pietrei Craiului şi ale Bucegilor.

Ochii mari, adrenalină acumulată, o poftă nebună.

... şi surpriza lui Alex, dintr-o sâmbătă după-amiază: Zburăm!

Eu, care nici cu avionul ăla mare nu mă ridicasem de la sol până acu’!

O mică experienţă zburătăcită aveam la activ, în cele 10-15 minute deasupra Poienii Braşov, acum peste 15 ani, cu un elicopter. Şi-atât.

Acolo, sus, în aer, nu ştiam ce să fac mai întâi: să mă entuziasmez - verbal sau nu - cu „wow” infinit, să filmez, să pozez, să rămân cu gura căscată şi cu wow-urile pe interior la siluetele crestei Pietrei Craiului şi ale Bucegilor, să-mi întipăresc bine-bine în memorie TOTUL...

TOTUL, în cele puţin peste 30 de minute.

Sigur sunteţi curioşi ce şi cum. Nu? ☺

Tehnic, avionul s-a ridicat (din apropiere de Zărneşti) de la aproximativ 700 de metri altitudine şi s-a înălţat până la 2700 de metri altitudine.

Avionul şi pilotul lui, în pregătiri

Io, măreţia Bucegilor, aripile cele mari ale avionului şi... un cuţu de-al aerodromului

Din nou Bucegii, din nou cuţu – cei doi fac unul în poza asta; un cap şi o coadă ☺

Recunosc: am avut inima cât un puricel fricos înainte să ne ridicăm de la sol. Apoi, a fost lin. Visare.

Serios: am visat sau chiar s-a întâmplat asta – să văd siluetele de Crai şi Bucegi de sus?

 

Poooornim. Pornim? Sigur?

Concentrare de pilot

De aici încolo, scuzaţi toate umbrele care se mai iţesc de prin geam.

De-aş fi putut să mă împart în cameraman (super-hiper-amator), în fotograf (aşişderea) şi în simplu pasager-spectator (profesionist), sunt convinsă că ar fi ieşit nişte capodopere aeriene. ☺ ☺ ☺

Câţiva (aoleu, câţi câţiva?! ☺) metri mai sus de pământ. Cine le are cu caluculelele, umbra avionului e după căpiţe

Undeva în spate, în dreapta imaginii, Cetatea Râşnov; ajungem deasupra ei în trei minute, pe ceas

Cetatea Râşnov, amplasată pe un deal calcaros (Dealul Cetăţii), cu pǎdure împrejur, Alex şi Cristina o au mereu în faţa ochilor din curtea casei.

Cetatea Râșnov reprezintă una dintre cele mai bine păstrate fortificaţii din Transilvania.

☺ Există structuri din secolul al XIV-lea care sunt păstrate în prezent.

☺ Cetatea Râșnov ar fi fost construită pe locul unde se afla o fortificație de lemn construită, la începutul secolului al XIII-lea, de Cavalerii Teutoni.

Râşnovul şi Cetatea lui, mai de aproape

Râşnov + Masivul Postăvaru, cu Vârful Postăvaru (1799 m)

Super-privire asupra Dealului Cetăţii şi a instalaţiei de transport care duce până sus (lift)

Liftul sus-pomenit asigură, contra cost, legătura rapidă dintre centrul oraşului Râșnov (Casa de Cultură) şi Cetatea Râșnov – este un ascensor cu cremalieră pe plan înclinat.

Primele curse cu public au avut loc pe 3 iulie 2015, o dată cu Zilele Râșnovului.

O platformă de belvedere este amenajată la stația de lângă Cetatea Râşnov.

Liftul Râșnov - Cetatea Râșnov merge pe o lungime de 165 de metri (85 de metri diferenţă de nivel), în două minute.

☺ Citiţi mai multe despre acest lift pe pagina oficială.

 

 

Nişte ziduri vechi ☺ Restaurate

 

„Cocoaşa” Măgura Codlei, pe a cărei creastă ne-am căţărat într-o iarnă

Măria Sa Craiul

Pe culmile acelea ondulate ne-am plimbat primăvara... aşa, o plimbare de peste 10 ore ☺ (Valea Bârsa Fierului – Zărneşti); e surprinsă şi întinsa localitate Poiana Mărului

 

Creasta Pietrei Craiului, dinspre sud. Piatra Mică

Piatra Craiului semeaţă – ocolirea crestei Pietrei Craiului, dinspre sud, de pe versantul estic spre versantul vestic; la final, creasta nordică.

Nu lipsesc Vârful La Om (Vârful Piscul Baciului, 2238 m) şi Piatra Mică.

Intermezzo între Piatra Craiului şi Bucegi

Se distinge Măgura Codlei.

Să zbori pe deasupra crestei Pietrei Craiului credeam că e răsfăţul suprem...

...când ne-am îndreptat spre Colţii Morarului, când aproape i-am atins cu mâna, toate wow-urile din lume, din galaxie şi de aiurea s-au îngrămădit degeaba, că n-au (mai) ajuns.

Munţii Bucegi, cu toate comorile înşirate

Zborul peste Bucegi a început din apropiere de Şaua Strunga.

Suntem în partea vestică a masivului, calcaroasă – ne delectăm cu Poiana Guţanu, cu „raiul la el acasă” Valea Gaura, cu Vârful Scara (2422 m), întrezărim Vârful şi Cabana Omu (2507 m). Apoi, trecem spre nord.

Aveţi răbdare până la finalul clipului! (să îmi spuneţi ce aţi... descoperit)

Continuăm ce am început mai sus, deasupra Culmii Ţigăneşti, Văii Ţigăneşti, Padinei Crucii – acolo unde o să mă înfiinţez cândva, că tot mă ţin şi nu se aliniază stelele alea odată.

Dacă vă era dor: Vârful şi Cabana Omu, Vârful Bucşoiu (Mare), 2492 m.

Mulţumesc, Alex, pentru că m-ai salvat cu telefonul tău, într-un moment de cumpănă - sau aşa ceva! ☺

(calitatea imaginii, baterii pe ducă; deh, eu şi tehnica...!)

Vârful Bucşoiu şi Cabana/Vârful Omu, în fundal

Să respire cine poate când atinge cu vârful unghiei Colţii Morarului şi Coştila!

Fluturaşi prin stomac, ceva?!

Vârful Omu, Valea Morarului, Vârful Coştila cu al său releu, văile de abrupt ale Coştilei, Crucea de pe Craiman – undeva între ele, Valea Albă. Plus o picătură din Valea Prahovei. Hai, că merge o respiraţie pe fugă acum!

 

Azuga, Predeal, Cabana Diham.

Piatra Mare şi Postăvaru.

Să ne luăm „la revedere” de la Bucegi

(partea nordică)

 

Masivul Postăvarul

Ce poate să răsară aşa brusc dintre câmpuri? Măgura Codlei!

Plutim...

Priviţi reflexiile de pe aripă!

Un pic din Postăvaru

Mai aproape de sol / aterizare

Aaaaa...jungem jos!

M-am simţit specială!

Mulţumesc din suflet, Alex, pentru această experienţă de milioane!!! (şi pentru răbdare şi ghidaj)
Mulţumesc, Cristina!

Mulţumesc, Adi, pentru editarea foto-video!