Piatra Craiului: Satele Magura şi Pestera – Superlativele anului

 

Pentru că, din lipsa unor articole complete pe 2014, nu voi face o retrospectivă a CĂLĂTORIILOR, aşa cum am procedat pentru SPORT, SERIALE, FILME şi CĂRŢI (vezi mai jos), în această ordine, vă ofer un dar, ca de Adio, 2014!.

Este un album - şi câteva cuvinte ☺ - cu şi despre cea mai frumoasă zonă din România pe care am vizitat-o anul acesta eu şi Ion.

Şi pentru că nu am mai scris din octombrie despre concediul 2014, mă simt datoare să vă reamintesc faptul că am rămas în Piatra Craiului, agăţaţi de La Zaplaz.

Cărţile anului 2014

Am ajuns la a patra retrospectivă pe 2014 – primele au fost dedicate gimnasticii româneşti şi Larisei Iordache (sportului), cea de-a doua a avut ca subiect serialele, apoi v-am POVESTIT despre câteva filme numa’ bune pentru vacanţă.

În 2014 nu mă pot lăuda cu un morman de cărţi. Nu mi-am propus să citesc X cărţi şi să alerg după ţintă.

Mi-am propus, aşa cum îmi propun cu toate – că e film, carte, serial -, SĂ SIMT.

Palatul lunii – Paul Auster. Sub semnul Lunii

Editura: Humanitas

Anul apariţiei în România: 2007

Titlul original: Moon Palace (cartea a fost publicată în premieră în 1989)

Este primul meu contact cu Paul Auster, scriitorul american deosebit de apreciat, aflat destul de des pe lista celor care ar merita Premiul Nobel pentru literatură - la fel ca Haruki Murakami.

Palatul lunii ne propune povestea a trei generaţii, pornind de la şi având în centru generaţia cea mai tânără şi mai necoaptă, Marco Stanley (M.S.) Fogg - aflat la începutul celui de-al treilea deceniu de viaţă.

Fogg este cel care ne spune toată POVESTEA.

„Fiecare generație repetă greșelile generației anterioare.” – aşa cum remarca Paul Auster însuşi.

Trei filme de vacanţă (de relaxare): The Right Kind of Wrong, In Your Eyes, Girl on a Bicycle

Aceasta este prima retrospectivă dedicată filmelor pe care le-am urmărit în 2014.

Dincolo de vânătoarea filmelor de Oscar (o să am şi d-astea) şi dincolo marea aşteptare a decernării Globurilor de Aur 2015 (11 ianuarie) – vă propun trei filme recente care nu prezintă cine ştie ce încărcătură.

Dar sunt originale şi au parte de câte un protagonist şarmant.

Recomandarea lunii - Top seriale 2014

Prima retrospectivă 2014 a fost deja aruncată – despre gimnastica românească, alergări, plimbări şi... alte sporturi. Aceasta este a doua.

La fel ca în 2014, acesta nu este un top propriu-zis.

Nu este o ierarhizare, ci o prezentare a serialelor pe care le-am parcurs în anul ce se va încheia în curând.

Aşa cum spuneam anul trecut, fiecare serie tv aduce altceva, de aceea nu vreau să mă înhămez la comparaţii între ele.

Unele sunt drame, alte sunt comedii, altele sunt ceva între. Ultima „categorie” este cea care mă atrage cel mai mult, de aceea mai jos veţi găsi predominant seriale gen comedy-drama – DRAMEDY, cum le zic americanii.

The Giant Mechanical Man (2012, cu Chris Messina, Jenna Fischer). Ce şi CÂT înseamnă fericirea?

Vă POVESTEAM recent (la filmul Julie & Julia) că mă dau în vânt după Chris Messina.

Nu este un actor foarte cunoscut, dar are un farmec deosebit. Cel puţin eu aşa îl văd.

Pentru mine, a fost întâi Six Feet Under, apoi filmul Julie & Julia, câteva roluri secundare şi comedia cu valenţe romantice The Mindy Project, în care e seducător. Mai ales în sezonul actual!

The Giant Mechanical Man e un film pentru cei care se simt pierduţi în jungla lumii de azi.

„Farmecul discret al vietii conjugale" şi „Cinci zile" - Douglas Kennedy

De ce din nou Douglas Kennedy?

Pentru că am citit „la foc automat" trei cărţi ale lui - una, Clipa, v-am prezentat-o zilele trecute.

Pentru că Douglas Kennedy este unul dintre scriitorii de care mă simt cel mai apropiată - pentru că vorbeşte despre chestiuni care sunt prezente în viaţa fiecăruia: relaţii interpersonale, decizii, iluzii, deziluzii. Capcanele vieţii. Consecinţe.

Are suspans măsurat, care te ţine în priză fără să dea în clocot.

Scrierile lui Douglas Kennedy te determină să reacţionezi, în interior.

Dincolo de POVESTE, dincolo de cadrul în care şi-a plasat acţiunea, Douglas Kennedy ştie să fie aproape de sufletul uman. De profunzimea lui. De profunzimea vieţii.

Gimnastica Larisei Iordache, Parcul Tineretului, ALERGARE - Retrospectiva sportiva 2014

În retrospectivele 2014 o să sar peste CĂLĂTORII fiindcă mai am restanţe din 2014 şi nu ar fi chiar o... recapitulare, cu cele niscaiva goluri.

Vă „ameninţ" însă cu unele capitole dedicate filmelor şi cărţilor, cu producţiile şi volumele de anul acesta pe care nu am apucat să le prind într-un material individual.

Încep retrospectivele 2014 cu Secţiunea/Camera Despre SPORT şi altele.

De ce?

Pentru că m-a inspirat din nou... Larisa Iordache.

Clipa – Douglas Kennedy. Între Berlinul de Vest şi Berlinul de Est, în Războiul Rece

Editura: Trei

Anul apariţiei în România: 2014

Titlul original: The Moment (cartea a fost publicată în premieră în 2011)

Intenţionam să fac un grupaj al celor trei cărţi pe care le-am citit de Douglas Kennedy în ultima vreme, dar m-am oprit strict asupra acesteia fiindcă e mai specială. Cel puţin pentru mine.

M-a impresionat prea tare ca să nu îi dedic un articol separat.

Ca să înţelegeţi cum „funcţionează" scrierile lui Douglas Kennedy vă invit în această Cameră a Hanului meu - mic manual de utilizare Douglas Kennedy. ☺

Ca orice scriere a americanului (cunoscut şi recunoscut mai mult în Europa, unde locuieşte în mari perioade de timp), şi Clipa se înscrie în genul DRAMĂ PSIHOLOGICĂ.

Şi, ca orice creaţie a lui Kennedy, avem de-a face cu un bestseller internaţional.

La fel ca Jocurile destinului, Clipa este un roman cu accente istorice.

Tratează aspecte socio-politice. Cu accent pe social.

Dacă Visul lui Joy prezintă comunismul în China Marelui Salt Înainte al lui Mao, Clipa ajunge în Berlinul divizat al anilor '80, în plin Război Rece.

Parcul Tineretului din Bucureşti în prima zi de iarnă

Mai sunt... ☺

Julie & Julia (2009, cu Meryl Streep, Amy Adams). Delicios!

Am început luna noiembrie cu un grupaj de FILME - super-drama Incendies, drama/thrillerul (romantic) O outro lado do rua, apoi drama romantică The Face of Love.

E cazul să o închei în aceeaşi notă, nu?

Avertisment: Nu consumaţi Julie & Julia pe stomacul gol!

Aveam poftă de ceva rafinat, cu o linguriţă de romantism, scăldat în relaxare. Iuţit un pic printr-o luptă din care protagonistul să iasă învingător.

Şi mi-am reamintit de Chris Messina, care are un rol de bază în Julie & Julia.

Farmecele lui m-au cucerit definitiv în Six Feet Under, filmul The Giant Mechanical Man (2012) - vedeţi aici descrierea şi părerile.  
Ar mai fi, dar nu în cele din urmă, The Mindy Project... Ah, dansul acela privat de striper...! Ah!

Messina nu e genul Făt-Frumos din lacrima albastră - dar are ceva extreeem de atrăgător!

În plus, voiam să mă desfăt cu un film... de vacanţă - care nu solicită foarte mult... creieraşul. Dar asta nu înseamnă că Julie & Julia este un film prost! Dimpotrivă!

V-aţi dat seama: Filmul Norei Ephron (regie, scenariu) îndeplinea toate condiţiile... Era comedy-drama pe care o căutam.

Şi aşa că m-am aşezat la masă... Ăăăăă, la masa calculatorului, vreau să zic.

Parcul Tineretului – Natura ca medicament

Vă era dor de Parcul Tineretului?

Hai, că nu v-am mai POVESTIT de mult ceva de aici. Am ajuns deja la al cincilea episod! Hai să spunem că s-a făcut de-o miniserie! ☺

Acest articol este o „replică” la materialul din primăvară.

Recomandarea lunii – Downton Abbey şi Masters of Sex

Am stat ceva în cumpănă în legătură cu subiectul principal din această lună.

☺ M-am gândit iniţial la un articol aniversar, pentru că luna aceasta s-a împlint un an de când scriu în online – dar, în materialul „100”, am mai făcut o recapitulare a articolelor şi am adresat mulţumiri celor care şi-au aplecat... mouse-ul şi tastatura asupra blogului meu.

Nu-mi place să mă reiau, chiar dacă asta reduce numărul postărilor.

☺ Ar fi putut fi o nouă retrospectivă Douglas Kennedy - cărţile pe care le devorez zilele acestea - de, mi-au rămas vreo trei restanţe de anul trecut!

☺ Am luat în calcul şi un album de imagini din concediu - o să reiau POVEŞTILE de acolo în curând! Cu peisajele mirifice din Măgura, satul pierdut între Bucegi şi Piatra Craiului.

Ce legătură este între Downton Abbey şi Masters of Sex?

Weekend in Vrancea - Cascada Putnei

Ajung la finalul weekend-ului petrecut în Vrancea (8-9 noiembrie 2014).

Au fost Focul Viu de la Andreiaşu şi staţiunea Lepşa, a venit rândul perlei Coroanei.

Este vorba despre Cascada Putnei - multă lume îi zice, mai simplu, Cascada Putna.

Weekend in Vrancea - Aerul pur din Lepsa

După cum ştiţi, în weekend-ul 8-9 noiembrie, eu şi colegul de apartament am tras o fugă până în Vrancea, în căutare de obiective deosebite.

Am punctat Focul Viu de la Andreiaşu, apoi ne-am dus să admirăm Lepşa - la 850 de metri altitudine şi la 90 de kilometri de sus-numitul Andreiaşu de Jos.

De ce Lepşa?

Weekend in Vrancea - Focul Viu de la Andreiasu

Acum vreo două săptămâni, vă lansam invitaţia de a vizita unul dintre locurile inedite din România - Focul Viu (Focurile Vii) de la Lopătari, din judeţul Buzău.

Nici nu trec bine 100-120 de kilometri (depinde de ruta pe care o alegeţi), şi România oferă o a doua porţie de focuri vii.

Locul special e în judeţul Vrancea, la Andreiaşu de Jos - gazul natural iese la suprafaţă şi se aprinde spontan, de la razele soarelui.

Şi, ce-i mai interesant - flăcările ard singure, nu trebuie întreţinute!

Bucegi: Planuri măreţe pentru o vreme naşpa

Traseu:

Complexul Gura Diham - Cabana Poiana Izvoarelor şi retur

Mă uit la soarele ăsta de afară şi mă apucă iar dorul de munte.

Ultima dată (ba nu, cel mai recent) am fost pe 18 octombrie.

Era ceaţă şi stropi uşori de ploaie umbreau poteca.

The Face of Love (2013, cu Annette Bening, Robin Williams, Ed Harris). Întâlnire cu amintirea

Maratonul filmelor pe blog, început sâmbătă 1 noiembrie cu două producţii de excepţie, una canadiană, Incendies (2010), alta braziliană, O outro lado do rua (2004), a ajuns la momentul The Face of Love.

S-a nimerit să fie o serie de FILME prin care nu am mai trecut de mult.

Şi nu mi-am ratat nici alergarea în Tineretului în acest weekend!

Titlul de mai sus, „ÎNTÂLNIRE CU AMINTIREA”, este în SENS PROPRIU.

De ce?

Fiindcă o femeie ajunge să aibă întâlniri cu amintirea soţului ei în carne şi oase.

Cum?

O outro lado do rua (2004, cu Fernanda Montenegro). À la Hitchcock

...sau Vecina iscoditoare... sau... Dragostea nu are vârstă

Teoretic, cele două ipostaze de mai sus nu au vreo legătură între ele.

Practic, ea apare în filmul brazilian O outro lado do rua – în engleză The Other Side of the Street.

Şi acum vine (o altă) parte interesantă: O outro lado do rua are ca premisă hitchcock-ianul Rear Window/În spatele ferestrei, 1954, cu James Stewart şi Grace Kelly ŞI remake-ul din 1998 cu Christopher Reeve şi Daryl Hannah.

Incendies/Incendii (2010). Intensitate la cote maxime

Am văzut acest film acum aproape doi ani.

Astăzi, am dat întâmplător peste ciorna pe care am făcut-o imediat după vizionare.

Am rememorat, cu ajutorul calculatorului, Incendiile.

Dar secvenţele îmi păreau atât de proaspete, vii, încât aproape că nu era nevoie de acest exerciţiu.

Îmi aduc aminte cât de mult m-a marcat la prima vizionare această producţie canadiano-franceză, despre care ştiam - înainte de a-i pătrunde tainele ☺ - doar că fost nominalizată la Oscar şi la BAFTA.

Incendies este unul dintre acele lucruri din viaţă care îţi rămân adânc fixate.

Focurile vii - Hai să ne-ncălzim!

În grădina blocului, petele de zăpadă adunate după ninsoarea căzută în weekend scânteiază în lumina soarelui înşelător, cu dinţii ascuţiţi bine.

Iar eu şi colegul meu de apartament dârdâim de frig la cele 18-19 grade din casă...

Să ne încălzim, zic...

Cum? La Focuri, bineînţeles... nu despre asta era vorba?!

Fetita care nu zambea niciodata - Lola Lafon. Despre Nadia Comaneci si Romania dinainte de 1989

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2014

Titlul original: La petite communiste qui ne souriait jamais (cartea a fost publicată în premieră în Franţa în 2014)

Anul acesta, se împlinesc 25 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. Aveam aproape 12 ani pe atunci, am trăit zece zile cu frică de împuşcături.

Auzeam tirul gloanţelor trase la Televiziune, pentru că bunicii, la care stăteam în vacanţă, locuiesc foarte aproape de TVR-ul de azi.

În plus, pe mine şi pe bunica mea ne-a prins 21 decembrie în Piaţă, noi fiind la cumpărături...

De ce această introducere?

Deoarece cartea Fetiţa care nu zâmbea niciodată „vorbeşte” despre SIMBOLUL Nadia Comăneci (şi despre performanţele sale) în contextul României din anii ’60 (sfârşitul lor) - ’80 (finalul decadei). Inclusiv fuga Nadiei din noiembrie 1989 şi puzzle-uri din Revoluţia Română din 1989.

Ciucasul plin de soare

Traseu:

Cabana Muntele Roşu - Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Ciucaş şi retur

Dincolo de tot concediul 2014 (mai am o săptămână de POVESTIT) şi de toate locurile pe care le-am vizitat de atunci - mai am un Făgăraş care se leagă de Valea lui Stan, un loc istoric şi un... Bucegi...

Dincolo de toate astea, mi-e dor de Ciucaş!

Dor nebun, ce mai...!

Şi, ca să îmi potolesc puţin nostalgiile astea periculoase, am dat iama printre amintiri şi am extras de acolo o POVESTE care se petrecea acum un an, pe la altitudinile unde mă simt eu cel mai bine, de la 1500 m în sus. ☺

You're Not You (2014, cu Hilary Swank, Emmy Rossum, Jason Ritter). PRIETENIE... cu emoţii

Când tu nu mai eşti tu.

Când te pierzi pe tine, pe drumul unei suferinţe nedrepte.

Când ai lângă tine (sau crezi că ai lângă tine) oameni speciali, care îţi mai dăruiesc în fiecare zi o clipă de viaţă...

You're Not You este primul film lansat în 2014 care reuşeşte să mă emoţioneze, să îmi transmită ceva.

Piatra Craiului: La Zaplaz sau stânca găurită

O dată încheiate Mondialele de gimnastică 2014 - cu locul 4 pe echipe al fetelor şi cu performanţele de argint ale Larisei Iordache - , reiau POVEŞTILE din concediul pe 2014.

Dacă mai ţineţi minte, înainte de iureşul Campionatelor eram în Piatra Craiului.

Mondialele de gimnastica – Larisa de argint

Bârna cea rea şi argintul de la sol - aşa poate fi caracterizată ultima zi a Campionatelor Mondiale de gimnastică 2014 pentru Larisa Iordache şi, implicit, pentru România.

Singura reprezentantă a ţării noastre în finalele pe aparate s-a întristat, apoi a zâmbit din nou.

C-aşa-i în gimnastică, în sport, în viaţă...

Să o luăm cronologic.

Mondialele de gimnastica – Larisa, mulţumim şi te iubim!

...pentru zâmbetul pe care ni l-ai transmis, pentru bucuria pe care ai strecurat-o în sufletele noastre!

Larisa, ai fost superbă!

Mulţumim că ne-ai dăruit şi nouă o părticică din magia ta!

Te iubim şi îţi suntem recunoscători pentru tot ce ai dăruit gimnasticii româneşti!

Larisa, ai reuşit! După momentul 2012, când durerile ţi-au tăiat aripile, şi 2013, când... nu s-a putut mai mult (locul 4), a venit împlinirea medaliei atât de aşteptate în concursul complet al gimnasticii mondiale!

Mondialele de gimnastica – Echipa feminina aproape de bronz. Dar...

E bun sau rău locul 4 în finala feminină pe echipe a Campionatelor Mondiale de gimnastică 2014?

Ce s-a întâmplat cu Larisa Iordache (18 ani), Andreea Munteanu (16 ani), Ştefania Stănilă (17 ani în decembrie), Anamaria Ocolişan (17 ani în decembrie), Paula Tudorache (16 ani în decembrie) şi Silvia Zarzu (16 ani în decembrie)?

Mondialele de gimnastica – Succes in finala pe echipe!

Luni 6 octombrie 2014, la Nanning, China.

Probabil ştiţi deja. A fost cea mai neagră zi a gimnasticii feminine româneşti de peste 30 de ani încoace. Cu excepţia numită Larisa Iordache.

O POVESTE tristă.

Mi-e greu să scriu asta...

Locul 7 în calificările Mondialelor de gimnastică şi o mulţime de ratări.

România, campioană europeană în luna mai, a evoluat mult sub aşteptări.

Recomandarea lunii – Mondialele de gimnastica

Luni (6 octombrie) dimineaţă, în sudul Chinei, la Nanning, gimnastele din România - campioane europene în 2014 - îşi încep parcursul la Campionatele Mondiale de gimnastică 2014.

Fără antrenorii Octavian Bellu şi Mariana Bitang în sală (aceştia le oferă sfaturi telefonice de acasă!), cu Diana Bulimar spulberată, din nou, de o accidentare, şi cu mai multe noutăţi în echipă, drumul e greu...

„M-am născut într-o zi albastră” - Povestea din interior a unui savant autist

Editura: Philobia

Anul apariţiei: 2012

Titlul original: Born on a Blue Day (cartea a apărut pentru prima dată în Marea Britanie, în 2006)

Mă atrag POVEŞTILE cu personaje care trăiesc cu sindromul Asperger, o formă mai uşoară şi funcţională de autism.

Îmi amintesc pe moment de Ben X (2007), de excelenta producţie indiană (treceţi peste prejudecăţi şi nu vă luaţi după asta!) My Name Is Khan (2010) sau de Adam (2009), cu Hugh Dancy.

Citind M-am născut într-o zi albastră a lui Daniel Tammet, îmi tot venea în minte o secvenţă din Parenthood, când Hank (Ray Romano) se duce la Sarah (Lauren Graham) ca să îi înapoieze cartea pe care nepotul ei – care are Asperger – o uitase în atelierul lui şi pe care ajunsese să o citească şi el.

Nu pot să uit sentimentul pe care l-a transmis actorul când a spus: „Ăsta sunt eu!...” – referindu-se la ce scria în carte despre autism, ceea ce i-ar fi putut explica lui comportamentul de-o viaţă.

Vă mai amintiţi de Rain Man?

Piatra Craiului: Cabana Curmatura, Prapastiile Zarnestilor si satul Magura

După două canioane cu privelişti ameţitoare, scări, cabluri şi tot tacâmul (Valea lui Stan, respectiv 7 Scări), zic să coborâm cu picioarele pe pământ.

Dar nu oricum, ci din nou la... înălţime! ☺

POVESTEA concediului 2014 al meu şi al colegului de apartament îşi derulează un nou capitol.

Enjoy!

ZIUA 4 – 21 AUGUST 2014 (joi)

Traseu:

Fântâna lui Botorog - Cabana Curmătura (prin Poiana Zănoaga) - Fântâna lui Botorog (prin Prăpăstiile Zărneştilor)

Joi 21 august ne-am trezit cu Ceahlăul în minte, cu gândul la Durău, Cascada Duruitoarea şi Cabana Dochia. 

Canionul 7 Scari şi Varful Piatra Mare după patru ani

Fiindcă înaintez în vârstă ☺, simt din când în când nevoia să îmi revizitez amintirile.

Să merg în locuri care m-au cucerit prin măreţia lor.

Aşa s-a întâmplat în concediul 2014, prima dată cu Peştera Ialomicioarei, apoi cu cele 7 Scări ale Canionului omonim şi cu vârful cel mai de sus din Masivul Piatra Mare.

Aşa s-a întâmplat cu Valea lui Stan din Făgăraş (tot un canion!), despre care v-am POVESTIT zilele trecute.

☺ Canionul 7 Scări reprezintă una dintre destinaţiile mele de vis din România - pe celelalte le găsiţi în materialul Călătorii de poveste.

Dar să derulăm mai departe POVEŞTI de concediu...

Recomandarea lunii – Spectacol şi adrenalină în Valea lui Stan

Încă de astă-vară visam să mă întorc aici...!

A fost dragoste la prima vedere.

De altfel, şi fotografia de deschidere a materialului despre concediul pe 2013 este din Valea lui Stan!

Unul dintre cele mai extra-super trasee din România!

„Frumos”, „splendid”, „superb” s-au epuizat, nu mai sunt pe stoc.

Vă invit la o mică porţie de adrenalină, pe care o puteţi sorbi pe îndelete într-o ieşire de weekend sau într-un viitor concediu prin România.

100

Fiindcă este a 100-a postare de pe acest blog, am vrut să fie ceva mai specială.

Nu ceva de sărbătoare şi de laudă.